ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5430/2013

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 5018 din 17 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2478/2/2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de revizuentul A.D., prin care a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 2988 din 22 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Prin Sentința civilă nr. 2988 din 22 noiembrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 6416/2/2007, instanța de fond a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și a declinat cauza în favoarea Tribunalului București, secție specializată în asigurări sociale.

împotriva sentinței civile nr. 5018 din 17 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2478/2/2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire A.D., întemeiată pe dispozițiile art. 322 punctul 7 C. proc. civ. În motivarea cererii de revizuire, revizuentul susține că sentința civilă nr. 5018 din 17 septembrie 2012 este contrară Sentinței civile nr. 973 din 10 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 27/2/2007, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată împotriva sentinței civile nr. 789 din 11 septembrie 2002 a aceleiași instanțe, prin această ultimă sentință fiind respinsă ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de A.D., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Camerei Deputaților.

Analizând cererea de revizuire, în raport de dispozițiile legale aplicabile în speță, Înalta Curte constată că este inadmisibilă, pentru următoarele considerente: În conformitate cu dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., „sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum, și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. Din interpretarea acestui text de lege rezultă că una dintre condițiile de admisibilitate a exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii este ca aceasta să se îndrepte împotriva unei hotărâri care se circumscrie uneia dintre categoriile de hotărâri judecătorești, enumerate limitativ în norma juridică citată mai sus.

În speța de față, prin Sentința civilă nr. 5018 din 17 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a soluționat o cerere de revizuire, respingând-o ca inadmisibilă, hotărâre susceptibilă de a fi atacată cu recurs, astfel cum s-a menționat și în dispozitivul acesteia. În această situație, este evident că hotărârea pronunțată de instanța care a soluționat o cerere de revizuire nu poate fi încadrată în ipoteza textului art. 322 alin. (1) C. proc. civ., nefiind vorba despre o hotărâre rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, sau de o hotărâre dată de o instanță de recurs prin care s-a evocat fondul. Având în vedere argumentele expuse, cu referire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a prezentei cereri de revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc.

civ., Înalta Curte apreciază că nu se mai impune cercetarea temeiniciei motivului de revizuire invocat de revizuent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de reclamantul A.D. împotriva Sentinței nr. 5018 din 17 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 mai 2013.