ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1477/2011

La data de 3 iulie 2010, Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat plângere în conformitate cu dispozițiile art. 222 C. proc. pen. prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a angajaților acesteia M.G.D. comisar șef, medic al Penitenciarului Tg.Jiu, pentru infracțiunile continuate de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave; fals intelectual și uz de fals, prevăzute de art. 248 alin. (1) rap la art. 248 1 C. pen. și art. 289 și art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., precum și disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, în vederea efectuării urmăririi penale față de agentul șef principal M.I., agentul șef R.P., agentul șef N.D., agentul șef P.F. și agentul principal D.M., pentru infracțiunile prev. de art. 249 C. pen. Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reținut că la data de 03 iulie 2009, Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat o plângere prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a învinuitului M.G.D. pentru infracțiunile continuate prev. de art. 248 alin. (1) rap. la art. 248 1 C. pen., art. 289 și art. 291 cu aplic art. 41-42 C. pen. și a agentului șef principal M.I., a agenților șefi R.P., N.D., a agenților șefi adjuncți D.L., E.M., a agentului șef P.F. și a agentului principal D.M., pentru infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art. 249 C. pen. În plângere, A.N.P. a pretins că, în perioada 01 septembrie 2005 – 31 august 2008, învinuitul M.G.D. – comisar șef de penitenciare, fiind medicul Penitenciarului Târgu Jiu, și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu cu ocazia asistenței sanitare acordate deținuților, în sensul că a stabilit diagnostice fără examinare medicală necesară și le-a prescris medicamente neadecvate. De asemenea, a precis medicamente unor salariați ai penitenciarului, deși aceste prescrieri nu se impuneau. Astfel, prin modul defectuos în care și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, învinuitul a produs un prejudiciu total în sumă de 313.992,19 lei, respectiv Penitenciarului Târgu Jiu - 123.901,27 lei și Casei O.P.S.N.A.J. – 190.090,2 lei. De asemenea, R.P., N.D., D.L., E.M., P.F. și D.M., în aceeași perioadă și-au îndeplinit din culpă atribuțiile de serviciu în mod defectuos, în sensul că au eliberat deținuților medicamente fără ca aceștia să semneze de primirea lor, așa încât, în momentul controlului s-a constatat o pagubă de 24.046, 65 lei. A.

În legătură cu faptele ilicite imputate inculpatului M.G.D. , după efectuarea expertizei medico-legale (solicitate de învinuit) pe baza procesului-verbal de control și a anexelor acestuia, înaintat de către A.N.P. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a întocmit de către Institutul de Medicină Legală Craiova raportul cu nr. 1129/A1/2010, în care s-a concluzionat că învinuitul – având funcția de medic în cadrul Penitenciarului Târgu Jiu, și-a îndeplinit în mod corect atribuțiile de serviciu, neproducându-se deci nici un fel de prejudiciu persoanelor vătămate, justificându-se prescrierea medicației corespunzătoare deținuților care, deși erau „clinic sănătoși” la depunerea în penitenciar, ulterior, s-a constatat că aceștia suferă de o boală cronică atestată de actele medicale pe care le-au prezentat, aceste acte medicale fiind emise de către medici de specialitate, nefiind necesară o altă examinare de specialitate a deținuților care prezentau diferite afecțiuni cronice. Așa fiind, procurorul de caz a constatat că, în cauză nu sunt realizate elementele constitutive ale infracțiunilor continuare reclamate în plângerea A.N.P., actele medicale întocmite cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu reflectând realitatea celor constatate, mijloacele de probă administrate la dosar demonstrând că nu s-au adus prejudicii Penitenciarului Târgu Jiu sau Casei O.P.S.N.A.J. În ceea ce privește pretinsele fapte penale prev. de art. 249 C. pen. sesizate de Administrația Națională a Penitenciarelor București ca fiind săvârșite de către agentul șef principal M.I., agentul șef R.P., agentul șef N.D., agentul șef adjunct D.L., agentul șef adjunct E.M., agentul șef P.F. și agentul principal D.M., procurorul de caz a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 60 alin. (4) din Legea nr. 293/2004, urmărirea penală se efectuează de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, întrucât, în raza acestuia de activitate se află Penitenciarul Târgu Jiu, acest organ de urmărire penală fiind deci competent în speță. Împotriva acestei ordonanțe, a formulat plângere petenta Administrația Națională a Penitenciarelor București (prin reprezentant legal director genera l-chestor de penitenciare dr. I.B.) la procurorul ierarhic superior care, prin ordonanța nr. 575/II/2/2010 din 13 mai 2010, în baza art. 275 – 278 C. proc. pen., a dispus respingerea acestei plângeri ca neîntemeiată, sens în care a constatat în esență că, din examinarea lucrărilor cauzei, a reieșit că soluția adoptată fașă de medicul M.G.D. este legală, fiind fundamentată pe probatoriul administrat, îndeosebi expertiza medico-legală ce exclude existența oricărui temei de fapt ori de drept care să contureze infracțiunile sesizate în sarcina sus-numitului. A.

Împotriva acestor soluții date de procurorul de caz și respectiv procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, petenta Administrația Națională a Penitenciarelor București a formulat plângere la instanță, potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., cauza fiind astfel înregistrată pe rolul Secției Penale și Pentru Cauze cu Minori la data de 31 mai 200, sub nr. 1617/54/2010. În motivarea plângerii, petenta A.N.P. a susținut în esență că soluția procurorului de caz este greșită, arătând că dispoziția procurorului de caz privind doar efectuarea unei expertize medico-legale fără a ține seama de prevederile Legii nr. 306/2004 privind exercitarea profesiei de medic, nu este suficientă pentru elucidarea tuturor aspectelor vizând faptele invocate de petentă în legătură cu activitatea intimatului, astfel că rezultatele expertizei medico-legale efectuată de I.M.L. Craiova nu sunt edificatoare. În acest sens, petenta apreciază în plângerea introdusă că organul de urmărire penală, prin rezoluția procurorului de caz, s-a bazat pe concluziile acestui raport de expertiză medico-legală, care exced competenței medicinii legale, iar singura unitatea care putea să semnaleze și să verifice aspectele sesizate în plângerea inițială cu privire la valoarea medicamentelor, era casa O.P.S.N.A.J. De asemenea, în considerentele plângerii, petenta invocă răspunsul formulat de Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București referitor la obiectivele la care poate să răspundă instituția medico-legală. Concluzionează în sensul că soluția dispusă prin ordonanța procurorului de caz din 31 martie 2010, dar și ordonanța din 13 mai 2010 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care a fost respinsă plângerea formulată, sunt greșite, solicitându-se admiterea plângerii și desființarea celor două ordonanțe. A fost atașat în cauză dosarul de urmărire penală nr. 575/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova (în care s-a dispus soluția de scoatere de sub urmărire penală criticată în cauză de petentă) și s-a depus xerocopia ordonanței nr. 575/II/2/2010 din 13 mai 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Plângerea este nefondată. B. Judecătorul cauzei, verificând ordonanța atacată în raport cu motivele invocate pe baza actelor de urmărire penală aflate în dosar nr. 575/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, reține următoarele: În baza deciziei Directorului General a Direcției Generale a Penitenciarelor nr. 183 din 18 septembrie 2008, s-a dispus efectuarea unei cercetări administrative privind modul de decontare al medicamentelor prescrise în perioada septembrie 2005 – august 2008 la nivelul cabinetului medical al Penitenciarului Târgu Jiu, jud. Gorj. În urma rezultatelor constatate, Administrația Națională a Penitenciarelor a sesizat organele de urmărire penală, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu adresa nr. 229009 din 26 iunie 2009, cu privire la faptele săvârșite de intimatul M.G.D., precum și de asistenții medicali M.I., R.P., N.D., D.L., E.M., D.M. și P.F., toți angajați ai Penitenciarului Târgu Jiu – jud. Gorj, susținându-se că, în perioada septembrie 2005 – august 2008 au prescris și respectiv ridicat de la farmaciile arondate diverse produse medicamentoase, care nu au fost predate în totalitate pacienților nominalizați în documentele de evidență medicală, cu încălcarea legislației specifice care reglementează desfășurarea acestei activități. Din conținutul sesizării, se reține că pretinsele ilegalități au fost constatate cu ocazia inspecției generale efectuată la Penitenciarul Târgu Jiu în luna septembrie 2008, precum și prin cercetarea administrativă dispusă de către conducerea Administrației Națională a Penitenciarelor prin decizia nr. 183 din 18 septembrie 2008. Astfel, s-a stabilit că intimatul, medic la unitatea menționată anterior, care și-a încetat activitatea prin pensionare în luna septembrie 2008, a eliberat recepte medicale în perioada 2007 – 2008, indicând pe acestea contractul A.158/2007 sau A.68/2007/2008, în condițiile în care intimatul a încheiat contractul A.158 pentru cabinetul de medicină de familie pe care l-a deschis, iar acesta figurează pe receptele eliberate pentru cadrele penitenciarului și aparținătorii acestuia. În aceeași perioadă se susține că intimatul a continuat să elibereze recepte pe care a înscris contractul A.68 al Penitenciarului Colibași, la care sunt înscriși și medicii ce asigură asistența medicală la Penitenciarul Târgu Jiu. Aceasta, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, un funcționar public cu statut special – medic, nu poate să-și desfășoare activitatea într-un sector privat. În cadrul aceleiași sesizări adresată organelor de urmărire penală, se apreciază că nu au fost respectate procedurile privind traseele medicamentelor de la prescrierea acestora, până la eliberarea lor către beneficiari, în cadrul persoanelor private de libertate evidențiindu-se și situații în care receptele prescrise au conținut medicamente aflate în punctul farmaceutic la momentul prescrierii, produse medicale ce trebuiau prescrise pe rețete de medicamente compensate, dar în realitate au fost scrise pe recepte tip „M.J”. Mai mult, pentru medicamentele înscrise ca eliberate, s-a constatat că nu ar fi existat întotdeauna semnătura persoanei private de libertate, aspect imputabil asistenților medicali care au ridicat medicamentele dar nu le-au predat mai departe beneficiarilor. Datorită acestor disfuncționalități, comisia a constatat existența unei pagube certe, de 24.024,05 lei, imputabilă persoanelor vinovate de producerea acesteia. Intimatul M.G.D. a solicitat și organul de urmărire penală a încuviințat efectuarea unei expertize medico-legale de către Institutul de Medicină Legală Craiova, având următoarele obiective: 1. Dacă prescrierea de medicamente menționate în procesul-verbal de control al Administrației Națională a Penitenciarelor și anexele acestuia s-a făcut cu respectarea prevederilor contractului cadrul privind asigurarea asistenței medicale; 2. Dacă, cu ocazia acceptării la plată a medicamentelor de către Casa O.P.S.N.A.J., prin aparatele de specialitate, au fost constatate nereguli cu privire la prescrierea medicamentelor și care sunt acestea; 3. Dacă medicația prescrisă pentru fiecare pacient a fost în concordanță cu diagnosticul stabilit;

Dacă medicația prescrisă fiecărui pacient era contraindicată, raportat la vârsta acestuia;

Dacă numărul de zile pentru care s-au prescris medicamente fiecărui pacient era în concordanță cu afecțiunea stabilită;

Dacă, pentru o persoană s-a constatat pe baza examenului clinic VDRL, Rx pulmonar că este clinic sănătoasă la data depunerii în penitenciar și, ulterior, s-a constatat că aceasta suferă de o boală cronică, se justifică prescrierea unor medicamente corespunzătoare;

Dacă un deținut prezintă documente medicale proprii care nu au fost depuse la fișa medicală, acestea pot fi luate în considerare de medicul de penitenciar, în vederea prescrierii tratamentului adecvat afecțiunii cronice respective, fără a se mai efectua un alt examen de specialitate;

Dacă specializarea și gradul profesional al intimatului impunea vreo restricție la examinarea pacienților consemnați în anexele la procesul-verbal de control și la prescrierea tratamentului acordat. Examinând constatările comisiei de control, precum și actele depuse la dosarul cauzei, s-a întocmit raportul de expertiză medico-legală pe baza actelor medicale, de către I.M.L. Craiova, cu nr. 1129/A din 31 martie 2010, iar în baza constatărilor din actele medicale depuse la dosar s-au formulat următoarele concluzii: 1. Prescrierea de medicamente menționate în procesul-verbal de control al Administrației Naționale a Penitenciarelor și anexelor acestuia s-a făcut cu respectarea prevederilor legale privind asigurarea asistenței medicale și a contractului cadru. S-a constatat că, la prescrierea medicamentelor, medicul avea obligația să aibă în vedere starea prezentă a pacientului (simptomatologia subiectivă și obiectivă), precum și medicația cea mai eficientă în vederea recuperării pacientului în timpul cel mai scurt. Prețurile medicamentelor nu constituie un criteriu în alegerea medicației, actele normative în vigoare nerestricționând prescrierea medicației în funcție de preț. 2. Nu au fost constatate nereguli cu privire la prescrierea medicamentelor cu ocazia acceptării la plată a medicamentelor de către Casa O.P.S.N.A.J. De menționat că deținuții au dreptul la servicii medicale, având calitatea de asigurat (fără plata contribuției) la Casa O.P.S.N.A.J. 3. Medicația prescrisă pentru fiecare pacient a fost în concordanță cu diagnosticul stabilit. Singura unitate care putea să semnaleze eventualele abuzuri privind valoarea medicamentelor era Casa O.P.S.N.A.J., unitate care, de altfel, după o prealabilă verificare de către specialiștii acestora a acceptat la plată contravaloarea medicamentelor. 4. Nu s-au semnalat prescripții medicale care să fie contraindicate în raport cu vârsta deținuților. 5. Numărul de zile pentru care s-a prescris fiecărui pacient medicația, a fost în concordanță cu afecțiunea stabilită. 6. Se justifică prescrierea unei medicații corespunzătoare deținuților care, deși erau „clinic sănătos” la depunerea în penitenciar, ulterior, constatându-se că totuși, aceștia suferă de o boală cronică, potrivit actelor medicale proprii prezentate, acte medicale emise de medici de specialitate. 7. Nu era necesar un alt examen de specialitate al deținuților care prezentau diferite afecțiuni cronice, dovedite cu înscrisuri medicale ce evidențiau atât boala cronică de care sufereau cât și prescrierea medicației de către medicul de specialitate. În consecință, specializarea și gradul profesional al intimatului (medic primar medicină generală/medicină de familie, doctor în științe medicale) potrivit Legii nr. 306/2004, nu se impunea nici o restricție privind examinarea pacienților și prescrierea tratamentului. Având în vedere aceste concluzii, prin ordonanța din 31 martie 2010 dată de procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului M.G.D. pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, fals intelectual și uz de fals prevăzut de art. 248 alin. (1) raportat la art. 248 1 C. pen., art. 289 și art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. De asemenea, s-a dispus, prin aceeași ordonanță, disjungerea cauzei declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, în vederea efectuării urmăririi penale față de agentul șef principal M.I., agentul șef R.P., agentul șef N.D., agentul șef P.F. și agentul principal D.M., pentru infracțiunile prev. de art. 249 C. pen. Plângerea formulată împotriva ordonanței procurorului de caz a fost respinsă ca neîntemeiată prin ordonanța din 13 mai 2010 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 575/II/2/2010, constatându-se că soluția adoptată de procurorul de caz este legală și temeinică, având la bază probatoriul administrat în cauză și cu deosebire expertiza medico-legală care exclude existența oricărui temei de fapt ori de drept ce ar putea să contureze infracțiunile sesizate de petentă în sarcina intimatului. Motivele invocate în plângere de către petiționară - în sensul că Institutul de Medicină Legală Craiova a întocmit un raport de expertiză medico-legală ce excede competențelor sale, invocându-se un răspuns la sesizarea adresată Institutului Național de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici” București, precum și împrejurarea că, în speță, Casa O.P.S.N.A.J. era singura unitate care putea să semnaleze abuzuri privind valoarea medicamentelor - sunt nefondate. Din verificările efectuate în cauză rezultă cu certitudine împrejurarea că decontarea contravalorii receptelor emise de intimat s-a făcut de către Casa O.P.S.N.A.J. în urma unei verificări privind terapia, diagnosticul stabilit, perioada de tratament, precum și celelalte criterii generale inserate în contractul cadru. Prin urmare, procedându-se la efectuarea plății fără obiecțiuni de către Casa O.P.S.N.A.J., situație constatată și în raportul întocmit de I.M.L. Craiova, se apreciază că prejudiciul invocat de petiționară nu are corespondent în materialul probator administrat în cauză, iar solicitarea acesteia privind desființarea ordonanțelor, cu consecința angajării răspunderii penale a intimatului, este nefondată. II. Recursul în termen legal împotriva sentinței amintite declarat de petenta Administrația Națională a Penitenciarelor, pentru motivul scris de nelegalitate privind efectuarea de procuror a expertizei însușită ulterior de instanțe cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 306/2004, întrucât obiectivele fixate la care a solicitat și obținut răspuns din partea IML Craiova exced parțial competenței medicinii legale (cale de atac luate în dezbatere în lipsa recurentei cu respectarea prev. art. 291 alin. (1), art. 288, art. 289 și art. 290 C. proc. pen. este nefundat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b), C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare. Expertiza medico-legală efectuată în cauză a răspuns punctual la obiectivele formulate de procuror. Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici" București prin adresa nr. A8/4155 din 22 aprilie 2010 nu neagă faptul că un medic expert din cadrul Institutului de Medicină Legală Craiova ar fi neîndreptățit să efectueze o astfel de expertiză cu caracter științific la cererea organelor de urmărire penală. Organele de urmărire penală s-au adresat în mod oficial Institutului de Medicină Legală Craiova formulând obiectivele expertizei, la care, s-a răspuns de către expert. În cazul în care Administrația Națională a Penitenciarelor prezenta obiecții la Expertiza medico-legală avea posibilitatea să le invoce la urmărirea penală, cu obiective precise, care de altfel, se regăsesc în căile de atac, procuror general și instanță (respectiv Curtea de Apel Craiova). Susținerile Administrației Naționale a Penitenciarelor, în sensul că răspunsurile expertului exced competența medicinii legale, acestea fiind stabilite de procuror, nu sunt de natură a fi înlăturate, punctul de vedere exprimat fiind avut în vedere de procuror pentru formarea unei opinii în legătură cu cauza în vederea adoptării unei soluții legale și temeinice. În susținerea Raportului de Expertiză medico-legală vine și adresa de la C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. către Administrația Națională a Penitenciarelor ce datează din data de 05 noiembrie 2009, care prin specialiști (3 medici, 1 farmacist, 2 economiști) au procedat la verificarea amănunțită a modului de îndeplinire al atribuțiunilor de serviciu privind asistența medicală acordată deținuților, diagnosticarea acestora și prescrierea medicației adecvate concluzionând că au fost respectate normele Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări de sănătate (2005, 2006, 2007, 2008) referitoare la diagnosticarea și prescrierea de medicamente persoanelor private de libertate necreându-se vreun prejudiciu Administrației Naționale a Penitenciarelor și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., aceasta din urmă procedând la aprobarea decontării medicamentelor prescrise. De altfel, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. nu ar fi decontat medicamentele dacă nu erau respectate prevederile art. 96 din Contractul-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări de sănătate (2005, 2006, 2007, 2008). Art. 94 lit. c) din Contractul-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări de sănătate, invocat de altfel în motivele plângerii formulată de Administrația Națională a Penitenciarelor stipulează în mod clar: „Casele de asigurări de sănătate au următoarele obligații: c. să nu deconteze contravaloarea prescripțiilor medicale care nu conțin datele obligatorii privind prescrierea și eliberarea acestora" ori, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a decontat contravaloarea prescripțiilor medicale în totalitate și la timp verificând prin specialiști (medici, farmaciști, economiști), având în vedere și Ordinul comun 1301/500 al Ministerului Sănătății și Casa de asigurări de sănătate. Nici motivele invocate de Administrația Națională a Penitenciarelor privind nerespectarea Legii 143/2000 cu privire la prescrierea drogurilor de mare risc, cu intenție, fără ca acestea să fie necesară din punct de vedere medical nu este întemeiată. Astfel, prin Ordonanța din 13 mai 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, după ce în prealabil a respins ca neîntemeiată plângerea petentei Administrația Națională a Penitenciarelor apreciind soluția adoptată de procuror în Dosarul nr. 575/P/2009 ca fiind temeinică și legală, în expozitivul Ordonanței se menționează că efectuarea cercetării penale pentru infracțiunile prevăzute de Legea 143/2000 sunt de competența D.I.I.C.O.T., la care de altfel Administrația Națională a Penitenciarelor s-a și adresat cu o altă plângere. Și în acest caz D.I.I.C.O.T. s-a pronunțat, în urma efectuării cercetărilor, dispunând neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 6 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 prin Rezoluția nr. 37/D/P/2010 din data de 10 septembrie 2010. Față de considerentele amintite în coroborare cu acelea prezentate în expunerea sentinței, hotărârea atacată, prin care a fost menținută soluția procurorului de scoatere de sub urmărire penală a intimatului pentru inexistența faptei ilicite imputate este legală și temeinică, iar reformarea sa nu se justifică. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenta petentă la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.