ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1477/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1477/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând asupra

recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei

a constatat următoarele:

I. Curtea de Apel

Craiova, secția penală, prin sentința penală nr. 202 din 1 noiembrie 2010 în

conformitate cu dispozițiile art. 278 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. a respins

ca nefondată plângerea în baza art. 278

1

C. proc. pen. formulată de

petenta Agenția Națională a Penitenciarelor București, împotriva ordonanței

procurorului din 31 martie 2010 dată în dosar nr. 575/P/2099 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Craiova prin care a fost dispusă soluția de scoatere de

sub urmărire penală în temeiul art. 249 rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

(„fapta nu există”) față de intimatul comisar șef, medicul Penitenciarului

Tg.Jiu M.G.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu

contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, fals intelectual și

uz de fals prevăzute de art. 248 alin. (1), raportat la art. 248

1

C.

pen., art. 289 și art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. –

fiind menținută ca legală și temeinică ordonanța atacată.

Hotărând astfel,

judecătorul cauzei a constatat următoarele:

A.1. La data de 3

iulie 2010, Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat plângere în

conformitate cu dispozițiile art. 222 C. proc. pen. prin care a solicitat

tragerea la răspundere penală a angajaților acesteia M.G.D. comisar șef, medic

al Penitenciarului Tg.Jiu, pentru infracțiunile continuate de abuz în serviciu

contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave; fals intelectual și

uz de fals, prevăzute de art. 248 alin. (1) rap la art. 248

1

C. pen.

și art. 289 și art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., precum și

disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe

lângă Tribunalul Gorj, în vederea efectuării urmăririi penale față de agentul

șef principal M.I., agentul șef R.P., agentul șef N.D., agentul șef P.F. și

agentul principal D.M., pentru infracțiunile prev. de art. 249 C. pen.

Pentru a dispune

astfel, procurorul de caz a reținut că la data de 03 iulie 2009, Administrația

Națională a Penitenciarelor a formulat o plângere prin care a solicitat

tragerea la răspundere penală a învinuitului M.G.D. pentru infracțiunile

continuate prev. de art. 248 alin. (1) rap. la art. 248

1

C. pen.,

art. 289 și art. 291 cu aplic art. 41-42 C. pen. și a agentului șef principal M.I.,

a agenților șefi R.P., N.D., a agenților șefi adjuncți D.L., E.M., a agentului

șef P.F. și a agentului principal D.M., pentru infracțiunea de neglijență în

serviciu prev. de art. 249 C. pen.

În plângere, A.N.P. a

pretins că, în perioada 01 septembrie 2005 – 31 august 2008, învinuitul M.G.D. –

comisar șef de penitenciare, fiind medicul Penitenciarului Târgu Jiu, și-a

îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu cu ocazia asistenței

sanitare acordate deținuților, în sensul că a stabilit diagnostice fără

examinare medicală necesară și le-a prescris medicamente neadecvate. De

asemenea, a precis medicamente unor salariați ai penitenciarului, deși aceste

prescrieri nu se impuneau.

Astfel, prin modul

defectuos în care și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, învinuitul a produs

un prejudiciu total în sumă de 313.992,19 lei, respectiv Penitenciarului Târgu

Jiu - 123.901,27 lei și Casei O.P.S.N.A.J. – 190.090,2 lei.

De asemenea, R.P., N.D.,

D.L., E.M., P.F. și D.M., în aceeași perioadă și-au îndeplinit din culpă

atribuțiile de serviciu în mod defectuos, în sensul că au eliberat deținuților

medicamente fără ca aceștia să semneze de primirea lor, așa încât, în momentul

controlului s-a constatat o pagubă de 24.046, 65 lei.

A.2. În legătură cu

faptele ilicite imputate inculpatului M.G.D. , după efectuarea expertizei

medico-legale (solicitate de învinuit) pe baza procesului-verbal de control și

a anexelor acestuia, înaintat de către A.N.P. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a întocmit de către Institutul de Medicină

Legală Craiova raportul cu nr. 1129/A1/2010, în care s-a concluzionat că

învinuitul – având funcția de medic în cadrul Penitenciarului Târgu Jiu, și-a

îndeplinit în mod corect atribuțiile de serviciu, neproducându-se deci nici un

fel de prejudiciu persoanelor vătămate, justificându-se prescrierea medicației

corespunzătoare deținuților care, deși erau „clinic sănătoși” la depunerea în

penitenciar, ulterior, s-a constatat că aceștia suferă de o boală cronică

atestată de actele medicale pe care le-au prezentat, aceste acte medicale fiind

emise de către medici de specialitate, nefiind necesară o altă examinare de

specialitate a deținuților care prezentau diferite afecțiuni cronice.

Așa fiind, procurorul

de caz a constatat că, în cauză nu sunt realizate elementele constitutive ale

infracțiunilor continuare reclamate în plângerea A.N.P., actele medicale

întocmite cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu reflectând realitatea

celor constatate, mijloacele de probă administrate la dosar demonstrând că nu

s-au adus prejudicii Penitenciarului Târgu Jiu sau Casei O.P.S.N.A.J.

În ceea ce privește

pretinsele fapte penale prev. de art. 249 C. pen. sesizate de Administrația

Națională a Penitenciarelor București ca fiind săvârșite de către agentul șef

principal M.I., agentul șef R.P., agentul șef N.D., agentul șef adjunct D.L.,

agentul șef adjunct E.M., agentul șef P.F. și agentul principal D.M., procurorul

de caz a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 60 alin. (4) din Legea nr.

293/2004, urmărirea penală se efectuează de către Parchetul de pe lângă

Tribunalul Gorj, întrucât, în raza acestuia de activitate se află Penitenciarul

Târgu Jiu, acest organ de urmărire penală fiind deci competent în speță.

Împotriva acestei

ordonanțe, a formulat plângere petenta Administrația Națională a

Penitenciarelor București (prin reprezentant legal director genera l-chestor de

penitenciare dr. I.B.) la procurorul ierarhic superior care, prin ordonanța nr.

575/II/2/2010 din 13 mai 2010, în baza art. 275 – 278 C. proc. pen., a dispus

respingerea acestei plângeri ca neîntemeiată, sens în care a constatat în

esență că, din examinarea lucrărilor cauzei, a reieșit că soluția adoptată fașă

de medicul M.G.D. este legală, fiind fundamentată pe probatoriul administrat,

îndeosebi expertiza medico-legală ce exclude existența oricărui temei de fapt

ori de drept care să contureze infracțiunile sesizate în sarcina sus-numitului.

A.3. Împotriva

acestor soluții date de procurorul de caz și respectiv procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, petenta Administrația Națională

a Penitenciarelor București a formulat plângere la instanță, potrivit

dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., cauza fiind astfel

înregistrată pe rolul Secției Penale și Pentru Cauze cu Minori la data de 31

mai 200, sub nr. 1617/54/2010.

În motivarea

plângerii, petenta A.N.P. a susținut în esență că soluția procurorului de caz

este greșită, arătând că dispoziția procurorului de caz privind doar efectuarea

unei expertize medico-legale fără a ține seama de prevederile Legii nr.

306/2004 privind exercitarea profesiei de medic, nu este suficientă pentru

elucidarea tuturor aspectelor vizând faptele invocate de petentă în legătură cu

activitatea intimatului, astfel că rezultatele expertizei medico-legale

efectuată de I.M.L. Craiova nu sunt edificatoare.

În acest sens,

petenta apreciază în plângerea introdusă că organul de urmărire penală, prin

rezoluția procurorului de caz, s-a bazat pe concluziile acestui raport de

expertiză medico-legală, care exced competenței medicinii legale, iar singura

unitatea care putea să semnaleze și să verifice aspectele sesizate în plângerea

inițială cu privire la valoarea medicamentelor, era casa O.P.S.N.A.J.

De asemenea, în

considerentele plângerii, petenta invocă răspunsul formulat de Institutul

Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București referitor la obiectivele

la care poate să răspundă instituția medico-legală.

Concluzionează în

sensul că soluția dispusă prin ordonanța procurorului de caz din 31 martie 2010,

dar și ordonanța din 13 mai 2010 dată de procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care a fost respinsă plângerea formulată,

sunt greșite, solicitându-se admiterea plângerii și desființarea celor două

ordonanțe.

A fost atașat în

cauză dosarul de urmărire penală nr. 575/P/2009 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Craiova (în care s-a dispus soluția de scoatere de sub urmărire

penală criticată în cauză de petentă) și s-a depus xerocopia ordonanței nr. 575/II/2/2010

din 13 mai 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Craiova.

Plângerea este

nefondată.

B. Judecătorul

cauzei, verificând ordonanța atacată în raport cu motivele invocate pe baza

actelor de urmărire penală aflate în dosar nr. 575/P/2009 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Craiova, reține următoarele:

În baza deciziei

Directorului General a Direcției Generale a Penitenciarelor nr. 183 din 18

septembrie 2008, s-a dispus efectuarea unei cercetări administrative privind

modul de decontare al medicamentelor prescrise în perioada septembrie 2005 –

august 2008 la nivelul cabinetului medical al Penitenciarului Târgu Jiu, jud.

Gorj.

În urma rezultatelor

constatate, Administrația Națională a Penitenciarelor a sesizat organele de

urmărire penală, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu

adresa nr. 229009 din 26 iunie 2009, cu privire la faptele săvârșite de

intimatul M.G.D., precum și de asistenții medicali M.I., R.P., N.D., D.L., E.M.,

D.M. și P.F., toți angajați ai Penitenciarului Târgu Jiu – jud. Gorj,

susținându-se că, în perioada septembrie 2005 – august 2008 au prescris și

respectiv ridicat de la farmaciile arondate diverse produse medicamentoase,

care nu au fost predate în totalitate pacienților nominalizați în documentele

de evidență medicală, cu încălcarea legislației specifice care reglementează

desfășurarea acestei activități.

Din conținutul

sesizării, se reține că pretinsele ilegalități au fost constatate cu ocazia

inspecției generale efectuată la Penitenciarul Târgu Jiu în luna septembrie 2008, precum și prin cercetarea administrativă dispusă de către conducerea

Administrației Națională a Penitenciarelor prin decizia nr. 183 din 18

septembrie 2008.

Astfel, s-a stabilit

că intimatul, medic la unitatea menționată anterior, care și-a încetat

activitatea prin pensionare în luna septembrie 2008, a eliberat recepte medicale în perioada 2007 – 2008, indicând pe acestea contractul A.158/2007

sau A.68/2007/2008, în condițiile în care intimatul a încheiat contractul A.158

pentru cabinetul de medicină de familie pe care l-a deschis, iar acesta

figurează pe receptele eliberate pentru cadrele penitenciarului și

aparținătorii acestuia.

În aceeași perioadă

se susține că intimatul a continuat să elibereze recepte pe care a înscris

contractul A.68 al Penitenciarului Colibași, la care sunt înscriși și medicii

ce asigură asistența medicală la Penitenciarul Târgu Jiu.

Aceasta, în

condițiile în care, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, un funcționar

public cu statut special – medic, nu poate să-și desfășoare activitatea într-un

sector privat.

În cadrul aceleiași

sesizări adresată organelor de urmărire penală, se apreciază că nu au fost

respectate procedurile privind traseele medicamentelor de la prescrierea

acestora, până la eliberarea lor către beneficiari, în cadrul persoanelor

private de libertate evidențiindu-se și situații în care receptele prescrise au

conținut medicamente aflate în punctul farmaceutic la momentul prescrierii,

produse medicale ce trebuiau prescrise pe rețete de medicamente compensate, dar

în realitate au fost scrise pe recepte tip „M.J”.

Mai mult, pentru

medicamentele înscrise ca eliberate, s-a constatat că nu ar fi existat

întotdeauna semnătura persoanei private de libertate, aspect imputabil

asistenților medicali care au ridicat medicamentele dar nu le-au predat mai

departe beneficiarilor.

Datorită acestor

disfuncționalități, comisia a constatat existența unei pagube certe, de

24.024,05 lei, imputabilă persoanelor vinovate de producerea acesteia.

Intimatul M.G.D. a

solicitat și organul de urmărire penală a încuviințat efectuarea unei expertize

medico-legale de către Institutul de Medicină Legală Craiova, având următoarele

obiective:

de medicamente menționate în procesul-verbal de control al Administrației

Națională a Penitenciarelor și anexele acestuia s-a făcut cu respectarea

prevederilor contractului cadrul privind asigurarea asistenței medicale;

acceptării la plată a medicamentelor de către Casa O.P.S.N.A.J., prin aparatele

de specialitate, au fost constatate nereguli cu privire la prescrierea

medicamentelor și care sunt acestea;

prescrisă pentru fiecare pacient a fost în concordanță cu diagnosticul

stabilit;

prescrisă fiecărui pacient era contraindicată, raportat la vârsta acestuia;

zile pentru care s-au prescris medicamente fiecărui pacient era în concordanță

cu afecțiunea stabilită;

persoană s-a constatat pe baza examenului clinic VDRL, Rx pulmonar că este

clinic sănătoasă la data depunerii în penitenciar și, ulterior, s-a constatat

că aceasta suferă de o boală cronică, se justifică prescrierea unor medicamente

corespunzătoare;

prezintă documente medicale proprii care nu au fost depuse la fișa medicală,

acestea pot fi luate în considerare de medicul de penitenciar, în vederea

prescrierii tratamentului adecvat afecțiunii cronice respective, fără a se mai

efectua un alt examen de specialitate;

și gradul profesional al intimatului impunea vreo restricție la examinarea

pacienților consemnați în anexele la procesul-verbal de control și la

prescrierea tratamentului acordat.

Examinând

constatările comisiei de control, precum și actele depuse la dosarul cauzei,

s-a întocmit raportul de expertiză medico-legală pe baza actelor medicale, de

către I.M.L. Craiova, cu nr. 1129/A din 31 martie 2010, iar în baza

constatărilor din actele medicale depuse la dosar s-au formulat următoarele

concluzii:

medicamente menționate în procesul-verbal de control al Administrației

Naționale a Penitenciarelor și anexelor acestuia s-a făcut cu respectarea

prevederilor legale privind asigurarea asistenței medicale și a contractului

cadru.

S-a constatat că, la

prescrierea medicamentelor, medicul avea obligația să aibă în vedere starea

prezentă a pacientului (simptomatologia subiectivă și obiectivă), precum și

medicația cea mai eficientă în vederea recuperării pacientului în timpul cel

mai scurt.

Prețurile

medicamentelor nu constituie un criteriu în alegerea medicației, actele

normative în vigoare nerestricționând prescrierea medicației în funcție de

preț.

constatate nereguli cu privire la prescrierea medicamentelor cu ocazia

acceptării la plată a medicamentelor de către Casa O.P.S.N.A.J.

De menționat că

deținuții au dreptul la servicii medicale, având calitatea de asigurat (fără

plata contribuției) la Casa O.P.S.N.A.J.

prescrisă pentru fiecare pacient a fost în concordanță cu diagnosticul

stabilit.

Singura unitate care

putea să semnaleze eventualele abuzuri privind valoarea medicamentelor era Casa

O.P.S.N.A.J., unitate care, de altfel, după o prealabilă verificare de către

specialiștii acestora a acceptat la plată contravaloarea medicamentelor.

prescripții medicale care să fie contraindicate în raport cu vârsta

deținuților.

pentru care s-a prescris fiecărui pacient medicația, a fost în concordanță cu

afecțiunea stabilită.

prescrierea unei medicații corespunzătoare deținuților care, deși erau „clinic

sănătos” la depunerea în penitenciar, ulterior, constatându-se că totuși,

aceștia suferă de o boală cronică, potrivit actelor medicale proprii

prezentate, acte medicale emise de medici de specialitate.

alt examen de specialitate al deținuților care prezentau diferite afecțiuni

cronice, dovedite cu înscrisuri medicale ce evidențiau atât boala cronică de

care sufereau cât și prescrierea medicației de către medicul de specialitate.

În consecință,

specializarea și gradul profesional al intimatului (medic primar medicină

generală/medicină de familie, doctor în științe medicale) potrivit Legii nr.

306/2004, nu se impunea nici o restricție privind examinarea pacienților și

prescrierea tratamentului.

Având în vedere

aceste concluzii, prin ordonanța din 31 martie 2010 dată de procurorul de caz

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus scoaterea

de sub urmărire penală a intimatului M.G.D. pentru infracțiunile de abuz în

serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, fals

intelectual și uz de fals prevăzut de art. 248 alin. (1) raportat la art. 248

1

C. pen., art. 289 și art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a

dispus, prin aceeași ordonanță, disjungerea cauzei declinarea competenței în

favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, în vederea efectuării

urmăririi penale față de agentul șef principal M.I., agentul șef R.P., agentul

șef N.D., agentul șef P.F. și agentul principal D.M., pentru infracțiunile prev.

de art. 249 C. pen.

Plângerea formulată

împotriva ordonanței procurorului de caz a fost respinsă ca neîntemeiată prin

ordonanța din 13 mai 2010 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 575/II/2/2010, constatându-se că soluția

adoptată de procurorul de caz este legală și temeinică, având la bază

probatoriul administrat în cauză și cu deosebire expertiza medico-legală care

exclude existența oricărui temei de fapt ori de drept ce ar putea să contureze

infracțiunile sesizate de petentă în sarcina intimatului.

Motivele invocate în

plângere de către petiționară - în sensul că Institutul de Medicină Legală

Craiova a întocmit un raport de expertiză medico-legală ce excede competențelor

sale, invocându-se un răspuns la sesizarea adresată Institutului Național de

Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici” București, precum și împrejurarea că,

în speță, Casa O.P.S.N.A.J. era singura unitate care putea să semnaleze abuzuri

privind valoarea medicamentelor - sunt nefondate.

Din verificările

efectuate în cauză rezultă cu certitudine împrejurarea că decontarea

contravalorii receptelor emise de intimat s-a făcut de către Casa O.P.S.N.A.J.

în urma unei verificări privind terapia, diagnosticul stabilit, perioada de

tratament, precum și celelalte criterii generale inserate în contractul cadru.

Prin urmare,

procedându-se la efectuarea plății fără obiecțiuni de către Casa O.P.S.N.A.J.,

situație constatată și în raportul întocmit de I.M.L. Craiova, se apreciază că

prejudiciul invocat de petiționară nu are corespondent în materialul probator

administrat în cauză, iar solicitarea acesteia privind desființarea

ordonanțelor, cu consecința angajării răspunderii penale a intimatului, este

nefondată.

II. Recursul în

termen legal împotriva sentinței amintite declarat de petenta Administrația

Națională a Penitenciarelor, pentru motivul scris de nelegalitate privind

efectuarea de procuror a expertizei însușită ulterior de instanțe cu încălcarea

dispozițiilor Legii nr. 306/2004, întrucât obiectivele fixate la care a

solicitat și obținut răspuns din partea IML Craiova exced parțial competenței medicinii

legale (cale de atac luate în dezbatere în lipsa recurentei cu respectarea

prev. art. 291 alin. (1), art. 288, art. 289 și art. 290 C. proc. pen. este

nefundat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b), C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.

Expertiza medico-legală

efectuată în cauză a răspuns punctual la obiectivele formulate de procuror.

Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici" București prin

adresa nr. A8/4155 din 22 aprilie 2010 nu neagă faptul că un medic expert din

cadrul Institutului de Medicină Legală Craiova ar fi neîndreptățit să efectueze

o astfel de expertiză cu caracter științific la cererea organelor de urmărire

penală. Organele de urmărire penală s-au adresat în mod oficial Institutului de

Medicină Legală Craiova formulând obiectivele expertizei, la care, s-a răspuns

de către expert.

În cazul în care

Administrația Națională a Penitenciarelor prezenta obiecții la Expertiza medico-legală avea posibilitatea să le invoce la urmărirea penală, cu obiective

precise, care de altfel, se regăsesc în căile de atac, procuror general și

instanță (respectiv Curtea de Apel Craiova).

Susținerile

Administrației Naționale a Penitenciarelor, în sensul că răspunsurile

expertului exced competența medicinii legale, acestea fiind stabilite de

procuror, nu sunt de natură a fi înlăturate, punctul de vedere exprimat fiind

avut în vedere de procuror pentru formarea unei opinii în legătură cu cauza în

vederea adoptării unei soluții legale și temeinice.

În susținerea

Raportului de Expertiză medico-legală vine și adresa de la C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. către Administrația Națională a Penitenciarelor ce datează din data de

05 noiembrie 2009, care prin specialiști (3 medici, 1 farmacist, 2 economiști)

au procedat la verificarea amănunțită a modului de îndeplinire al

atribuțiunilor de serviciu privind asistența medicală acordată deținuților,

diagnosticarea acestora și prescrierea medicației adecvate concluzionând că au

fost respectate normele Contractului-cadru privind condițiile acordării

asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări de sănătate (2005, 2006,

2007, 2008) referitoare la diagnosticarea și prescrierea de medicamente

persoanelor private de libertate necreându-se vreun prejudiciu Administrației

Naționale a Penitenciarelor și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., aceasta din urmă procedând

la aprobarea decontării medicamentelor prescrise.

De altfel,

C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. nu ar fi decontat medicamentele dacă nu erau respectate

prevederile art. 96 din Contractul-cadru privind condițiile acordării

asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări de sănătate (2005, 2006,

2007, 2008).

Art. 94 lit. c) din

Contractul-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul

sistemului de asigurări de sănătate, invocat de altfel în motivele plângerii

formulată de Administrația Națională a Penitenciarelor stipulează în mod clar:

„Casele de asigurări de sănătate au următoarele obligații:

c. să nu deconteze

contravaloarea prescripțiilor medicale care nu conțin datele obligatorii

privind prescrierea și eliberarea acestora" ori, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a

decontat contravaloarea prescripțiilor medicale în totalitate și la timp

verificând prin specialiști (medici, farmaciști, economiști), având în vedere

și Ordinul comun 1301/500 al Ministerului Sănătății și Casa de asigurări de

sănătate.

Nici motivele invocate

de Administrația Națională a Penitenciarelor privind nerespectarea Legii

143/2000 cu privire la prescrierea drogurilor de mare risc, cu intenție, fără

ca acestea să fie necesară din punct de vedere medical nu este întemeiată.

Astfel, prin

Ordonanța din 13 mai 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Craiova, după ce în prealabil a respins ca neîntemeiată

plângerea petentei Administrația Națională a Penitenciarelor apreciind soluția

adoptată de procuror în Dosarul nr. 575/P/2009 ca fiind temeinică și legală, în

expozitivul Ordonanței se menționează că efectuarea cercetării penale pentru

infracțiunile prevăzute de Legea 143/2000 sunt de competența D.I.I.C.O.T., la

care de altfel Administrația Națională a Penitenciarelor s-a și adresat cu o

altă plângere.

Și în acest caz

D.I.I.C.O.T. s-a pronunțat, în urma efectuării cercetărilor, dispunând

neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 6 alin. (1)

și (2) din Legea 143/2000 prin Rezoluția nr. 37/D/P/2010 din data de 10

septembrie 2010.

Față de

considerentele amintite în coroborare cu acelea prezentate în expunerea

sentinței, hotărârea atacată, prin care a fost menținută soluția procurorului

de scoatere de sub urmărire penală a intimatului pentru inexistența faptei

ilicite imputate este legală și temeinică, iar reformarea sa nu se justifică.

Conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., obligă recurenta petentă la plata sumei de 300 lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petenta Administrația Națională a

Penitenciarelor București împotriva sentinței penale nr. 202 din 01 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta

petentă la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 12 aprilie 2011.