ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La

data de 08 februarie 2010 petentul E.G. a formulat o plângere penală prin care

și-a manifestat nemulțumirea pentru faptul că a fost detașat din funcția de

director al Penitenciarului Târgu-Jiu, în aceea de director al Penitenciarului

Ploiești.

Ulterior, printr-o completare la

plângerea inițială, petentul E.G. a solicitat cercetarea chestorului I.B. - director

al Administrației Naționale a Penitenciarelor și pentru săvârșirea infracțiunii

de fals intelectual, faptă prev. de art. 289 C. pen.

Petentul a considerat că măsura detașării

sale ar fi fost abuzivă deoarece „potrivit art. 53 din Legea nr. 293/2004 plivind

statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a

Penitenciarelor, funcționarii publici cu statut special din sistemul Administrației

Penitenciare au dreptul la stabilitatea raporturilor de serviciu".

Urmare a verificărilor efectuate, atât

Ta Administrația Națională a Penitenciarelor cât și la Ministerul Justiției, au

rezultat următoarele aspecte:

Prin adresa nr. 20370/DMRU din 4

februarie 2011 Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție a

fost informat cu privire la faptul că „domnul comisar de penitenciare E.G. a

fost detașat și împuternicit în funcția de director la Penitenciarul Ploiești

prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 533/C din 12 februarie 2010, cu

respectarea dispozițiilor în vigoare la acea dată, prevăzute la art. 20, art. 39

alin. (2) și art. 55 alin. (1) și (3) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul

funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor,

republicată, a dispozițiilor art. 52 alin. (1) din Ordinul ministrului

justiției nr. 2854/C/2004 și a art. 1 lit. d) din Anexa 1 la Ordinul

ministrului justiției nr. 2790/C/2004, respectiv a dispozițiilor art. 13 din H.G.

nr. 652/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției".

Așa cum rezultă din

dispozițiile art. 20 din Legea nr. 293/2004 „numirea și eliberarea din funcție,

precum și celelalte modificări ale raporturilor de serviciu pentru funcții de

director general, director general adjunct și director în sistemul

Administrației Penitenciare se dispun prin ordin al ministrului justiției și

libertăților cetățenești".

In art. 39 alin. (2) din

aceeași lege se prevede că „în situația in care drepturile salariale

corespunzătoare funcției pe care este detașat sau, după caz, trecut temporar în

altă funcție sunt mai mari, personalul prevăzut la alin. (1) beneficiază de

aceste drepturi salariale".

In alineatul (1) al art. 39

din Legea nr. 293/2004 se prevede că „funcționarii publici cu statut special

își păstrează, pe perioada delegării, detașării ori trecerii temporare în altă

funcție, funcția, gradul și drepturile salariale avute anterior, acordate

conform prevederilor actelor normative privind salarizarea acestora".

Din aceeași adresă a Administrației

Naționale a Penitenciarelor rezultă că un control al legalității a fost deja

realizat de către Curtea de Apel Craiova, prin sentința nr. 282 din 27 mai 2010,

în dosarul cu nr. 796/54/2010.

Totodată, prin adresa nr.

9551/2011 a Ministerului Justiției, s-a transmis către Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție o copie a Ordinului ministrului justiției

nr. 533/C din 12 februarie 2010.

Din conținutul

respectivului ordin, rezultă că începând cu data de 27 ianuarie 2010 comisarul de

penitenciar E.I.G. este detașat pentru o perioadă de 6 luni din funcția de

director al Penitenciarului Târgu-Jiu, în cea de director al Penitenciarului

Ploiești.

În art. 3 al ordinului

menționat se mai precizează că Administrația Națională a Penitenciarelor,

Penitenciarul Târgu-Jiu și Penitenciarul Ploiești vor aduce la îndeplinire

dispozițiile acestui ordin.

Având în vedere toate

aspectele menționate în prezenta rezoluție, rezultă că numirea și eliberarea din

funcție, detașarea, și celelalte modificări ale raporturilor de serviciu pentru

funcțiile de director în sistemul Administrației Naționale a Penitenciarelor se

dispun prin ordin al ministrului justiției, iar Administrația Națională a

Penitenciarelor are obligația să aducă la îndeplinire dispozițiile ministrului.

Având în vedere

argumentele expuse în prezenta rezoluție și văzând dispozițiile art. 228 alin.

(6) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. prin rezoluția nr. 152/P/2010

din 21 februarie 2011 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de chestorul I.B. - director general al Administrației

Naționale a Penitenciarelor pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual, fapte prevăzute de

art. 246 și art. 289 C. pen., deoarece din probele administrate rezultă că

faptele nu există.

Împotriva rezoluției nr.

152/P/2010 din 21 februarie 2011 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, a formulat

plângere petentul E.G., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție sub nr. 331X/l/2011.

La termenul de judecată

din data de 27 iunie 2011, când Înalta Curte a acordat cuvântul la dezbateri,

magistratul asistent a învederat că petiționarul a depus la dosarul cauzei o

cerere, înregistrată la data de 17 iunie 2011, prin care învederează instanței

că înțelege să renunțe la plângerea formulată împotriva rezoluției nr. 152/P/2010

din 21 februarie 2011 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, având în vedere că prin

rezoluția din 21 martie 2011 în dosarul nr. 2141/665/II/2/2011, procurorul șef

al Secției Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție a admis plângerea formulată de petentul E.G.

împotriva rezoluției nr. 152/P/2010 din 21 februarie 2011 dată de Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică, și a dispus infirmarea, ca nelegală, a rezoluției nr. 152/P/2010

din 21 februarie 2011 și reluarea cercetărilor față de I.B., sub aspectul

comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen.

Înalta Curte, în raport

de cererea formulată în mod expres de către petentul E.G. și depusă în scris la

dosarul cauzei, va lua act de declarația de voință a petentului în sensul că va

lua act de retragerea plângerii formulată de petiționarul E.G. împotriva

rezoluției nr. 152/P/2010 din 21 februarie 2011 dată de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Conform art. 192 alin.

(1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., petiționarul E.G. va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

HOTĂRĂȘTE

Ia act de retragerea

plângerii formulată de petiționarul E.G. împotriva rezoluției nr. 152/P/2010

din 21 februarie 2011 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Obligă petiționarul la

plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 iunie 2011.