ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1180/2012

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea adresată Curții de Apel

Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal -

înregistrată sub nr. 91/39/2011, reclamantul H.M.P. a chemat în judecată, în calitate

de pârât, Ministrul Justiției, solicitând anularea Ordinului nr. 2287/C/2010

emis de pârât, prin care s-a dispus revocarea reclamantului din funcția de

director penitenciar al Penitenciarului Botoșani și numirea în funcția de șef

secție deținere interioară cu regim semideschis.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii

reclamantului pe motiv că acesta se face vinovat de o serie de deficiențe

legate de derularea contractului de execuție lucrări, constatate în urma

efectuării unor verificări la sesizarea directorului economic administrativ și

că potrivit art. 57 alin. (1) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul

funcționarilor publici cu statut special din A.N.P., „Revocarea din funcția de

conducere și numirea într-o altă funcție se dispune în cazul în care nu mai

sunt întrunite condițiile necesare pentru îndeplinirea funcției de conducere,

prin exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor manageriale privind

organizarea eficientă, comportamentul și comunicarea, asumarea

responsabilităților și aptitudinile manageriale”.

2.Soluția instanței

de recurs

Prin Sentința nr. 191

din 10 mai 2011 Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului ca nefondată.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut următoarele considerente:

Referitor la motivul

de nelegalitate constând în nerespectarea procedurilor din Manualul A.N.P. și

nerespectarea planului de desfășurare a activităților tematice și a

inspecțiilor pe anii 2009 - 2010, instanța l-a considerat ca neîntemeiat.

Astfel, potrivit art.

97 alin. (2) lit. m) din Ordinul ministrului justiției nr. 2003/2008, Direcția

economico-administrativă efectuează controale interne în unitățile subordonate

și evaluează obiectivele specifice compartimentelor economico-administrative.

Împrejurarea că o

anumită activitate de inspecție nu a fost prevăzută în planul de desfășurare al

inspecțiilor nu împiedică direcția economico-administrativă să efectueze

inspecția în temeiul textului de lege anterior menționat. Planul de desfășurare

al inspecțiilor schițează în linii generale obiectivele și efectuarea

inspecțiilor, ivirea unei situații noi putând determina revizuirea planului.

În ceea ce privește

motivul de nelegalitate legat de inexistența totală a procedurii cuprinse în

manual, s-a reținut că o serie de aspecte cuprinse în manual, cum ar fi

constituirea echipei de control, repartizarea ordinului de control

inspectorilor, verificarea concretă la sediul entității a documentelor,

întocmirea notelor de constatare, înregistrarea raportului, se regăsesc în

procedura din prezenta cauză. Pe de altă parte, reclamantul nu a arătat, în

concret, ce etape nu au fost respectate sau ce prevederi au fost încălcate. În

plus, instanța a apreciat că nu orice abatere de la manual poate duce la o

nulitate absolută a actului de control și că este necesar a se analiza ce normă

a fost încălcată și care au fost efectele acelei încălcări.

Nici considerentul

privind nemotivarea ordinului nu a fost reținut ca întemeiat de către prima

instanță, în condițiile în care ordinul atacat face trimitere la nota A.N.P.

nr. 56434/2010 iar Nota face parte integrantă din ordin.

Relativ la faptele

imputate reclamantului, Curtea a reținut că Ordinul atacat a fost emis în

temeiul dispozițiilor art. 57 din Legea nr. 293/2004.

Potrivit acestui text

de lege, revocarea din funcția de conducere și numirea într-o altă funcție se

dispun în cazul în care nu mai sunt întrunite condițiile necesare pentru

îndeplinirea funcției de conducere, prin exercitarea necorespunzătoare a

atribuțiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul și

comunicarea, asumarea responsabilităților și aptitudinile manageriale.

Ori, prin nota nr.

56434/15 septembrie 2010 s-au constatat deficiențe grave în atribuirea

contractului privind a lucrările la obiectivul de investiții „Pavilion vorbitor

- vizite - popotă” (așa cum reiese din Notele A.N.P. - D.E.A. nr. A din 17

martie 2010, B din 13 septembrie 2010, C din 13 septembrie 2010); deficiențe grave

la încheierea actului adițional din 05 august 2009 la contractul de atribuire a

lucrărilor la obiectivul de investiții Pavilion vorbitor - vizite - popotă”

(așa cum reiese din Notele A.N.P. - D.E.A. nr. A din 17 martie 2010, B din 13

septembrie 2010, C din 13 septembrie 2010); încălcarea dispozițiilor legale la

încheierea contractului de cesiune lucrări din 10 august 2009 (așa cum reiese

din Notele A.N.P. - D.E.A. nr. A din 17 martie 2010, B din 13 septembrie 2010,

C din 13 septembrie 2010); decontarea și acceptarea la plată de lucrări

neexecutate (așa cum reiese din Notele A.N.P. - D.E.A. B din 13 septembrie

2010, C din 13 septembrie 2010); deficiențe în atribuirea și derularea

contractului de pâine albă și semialbă în anul 2010 (așa cum reiese din Nota

A.N.P. - D.E.A. B din 13 septembrie 2010); deficiențe privind închirierea

spațiului comercial din incinta unității (așa cum reiese din Nota A.N.P. -

D.E.A. nr. A din 17 martie 2010);

Referitor la motivul

de nelegalitate potrivit căruia faptele reținute în notele de control nu sunt

imputabile reclamantului, Curtea a stabilit că reclamantul răspunde pentru

faptele reținute, având în vedere atribuțiile stabilite prin fișa postului,

aceasta cu atât mai mult cu cât îi revine conducerea de ansamblu a sectoarelor,

birourilor și compartimentelor de muncă din unitate și obligația de a lua

măsuri pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin și de a asigura aplicarea

prevederilor legale în domeniul de activitate al unității.

II Instanța de recurs

1) Criticile reclamantului

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul, care a criticat-o pentru nelegalitate

și netemeinicie pentru următoarele motive:

1) - Sentința

recurată este insuficient motivată, deoarece nu s-a răspuns apărărilor decisive

ale recurentului, în drept invocându-se dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ.

În dezvoltarea

acestei critici, recurentul a susținut că nu s-au respectat prevederile art. 57

din Legea nr. 293/2004, din care rezultă că măsura revocării nu putea fi decât

consecința executării necorespunzătoare a atribuțiilor manageriale stabilită în

cadrul unei proceduri de evaluare opozabilă funcționarului public, ori în cazul

său nu s-a desfășurat nici o procedură de analiză, control, monitorizare sau

evaluare a calităților manageriale proprii, iar instanța nu a răspuns acestei

apărări hotărâtoare.

A învederat

recurentul că această lipsă este cu atât mai gravă cu cât există Manualul

procedurilor A.N.P., iar revocarea sa din funcția de conducere a fost urmarea a

două controale care au fost cuprinse în Planul de desfășurare a acțiunilor

tematice și inspecțiilor generale în unitățile subordonate A.N.P. în anii 2009

- 2010.

S-a susținut că în

mod greșit instanța a apreciat că cerința motivării Ordinului atacat a fost

satisfăcută prin trimitere la Nota nr. 56434/2010, nemotivarea Ordinului

dovedind exercitarea puterii discreționare a instituției pârâte și împiedicând

realizării controlului jurisdicțional asupra legalității măsurii în privința

recurentului.

2) - S-au interpretat

greșit actele deduse judecății, prin schimbarea înțelesului acestora, motiv de

casare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. .

Astfel recurentul a

exemplificat arătând că Nota de control din 17 martie 2010 cuprinde constatări

străine de realitate, aspecte speculative pe care le-a combătut în Obiecțiunile

formulate, care nu au fost însă analizate nici de A.N.P., nici de Ministerul

Justiției .

S-a menționat că

materialul de control nu stabilește nici un prejudiciu dovedit, nici o

concluzie și nici o măsură de recuperare a așa zisei pagube, aceleași aspecte

semnalându-se și în legătură cu Nota de control din 13 septembrie 2010 care

reține în mod greșit în sarcina sa vinovăția pentru o diferență de lucrări

neexecutate, deși atribuția supravegherii acestora revenea inginerului tehnic,

care a fost sancționat pentru respectiva abatere, fără a se aplica sancțiuni și

șefului direct al acestuia, nefiind posibilă atragerea răspunderii directorului

pentru faptele unui salariat care nu îi este subordonat nemijlocit.

3) - Recurentul a mai

arătat că hotărârea este lipsită de temei legal, în sensul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., solicitând examinarea acesteia sub toate aspectele, conform art.

304

1

C. proc. civ. și casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare

în cazul acceptării primei critici sau modificarea hotărârii în sensul

admiterii acțiunii, pentru celelalte critici.

2).Apărările

intimatului

Intimatul Ministerul

Justiției prin întâmpinarea depusă la dosar conform art. 308 alin. (2) C. proc.

civ. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

3) Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința

criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările

dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că este justificată critica recurentului,

prin care s-a arătat că hotărârea recurată este insuficient motivată.

Potrivit art. 261

pct. 5 C. proc. civ. între elementele obligatorii ale unei hotărâri

judecătorești se numără și „motivele de fapt și de drept care au formulat

convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile

părților”.

Motivarea soluției

instanței este o garanție împotriva arbitrariului judecății, o condiție a unui

proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

în lipsa acesteia neputându-se realiza controlul judiciar.

Din examinarea

considerentelor sentinței atacate rezultă că prima instanță nu s-a preocupat să

analizeze decât sumar și parțial apărările recurentului cu privire la

respectarea procedurii de sancționare, nemotivarea Ordinului contestat,

inexistența unor abateri concrete, lipsa vinovăției, în condițiile în care nu

s-a respectat ierarhia funcțiilor, iar inginerului tehnic răspunzător de

întârzierea executării unor lucrări a fost sancționat, însă șefa direct

ierarhică a acestuia nu, inexistența unui prejudiciu etc.

Recurentul-reclamant

a formulat obiecțiuni cu privire la neregulile reținute în sarcina sa, însă

nici intimații-pârâți nici instanța de judecată nu le-au combătut, neputându-se

concluziona că acestea au fost într-adevăr examinate .

„Procesul echitabil”

presupune ca fiecare parte să fie „ascultată”, argumentele expuse să fie

examinate, iar în urma evaluării acestora judecătorul să răspundă solicitărilor

părților (cauzele Albina și Gheorghe împotriva României).

În speță, după cum

deja s-a arătat, susținerile recurentului-pârât nu au fost verificate în

întregime și nu au primit o dezlegare care să facă posibilă exercitarea normală

a controlului judiciar, astfel că în temeiul art. 304 alin. (7) C. proc. civ.,

Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Cu acest prilej se

vor analiza toate susținerile recurentului relevante în soluționarea corectă a

litigiului.

Pentru dezlegarea

judicioasă a cauzei ce urmează a se pune în discuția părților și posibilitatea

completării probatoriilor, în recurs fiind depus deja un înscris nou, în

temeiul art. 305 C. proc. civ., reprezentat de Sentința nr. 436 din 15 decembrie

2011 a Curții de Apel Suceava prin care fișa de evaluare a performanțelor

activității profesionale a recurentului aferentă perioadei 1decembrie 2009 - 15

septembrie 2010 a fost anulată.

4) Soluția instanței

de recurs

Astfel fiind, în

temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa

sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de H.M.P. împotriva Sentinței nr. 191 din 10 mai 2011 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârea

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 martie 2012.

Procesat de GGC - AS