ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 717/2015

Decizia nr. 717/2015

Asupra recursului de fata;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. Dosar x/2/2013, revizuentul a solicitat în temeiul prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea sentinței civile nr. 2988 din 22 noiembrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2007 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, invocând ca înscrisuri noi statele de plată și declarațiile nominale depuse într-o cauză de asigurări sociale care formează obiectul Dosarului nr. x/3/2011 și aflată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin sentința

nr. 2392 din 4 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a dispus respingerea cererii de revizuire ca inadmisibila.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut in esență că:

Prin sentința civilă nr. 2988 din 22 noiembrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a conflicte de muncă și asigurări sociale, sentința fiind irevocabilă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin Decizia civilă nr. 1934 din 15 mai 2008.

Urmare respingerii recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 2988 din 22 noiembrie 2007, cauza care a format inițial obiectul Dosarului nr. x/2/2007 al Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 24 iulie 2008 sub nr. x/3/LM/2008.

S-a reținut ca sentința civila a cărei revizuire s-a solicitat nu face parte din categoria hotărârilor supuse revizuirii raportat la dispozițiile art. 322 C. proc. civ. si ca de asemenea nu sunt îndeplinite nici cerințele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Or, sentința civilă nr. 2988 din 22 noiembrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2007 nu constituie o hotărâre care evocă fondul în sensul de soluționare a pretenției deduse judecății întrucât instanța a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., ca o cale extraordinară de atac, de retractare, este deschisă numai părților din proces, care, după pronunțarea hotărârii au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Nu orice înscrisuri în cauză poate justifica cererea de revizuire ci este necesar ca aceste înscrisuri, dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii, să fi fost determinante în sensul că ar fi putut duce la o altă soluție decât cea pronunțată.

În aceste condiții, cererea de revizuire formulată de revizuent, în temeiul prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în vederea exercitării acestei căi extraordinare de atac, în considerarea faptului că înscrisurile invocate ca înscrisuri noi nu îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Împotriva Deciziei nr. 2392 din 4 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, recurentul-revizuent a declarat recurs, criticând hotărârea primei instanțe prin invocarea generică a dispozițiilor art. 304 pct. 4, pct. 5, pct. 6,pct. 7, pct. 8, pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței atacate, criticile recurentului urmând a fi înlăturate pentru cele ce vor fi punctate în continuare.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocat de revizuentul A., respectiv descoperirea de înscrisuri doveditoare după pronunțarea hotărârii, reținute de partea potrivnică și care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, implică îndeplinirea unor condiții cumulative, care rezultă chiar din economia prevederilor menționate.

Analizând admisibilitatea cererii de revizuire, în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 322 pct. 5 și motivele invocate de revizuent, în mod corect instanța fondului a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a reține că înscrisurile invocate au valoarea unor înscrisuri noi care să ducă la retractarea hotărârii pronunțate.

Din economia dispozițiilor art. 322 pct. 5 reiese că înscrisul nou trebuie să existe la data pronunțării hotărârii judecătorești a cărei revizuire se cere, dar să nu fi făcut obiectul cercetării judecătorești.

Revizuentului îi incumbă dovada, alternativ, fie a conduitei obstrucționiste a adversarului, conduită de natură a nu-i fi permis să intre în posesia înscrisului pe durata soluționării procesului în fond, fie a unei împrejurări, cu același impact, ivite mai presus de voința atât a revizuentului, cât și a intimatului.

Revizuentul nu a făcut o asemenea dovadă.

Așa cum corect a reținut și instanța de fond, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în temeiul prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în vederea exercitării acestei căi extraordinare de atac întrucât înscrisurile noi.

De asemenea, susținerile recurentului-revizuent privind o pretinsă autoritate de lucru judecat în raport de sentințele civile nr. 6034 din 24 octombrie 2012 și nr. 6114/30 octombrie 2012, ca și cele privind reglementarea drepturilor salariale și a pensiei de serviciu nu au nicio relevanță în soluționarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 3108 din 16 octombrie 2013, în condițiile în care cererea de revizuire a fost formulată exclusiv în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și nicidecum în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fapt pentru care nu pot forma obiectul analizei în prezenta cauză, precum și în considerarea prevederilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. care stipulează cât se poate de clar că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Totodată, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, constata ca sentința civilă nr. 2988 din 22 noiembrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2007 nu constituie o hotărâre care evocă fondul în sensul de soluționare a pretenției deduse judecății întrucât instanța a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

În concluzie, Curtea de Apel București în mod corect a constatat că nu sunt îndeplinite în cauză dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Față de aspectele anterior menționate, Înalta Curte va menține soluția Curții de Apel București, urmând a respinge recursul ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 2392 din 4 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2015.