ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3438/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Revizuentul A.D. a solicitat, în

contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaților,

revizuirea Sentinței civile nr. 789 din 11 septembrie 2002 pronunțată de Curtea

de Apel București în Dosarul nr. 1069/2002.

În motivarea cererii

de revizuire, revizuentul a arătat că ulterior pronunțării hotărârii a

descoperit un înscris ascuns de partea adversă la momentul soluționării

pricinii, respectiv Ordinul nr. 886/2001 privind modificarea contractului de

muncă al unei persoane și consideră că sunt îndeplinite dispozițiile art. 322

pct. 5 C. proc. civ., pentru admiterea cererii de revizuire.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâtul a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii de

revizuire, pe considerentul că sentința pronunțată nu a evocat fondul cauzei.

La rândul său,

revizuentul a invocat excepția de nelegalitate a Ordinelor Secretarului General

al Parlamentului nr. 886/2001, 1108/2006 și nr. 257/2008.

Soluționând cu

prioritate excepțiile invocate, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 4153 din 26

octombrie 2010 a respins ca inadmisibile atât excepția de nelegalitate invocată

de revizuent, cât și cererea de revizuire a Sentinței civile nr. 789 din 11

septembrie 2002.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că excepția inadmisibilității excepției de

nelegalitate este întemeiată în condițiile în care actele juridice nu au

legătură cu soluționarea cererii de revizuire, ci cu fondul cauzei, fiind acte

ale Secretarului General al Camerei Deputaților a Parlamentului, emise în

exercitarea atribuțiilor specifice de autoritate.

Referitor la excepția

de inadmisibilitate a cererii de revizuire s-a reținut că este întemeiată,

întrucât hotărârea instanței de fond, a cărei revizuire se solicită, nu evocă

fondul.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs, în temeiul art. 299 C. proc. civ., revizuentul A.D.

Recurentul a susținut

că, neîndoielnic, condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 5 C.

proc. civ. sunt întrunite în cauză, pentru că Ordinul Secretarului General al

Camerei Deputaților nr. 886 din 28 septembrie 2001 este un înscris nou, fiind

comunicat împreună cu Preavizul din 18 ianuarie 2001, contractul individual de

muncă anexă la Ordinul nr. 886 din 28 septembrie 2001, semnate pentru

conformitate de către intimata Camera Deputaților - Secretariatul General în

ședința publică din 22 septembrie 2010, în Dosarul nr. 28619/3/2008 al

Tribunalului București. Ordinul sus-menționat a fost emis anterior pronunțării

Sentinței civile nr. 789 din 11 septembrie 2002, fiind descoperit la data de 24

iunie 2008 în Dosarul nr. 1821/2/2008, când partea potrivnică l-a prezentat în

susținerea probei cu înscrisuri instanței de judecată, comunicându-l și părții

adverse.

Referitor la excepția

inadmisibilității cererii de revizuire, revizuentul a susținut că în cauză nu

sunt aplicabile dispozițiile art. 322 teza a II-a, respectiv "hotărâri

date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul".

Recursul este

nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri

rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei

hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în

următoarele cazuri: pct. 5 dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri

doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate

dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau

s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei

revizuire se cere".

Prin sentința atacată

cu revizuire, Curtea de Apel București a respins ca inadmisibilă acțiunea în

contencios administrativ având ca obiect anularea Ordinelor nr. 493 din 22

iulie 1997, 753 din 14 octombrie 1998, 827 din 18 septembrie 2001 și 907 din 1

octombrie 2001, emise de Secretariatul General al Camerei Deputaților, reținând

incidența art. 1 lit. a) din Legea nr. 29/1990, atunci în vigoare, care le

excepta de la controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ.

Sentința a rămas

irevocabilă prin Decizia nr. 2701 din 19 septembrie 2003 a Curții Supreme de

Justiție, secția de contencios administrativ.

Așa cum corect a

reținut și instanța de fond, hotărârea a cărei revizuire se solicită nu rezolvă

fondul, ci soluționează cauza în temeiul unei excepții procesuale, așa încât

cererea revizuentului a fost în mod corect respinsă ca inadmisibilă.

Analizând punctual

criticile recurentului, Înalta Curte reține că, din moment ce art. 326 alin.

(3) C. proc. civ. limitează dezbaterile în cadrul revizuirii la admisibilitatea

acestei căi de atac și la faptele pe care se întemeiază, prima instanță a

constatat în mod corect inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, pentru că

actele vizate ar putea avea legătură cu fondul raportului juridic dedus

judecății, iar nu cu admisibilitatea revizuirii. În plus, în ceea ce privește

excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 886/2001, nu poate fi identificat un

interes procesual al revizuentului, în sensul art. 4 din Legea nr. 554/2004,

acesta fiind însuși înscrisul nou invocat ca temei al cererii de revizuire.

Cât privește critica

referitoare la înscrisul nou, emis anterior pronunțării Sentinței civile nr.

789/2002, dar reținut de partea potrivnică și prezentat de aceasta la data de

24 iunie 2008 în Dosarul nr. 821/2/2008, fiind comunicat totodată părții

adverse, urmează a se reține că este nefondată.

Astfel, din modul în

care este reglementată această cale extraordinară de atac, de retractare,

rezultă în mod clar că revizuirea tinde la reevaluarea unor chestiuni de fapt,

or, în speță, sentința atacată cu revizuire a dezlegat problema de drept a

naturii juridice a ordinelor atacate și a încadrării lor în situația de

excepție prevăzută în art. 2 lit. a) din Legea nr. 29/1990, astfel că actul

invocat ca înscris nou nu este apt să conducă la o altă soluție decât cea a

respingerii acțiunii ca inadmisibilă.

Sub acest ultim

aspect se constată că analiza curții de apel este corectă și legală, în

condițiile în care înscrisul la care se referă revizuentul nu este un înscris

doveditor în accepțiunea dată de legiuitor.

Văzând că nu există

motive pentru casarea/modificarea sentinței pronunțate în revizuire și față de

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004 modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.D. împotriva Sentinței civile nr. 4153 din 26 octombrie 2010 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2013

Procesat

de GGC - AZ