ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1180/2012

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Cererea de chemare în judecată. Prin acțiunea adresată Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal - înregistrată sub nr. 91/39/2011, reclamantul H.M.P. a chemat în judecată, în calitate de pârât, Ministrul Justiției, solicitând anularea Ordinului nr. 2287/C/2010 emis de pârât, prin care s-a dispus revocarea reclamantului din funcția de director penitenciar al Penitenciarului Botoșani și numirea în funcția de șef secție deținere interioară cu regim semideschis.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii reclamantului pe motiv că acesta se face vinovat de o serie de deficiențe legate de derularea contractului de execuție lucrări, constatate în urma efectuării unor verificări la sesizarea directorului economic administrativ și că potrivit art. 57 alin. (1) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din A.N.P., „Revocarea din funcția de conducere și numirea într-o altă funcție se dispune în cazul în care nu mai sunt întrunite condițiile necesare pentru îndeplinirea funcției de conducere, prin exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul și comunicarea, asumarea responsabilităților și aptitudinile manageriale”.

2.Soluția instanței de recurs Prin Sentința nr. 191 din 10 mai 2011 Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului ca nefondată. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente: Referitor la motivul de nelegalitate constând în nerespectarea procedurilor din Manualul A.N.P. și nerespectarea planului de desfășurare a activităților tematice și a inspecțiilor pe anii 2009 - 2010, instanța l-a considerat ca neîntemeiat. Astfel, potrivit art. 97 alin. (2) lit. m) din Ordinul ministrului justiției nr. 2003/2008, Direcția economico-administrativă efectuează controale interne în unitățile subordonate și evaluează obiectivele specifice compartimentelor economico-administrative.

Împrejurarea că o anumită activitate de inspecție nu a fost prevăzută în planul de desfășurare al inspecțiilor nu împiedică direcția economico-administrativă să efectueze inspecția în temeiul textului de lege anterior menționat. Planul de desfășurare al inspecțiilor schițează în linii generale obiectivele și efectuarea inspecțiilor, ivirea unei situații noi putând determina revizuirea planului. În ceea ce privește motivul de nelegalitate legat de inexistența totală a procedurii cuprinse în manual, s-a reținut că o serie de aspecte cuprinse în manual, cum ar fi constituirea echipei de control, repartizarea ordinului de control inspectorilor, verificarea concretă la sediul entității a documentelor, întocmirea notelor de constatare, înregistrarea raportului, se regăsesc în procedura din prezenta cauză.

Pe de altă parte, reclamantul nu a arătat, în concret, ce etape nu au fost respectate sau ce prevederi au fost încălcate. În plus, instanța a apreciat că nu orice abatere de la manual poate duce la o nulitate absolută a actului de control și că este necesar a se analiza ce normă a fost încălcată și care au fost efectele acelei încălcări. Nici considerentul privind nemotivarea ordinului nu a fost reținut ca întemeiat de către prima instanță, în condițiile în care ordinul atacat face trimitere la nota A.N.P. nr. 56434/2010 iar Nota face parte integrantă din ordin. Relativ la faptele imputate reclamantului, Curtea a reținut că Ordinul atacat a fost emis în temeiul dispozițiilor art. 57 din Legea nr. 293/2004.

Potrivit acestui text de lege, revocarea din funcția de conducere și numirea într-o altă funcție se dispun în cazul în care nu mai sunt întrunite condițiile necesare pentru îndeplinirea funcției de conducere, prin exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul și comunicarea, asumarea responsabilităților și aptitudinile manageriale. Ori, prin nota nr. 56434/15 septembrie 2010 s-au constatat deficiențe grave în atribuirea contractului privind a lucrările la obiectivul de investiții „Pavilion vorbitor - vizite - popotă” (așa cum reiese din Notele A.N.P. - D.E.A. nr. A din 17 martie 2010, B din 13 septembrie 2010, C din 13 septembrie 2010); deficiențe grave la încheierea actului adițional din 05 august 2009 la contractul de atribuire a lucrărilor la obiectivul de investiții Pavilion vorbitor - vizite - popotă” (așa cum reiese din Notele A.N.P.

- D.E.A. nr. A din 17 martie 2010, B din 13 septembrie 2010, C din 13 septembrie 2010); încălcarea dispozițiilor legale la încheierea contractului de cesiune lucrări din 10 august 2009 (așa cum reiese din Notele A.N.P. - D.E.A. nr. A din 17 martie 2010, B din 13 septembrie 2010, C din 13 septembrie 2010); decontarea și acceptarea la plată de lucrări neexecutate (așa cum reiese din Notele A.N.P. - D.E.A. B din 13 septembrie 2010, C din 13 septembrie 2010); deficiențe în atribuirea și derularea contractului de pâine albă și semialbă în anul 2010 (așa cum reiese din Nota A.N.P. - D.E.A. B din 13 septembrie 2010); deficiențe privind închirierea spațiului comercial din incinta unității (așa cum reiese din Nota A.N.P.

- D.E.A. nr. A din 17 martie 2010); Referitor la motivul de nelegalitate potrivit căruia faptele reținute în notele de control nu sunt imputabile reclamantului, Curtea a stabilit că reclamantul răspunde pentru faptele reținute, având în vedere atribuțiile stabilite prin fișa postului, aceasta cu atât mai mult cu cât îi revine conducerea de ansamblu a sectoarelor, birourilor și compartimentelor de muncă din unitate și obligația de a lua măsuri pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin și de a asigura aplicarea prevederilor legale în domeniul de activitate al unității. II Instanța de recurs 1) Criticile reclamantului Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive: 1) - Sentința recurată este insuficient motivată, deoarece nu s-a răspuns apărărilor decisive ale recurentului, în drept invocându-se dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. În dezvoltarea acestei critici, recurentul a susținut că nu s-au respectat prevederile art. 57 din Legea nr. 293/2004, din care rezultă că măsura revocării nu putea fi decât consecința executării necorespunzătoare a atribuțiilor manageriale stabilită în cadrul unei proceduri de evaluare opozabilă funcționarului public, ori în cazul său nu s-a desfășurat nici o procedură de analiză, control, monitorizare sau evaluare a calităților manageriale proprii, iar instanța nu a răspuns acestei apărări hotărâtoare. A învederat recurentul că această lipsă este cu atât mai gravă cu cât există Manualul procedurilor A.N.P., iar revocarea sa din funcția de conducere a fost urmarea a două controale care au fost cuprinse în Planul de desfășurare a acțiunilor tematice și inspecțiilor generale în unitățile subordonate A.N.P.

în anii 2009 - 2010. S-a susținut că în mod greșit instanța a apreciat că cerința motivării Ordinului atacat a fost satisfăcută prin trimitere la Nota nr. 56434/2010, nemotivarea Ordinului dovedind exercitarea puterii discreționare a instituției pârâte și împiedicând realizării controlului jurisdicțional asupra legalității măsurii în privința recurentului. 2) - S-au interpretat greșit actele deduse judecății, prin schimbarea înțelesului acestora, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

. Astfel recurentul a exemplificat arătând că Nota de control din 17 martie 2010 cuprinde constatări străine de realitate, aspecte speculative pe care le-a combătut în Obiecțiunile formulate, care nu au fost însă analizate nici de A.N.P., nici de Ministerul Justiției . S-a menționat că materialul de control nu stabilește nici un prejudiciu dovedit, nici o concluzie și nici o măsură de recuperare a așa zisei pagube, aceleași aspecte semnalându-se și în legătură cu Nota de control din 13 septembrie 2010 care reține în mod greșit în sarcina sa vinovăția pentru o diferență de lucrări neexecutate, deși atribuția supravegherii acestora revenea inginerului tehnic, care a fost sancționat pentru respectiva abatere, fără a se aplica sancțiuni și șefului direct al acestuia, nefiind posibilă atragerea răspunderii directorului pentru faptele unui salariat care nu îi este subordonat nemijlocit.

3) - Recurentul a mai arătat că hotărârea este lipsită de temei legal, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând examinarea acesteia sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ. și casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare în cazul acceptării primei critici sau modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii, pentru celelalte critici. 2).Apărările intimatului Intimatul Ministerul Justiției prin întâmpinarea depusă la dosar conform art. 308 alin. (2) C. proc. civ. a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 3) Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că este justificată critica recurentului, prin care s-a arătat că hotărârea recurată este insuficient motivată. Potrivit art. 261 pct. 5 C. proc. civ. între elementele obligatorii ale unei hotărâri judecătorești se numără și „motivele de fapt și de drept care au formulat convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”. Motivarea soluției instanței este o garanție împotriva arbitrariului judecății, o condiție a unui proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în lipsa acesteia neputându-se realiza controlul judiciar.

Din examinarea considerentelor sentinței atacate rezultă că prima instanță nu s-a preocupat să analizeze decât sumar și parțial apărările recurentului cu privire la respectarea procedurii de sancționare, nemotivarea Ordinului contestat, inexistența unor abateri concrete, lipsa vinovăției, în condițiile în care nu s-a respectat ierarhia funcțiilor, iar inginerului tehnic răspunzător de întârzierea executării unor lucrări a fost sancționat, însă șefa direct ierarhică a acestuia nu, inexistența unui prejudiciu etc. Recurentul-reclamant a formulat obiecțiuni cu privire la neregulile reținute în sarcina sa, însă nici intimații-pârâți nici instanța de judecată nu le-au combătut, neputându-se concluziona că acestea au fost într-adevăr examinate . „Procesul echitabil” presupune ca fiecare parte să fie „ascultată”, argumentele expuse să fie examinate, iar în urma evaluării acestora judecătorul să răspundă solicitărilor părților (cauzele Albina și Gheorghe împotriva României).

În speță, după cum deja s-a arătat, susținerile recurentului-pârât nu au fost verificate în întregime și nu au primit o dezlegare care să facă posibilă exercitarea normală a controlului judiciar, astfel că în temeiul art. 304 alin. (7) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Cu acest prilej se vor analiza toate susținerile recurentului relevante în soluționarea corectă a litigiului. Pentru dezlegarea judicioasă a cauzei ce urmează a se pune în discuția părților și posibilitatea completării probatoriilor, în recurs fiind depus deja un înscris nou, în temeiul art. 305 C. proc. civ., reprezentat de Sentința nr. 436 din 15 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava prin care fișa de evaluare a performanțelor activității profesionale a recurentului aferentă perioadei 1decembrie 2009 - 15 septembrie 2010 a fost anulată.

4) Soluția instanței de recurs Astfel fiind, în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de H.M.P. împotriva Sentinței nr. 191 din 10 mai 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2012. Procesat de GGC - AS