ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.01.2016

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9/2016

HOTĂRÂRE
19.01.2016
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10 martie 2015 sub nr. x/2/2015, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Secretarul General al Camerei Deputaților, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate faptul că Fișa pentru evidența drepturilor bănești aferentă perioadei septembrie 2007 - decembrie 2014, descoperită în ședința publică de la data de 12 februarie 2015, în Dosarul nr. x/3/2013, înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, este un înscris nou, care îndeplinește, condițiile de admisibilitate, prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 322 teza I pct. 5 C. proc. civ., precum și modificarea în tot a Sentinței civile nr. 628 din 31 ianuarie 2012 pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2010 și, pe cale de consecință, să se stabilească termenul de judecată la care urmează să se judece pe fond Dosarul nr. x/2/2010.

Prin Sentința nr. 1234 din 30 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a dispus respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în esență că:

În cauză s-a solicitat revizuirea Sentinței civile nr. 628 din 31 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2010 prin care a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, capătul principal de cerere, având ca obiect anularea Ordinului nr. 1108 din 10 noiembrie 2006, fiind respins pentru autoritate de lucru judecat, iar capetele de cerere accesorii, având ca obiect anularea ordinelor subsecvente nr. 25 din 28 februarie 2008, nr. 314 din 14 aprilie 2007, nr. 63 din 02 februarie 2007 și nr. 1380/2006, au fost respinse ca nefondate având în vedere soluția pronunțată cu privire la capătul principal de cerere.

Fiind vorba de o hotărâre pronunțată de instanța de fond, care nu evocă însă fondul, în sensul de soluționare a pretenției deduse judecății, ci doar soluționează cauza în temeiul unei excepții procesuale, sunt incidente dispozițiile textului de lege menționat anterior, cererea revizuentului urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, a arătat în esență că soluția instanței de fond este vădit nefondată, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 322 alin. (1) teza 1 și teza a II-a C. proc. civ.

De asemenea, recurentul a solicitat să se constate faptul că Decizia nr. 190 pronunțată de Înalta Curte în data de 17 ianuarie 2014 în Dosarul nr. x/1/2013, cât și Sentințele civile nr. 6034 din 24 octombrie 2012, nr. 6114 din 30 octombrie 2012, nr. 2580 din 16 septembrie 2013, pronunțate de Curtea de Apel București, prin care s-a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire, se bucură de autoritate de lucru judecat.

S-a solicitat, în concluzie, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, respectiv Curtea de Apel, legal învestită cu soluționarea cererii de revizuire.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304

1

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, care poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocat de revizuentul A., respectiv descoperirea de înscrisuri doveditoare după pronunțarea hotărârii, reținute de partea potrivnică și care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, implică îndeplinirea unor condiții cumulative, care rezultă chiar din economia prevederilor menționate.

Analizând admisibilitatea cererii de revizuire, în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 322 pct. 5 și motivele invocate de revizuent, în mod corect instanța fondului a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a reține că înscrisurile invocate au valoarea unor înscrisuri noi care să ducă la retractarea hotărârii pronunțate.

Din economia dispozițiilor art. 322 pct. 5 reiese că înscrisul nou trebuie să existe la data pronunțării hotărârii judecătorești a cărei revizuire se cere, dar să nu fi făcut obiectul cercetării judecătorești.

Revizuentului îi incumbă dovada, alternativ, fie a conduitei obstrucționiste a adversarului, conduită de natură a nu-i fi permis să intre în posesia înscrisului pe durata soluționării procesului în fond, fie a unei împrejurări, cu același impact, ivite mai presus de voința atât a revizuentului, cât și a intimatului.

Revizuentul nu a făcut o asemenea dovadă.

Așa cum corect a reținut și instanța de fond, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în temeiul prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în vederea exercitării acestei căi extraordinare de atac.

Nu orice înscrisuri în cauză poate justifica cererea de revizuire ci este necesar ca aceste înscrisuri, dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii, să fi fost determinante în sensul că ar fi putut duce la o altă soluție decât cea pronunțată.

De asemenea, susținerile recurentului-revizuent privind o pretinsă autoritate de lucru judecat în raport de Sentințele civile nr. 6034 din 24 octombrie 2012, nr. 2580 din 16 septembrie 2013 și nr. 6114 din 30 octombrie 2012, ca și cele privind reglementarea drepturilor salariale și a pensiei de serviciu nu au nicio relevanță în soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 1234 din 30 aprilie 2015, în condițiile în care cererea de revizuire a fost formulată exclusiv în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și nicidecum în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fapt pentru care nu pot forma obiectul analizei în prezenta cauză, precum și în considerarea prevederilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. care stipulează cât se poate de clar că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Totodată, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, constată ca Sentința civilă nr. 628 din 31 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2010 nu constituie o hotărâre care evocă fondul în sensul de soluționare a pretenției deduse judecății întrucât instanța a admis excepția autorității de lucru judecat, capătul principal de cerere, având ca obiect anularea Ordinului nr. 1108 din 10 noiembrie 2006, fiind respins pentru autoritate de lucru judecat, iar capetele de cerere accesorii, având ca obiect anularea ordinelor subsecvente nr. 25 din 28 februarie 2008, nr. 314 din 14 aprilie 2007, nr. 63 din 02 februarie 2007 și nr. 1380/2006.

În concluzie, Curtea de Apel București în mod corect a constatat că, fiind vorba de o hotărâre pronunțată de instanța de fond, care nu evocă însă fondul, în sensul de soluționare a pretenției deduse judecății, ci doar soluționează cauza în temeiul unei excepții procesuale, cererea revizuentului este inadmisibilă.

Văzând și dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, recursul va fi respins ca nefondat, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Respinge recursul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței civile nr. 1234 din 30 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2016.

Procesat de GGC - CT

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-05-06
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1872/2015
Decizia nr. 1872/2015 Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința nr. 3.607 din 29 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2012, s-a
ÎCCJ 2015-02-12
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1611/2019
a doua hotărâri. În speța de față, Înalta Curte reține faptul că prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul Dosarului nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat anularea celei din urmă hotărâri, respectiv a Sentinței civile nr. 10
ÎCCJ 2014-10-30
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2960/2014
Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față; Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 ianuarie 2014, revizuentul A.D., în contradi
ÎCCJ 2013-05-24
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5430/2013
Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 5018 din 17 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2478/2/2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencio
ÎCCJ 2014-11-21
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4456/2014
, considerând ca fiind pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat a Sentinței civile nr. 973 din 10 aprilie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 27/2/2007 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Sursă