ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4720/2012

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Cererea de chemare în judecată și apărarea pârâtei

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, reclamantul I.C. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, anularea

Deciziei nr. 5067 din 15 decembrie 2010, prin care a fost revocat din funcția

de șef serviciu logistică din cadrul Penitenciarului Botoșani și repunerea sa

în situația anterioară emiterii deciziei menționate, cu acordarea drepturilor

salariale corespunzătoare, de la data revocării și până la reintegrarea

efectivă în funcție.

În

motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că urmare a deciziei

contestate în cauză, începând cu data de 15 decembrie 2010, a fost numit în

funcția de ofițer principal (educație) în cadrul aceleiași instituții

(Penitenciarul Botoșani), în temeiul prevederilor art. 20, 21 și 57 din Legea

nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din Administrația

Națională a Penitenciarelor, republicată; că decizia de revocare nu a fost

motivată în fapt sub aspectul argumentelor care justifică modificarea

raporturilor de serviciu, iar Nota ANP nr. 57480/2010 privind propunerea de

revocare nu i-a fost comunicată.

Reclamantul

a mai arătat că deși a formulat o solicitare autorității pârâte în sensul

comunicării respectivei note, aceasta nu i-a fost comunicată, însă a primit un

răspuns cu adresa nr. 150098 din 10 februarie 2011, prin care s-a menționat că

decizia contestată a fost emisă ca urmare a exercitării necorespunzătoare a

atribuțiilor manageriale, fiind respectate prevederile legale.

În

acest sens, s-a arătat că au fost constatate unele deficiențe grave,

identificate cu ocazia unor controale, contractarea și derularea contractului

privind efectuarea lucrărilor la obiectivul de investiții "Pavilion

vorbitor-vizite-popotă", efectuarea defectuoasă a atribuțiilor de

verificare și avizare a documentației tehnico-economice aferente lucrărilor de

investiții și reparații, în sensul că nu a dispus efectuarea de verificări

asupra situației reale din teren, lipsa de coordonare și control a activității

dirigintelui de șantier, verificarea deficitară a suprafeței punctului

comercial din incinta unității, precum și deficiențe în atribuirea și derularea

contractului de pâine albă și semialbă în anul 2010.

În

concluzie, reclamantul a susținut că motivele invocate în adresa A.N.P. nr.

150098/DCEAN din 10 februarie 2011, în baza cărora s-ar justifica revocarea din

funcția de conducere, se bazează pe o interpretare eronată a atribuțiilor

prevăzute în fișa postului de șef serviciu logistic sau, mai bine spus, nu au

legătură cu atribuțiile în cauză, astfel că măsura revocării din funcție este

abuzivă, hotărârea adoptată în acest sens fiind lipsită de legalitate și

temeinicie.

Prin

întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că

măsura revocării din funcția de conducere a fost dispusă ca urmare a

deficiențelor constatate în urma mai multor controale efectuate de către

specialiști din cadrul Direcției inspecție penitenciară și direcției economico

- administrative, deficiențe consemnate în notele nr. 27497 din 17 martie 2010,

nr. 56043 din 13 septembrie 2010 și nr. 56044 din 13 septembrie 2010.

2.

Hotărârea instanței de fond

Prin

Sentința nr. 353 din 3 noiembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de

reclamant și, în consecință, a anulat Decizia nr. 5067 din 15 decembrie 2010 a

Directorului General al Administrația Națională a Penitenciarelor, dispunând

repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii deciziei și acordarea

drepturilor salariale cuvenite de la data revocării și până la reintegrarea

efectivă în funcția deținută anterior

Prin

aceeași sentință, s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 4,3 lei către

reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, din

interpretarea dispozițiilor art. 57 alin. (1) - (5) din Legea nr. 293/2004, că

revocarea din funcția de conducere a funcționarilor publici cu statut special

din Administrația Națională a Penitenciarelor este condiționată de efectuarea

unui control care să vizeze întreaga activitate a acestuia.

Totodată,

instanța de fond a reținut că, într-adevăr, efectuarea unui control punctual,

cum a fost cazul celui legat de contractarea și derularea unui contract de

achiziții publice, poate determina efectuarea unui control general, de felul

celui despre care vorbește art. 57 din lege, dar nu se poate substitui acestuia

pentru a determina o măsură atât de importantă, cum este cea contestată în

prezenta cauză, stabilitatea raportului de serviciu ce guvernează relațiile de

muncă ale acestor categorii de funcționari publici [art. 53 alin. (1) din lege]

constituind un reper important în economia capitolului referitor la modificarea

raporturilor de serviciu (Cap. V din Legea nr. 293/2004).

Concluzionând,

judecătorul fondului a reținut că revocarea din funcție a reclamantului nu a

avut loc în baza unui control care să respecte condițiile prevăzute de art. 57

din Legea nr. 293/2004, situație în care nu se mai impune analizarea celorlalte

critici formulate.

3.

Cererea de recurs și apărarea intimatului-reclamant

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Națională a

Penitenciarelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În

motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de fond a aplicat

în mod greșit legea, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal.

În

opinia recurentei-pârâte, din analizarea prevederilor art. 57 din Legea nr.

293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a

Penitenciarelor, se observă că legiuitorul nu distinge după cum controlul

trebuie să vizeze întreaga activitate a funcționarului public cu statut special

numit în funcția de conducere sau doar o componentă a activității acestuia. Or,

prin interpretarea acestui text de lege prin sentința recurată instanța de fond

a încălcat principiul potrivit căruia "unde legea nu distinge, nici

interpretul nu trebuie să distingă".

Recurenta-pârâtă

a susținut că măsura revocării din funcția de conducere a reclamantului a fost

dispusă ca urmare a deficiențelor constatate în urma mai multor controale

efectuate de specialiști din cadrul Direcției inspecție penitenciară și

Direcției economico-administrative, deficiențe consemnate în notele nr. 27497

din 17 martie 2010, nr. 56043 din 13 septembrie 2010 și nr. 56044 din 13

septembrie 2010, motiv pentru care încălcarea principiului stabilității

raportului de serviciu reținută de către instanță nu are susținere, având în

vedere că măsura revocării din funcție nu a fost dispusă în mod arbitrar.

O

altă critică adusă sentinței atacate vizează faptul că instanța de fond nu a

avut în vedere apărările pârâtei, potrivit cărora la momentul efectuării

controlului au fost avute în vedere atribuțiile reclamantului, pe care acesta

nu și le-a îndeplinit și ca urmare s-a produs un prejudiciu, în sensul că au

fost decontate lucrări care nu au fost executate, iar cu ocazia controlului au

fost descoperite și alte lucrări acceptate la plată, deși nu au fost executate,

or, potrivit fișei postului reclamantul avea ca atribuție verificarea situațiilor

de lucrări întocmite de inginerul constructor.

În

schimb, au fost preluate susținerile reclamantului fără a se observa că

principala atribuție a acestuia în calitatea sa de șef serviciu era aceea de a

planifica, organiza și verifica întreaga activitate logistică a Penitenciarului

Botoșani, or, din hotărârea recurată rezultă că reclamantul este numit în

funcția de conducere fără însă a-și asuma vreo răspundere.

Prin

întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, susținând

că revocarea sa din funcție nu a avut loc în baza unui control care să respecte

condițiile art. 57 din Legea nr. 29372004, astfel că nelegalitate deciziei

contestate rezultă cu evidență. Constatarea deficiențelor ce prezumtiv impuneau

revocarea din funcție trebuia să fie rezultatul unui proces de analiză a

indicilor calitativi ai activității sale manageriale, care în speță nu a avut

loc.

Prin

răspunsul la întâmpinare, intitulat "precizări", recurenta-pârâtă a

arătat că respectivul control efectuat la Penitenciarul Botoșani s-a desfășurat

în două intervale de timp și de fiecare dată au ieșit în evidență

disfuncționalități în activitatea intimatului-reclamant.

Din

acest motiv, intimatul-reclamant a fost și sancționat disciplinar, iar în

privința obligativității efectuării unui control general și îndelungat pentru

stabilirea carențelor în actul managerial al unui funcționar public cu statut

special, constatarea exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor manageriale

poate fi realizată printr-o analiză punctuală a activității desfășurate într-un

interval de timp suficient de relevant, încât să contureze o imagine asupra

activității desfășurate de un conducător.

5.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând

recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de cadrul legal

aplicabil, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin

Decizia nr. 5067 din 15 decembrie 2010 emisă de Directorul General al

Administrației Naționale a Penitenciarelor s-a dispus revocarea din funcția de

conducere a reclamantului I.C., urmând a fi numit în funcția de ofițer

principal I (educație).

Decizia,

contestată în fața instanței de primă jurisdicție, a fost emisă având în vedere

Nota de constatare nr. 57480/2010 și în temeiul art. 20, 21 și art. 57 din

Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din Administrația

Națională a Penitenciarelor, republicată.

Instanța

de fond a anulat această decizie pentru nerespectarea prevederilor art. 57 din

Legea nr. 293/2004, iar soluția nu a fost dată cu aplicarea greșită a legii,

așa cum se susține în motivele de recurs.

Potrivit

art. 57 alin. (1) din Legea nr. 293/2004 "Revocarea din funcția de

conducere și numirea într-o altă funcție se dispun în cazul în care nu mai sunt

întrunite condițiile necesare pentru îndeplinirea funcției de conducere, prin

exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor manageriale privind organizarea

eficientă, comportamentul și comunicarea, asumarea responsabilităților și

aptitudinilor manageriale".

În

raport de aceste dispoziții se constată că susținerile recurentei privind

încălcarea de către prima instanță a principiului unde legea nu distinge, nici

interpretul nu trebuie să distingă, sunt nefondate.

Textul

art. 57 din Legea nr. 293/2003 chiar se referă la controlul ce trebuie să vizeze

întreaga activitate a funcționarului public cu stat special numit în funcția de

conducere pentru că se referă la îndeplinirea funcției de conducere prin

exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor manageriale privind organizarea

eficientă, comportamentul și comunicarea, asumarea responsabilității și

aptitudinile manageriale.

În

art. 57 alin. (2), (3), (4) și (5) din Legea nr. 293/2004 sunt detaliate

criteriile ce vor fi avute în vedere pentru fiecare aspect reglementat în art.

57 alin. (1).

Principiul

stabilității raportului de serviciu a fost invocat de către instanța de fond

pentru că este consacrat chiar în lege [art. 53 alin. (1)] iar revocarea din

funcție nu se poate dispune decât cu respectarea legii, iar în cazul în care

revocarea s-a dispus nelegal, se ajunge la încălcarea acestui principiu.

Celelalte

aspecte invocate în motivele de recurs nu vor putea fi analizate deoarece ele

se referă la aspecte de fond, respectiv la deficiențele constatate, iar aceste

aspecte nu au fost verificate de către instanța de primă jurisdicție.

Având

în vedere cele mai sus reținute, precum și dispozițiile art. 312(1) C. proc.

civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge

recursul declarat de Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva

Sentinței nr. 353 din 3 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2012.

Procesat

de GGC - GV