ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 21/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei a. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la 26 iunie 2010, reclamantul P.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, obligarea acesteia la soluționarea contestației sale împotriva rezultatului lucrării, obținut la proba scrisă susținută pentru ocuparea postului vacant de ofițer formare profesională.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost respins la concursul de ocupare a funcțiilor vacante de ofițer formare profesională, cu nota 6,73, procesul verbal înregistrat sub nr. I/59322 din 19 mai 2009 prin care s-a comunicat rezultatul specificând „contestațiile se depun la sediul Penitenciarului București – Rahova până la data de 21 mai 2009 sau la numărul de fax: ”. Reclamantul a susținut că în data de 20 mai 2009 a formulat contestație la nota obținută prin intermediul fax-ului la numărul indicat în procesul-verbal nr. I/59322 din 19 mai 2009, respectiv 021 . În data de 25 mai 2009, Comisia de soluționare a contestațiilor a afișat rezultatele contestațiilor la proba scrisă, ocazie cu care reclamantul a constatat că nu figurează pe tabelul cu rezultatul obținut în urma contestației.

Reclamantul a mai arătat că solicitarea sa, înaintată Comisiei de soluționare a contestațiilor, în sensul soluționării contestației sale, a fost respinsă, comunicându-i-se faptul că „nu s-a primit contestația la nivelul Penitenciarului București – Rahova și că nici nu s-a solicitat, telefonic, o confirmare de primire a respectivei contestații și un eventual număr de înregistrare”, motiv pentru care nu se mai poate proceda la reverificarea lucrării scrise. Prin întâmpinarea depusă în cauză, autoritatea pârâtă a invocat pe cale de excepție necompetența materială a Tribunalului Galați, pe fondul cauzei solicitând respingerea acțiunii reclamantului, cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada că ar fi depus într-adevăr contestația în termenul legal.

b. Hotărârea instanței de fond întâi învestite Prin sentința nr. 1315 din data de 9 noiembrie 2009, Tribunalul Galați a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată în cauză de către pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, având în vedere că autoritatea pârâtă face parte din sistemul autorităților publice centrale. c. Hotărârea curții de apel Prin sentința civilă nr. 45 din data de 2 februarie 2010, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantului P.G. și a obligat pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor să soluționeze contestația reclamantului și să-i comunice rezultatul în termen de 30 de zile.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că reclamantul a petiționat cu privire la rezultatul examenului susținut în condițiile și potrivit procedurilor recomandate de către autoritatea pârâtă și deși acesta a făcut dovada că a expediat prin fax contestația și că aceasta a fost primită la destinație în termenul legal, cererea sa nu a fost soluționată, menționându-se în mod evident eronat că nu ar exista o asemenea cerere, fiindu-i astfel încălcat dreptul la petiționare dar și acela de a-i fi analizată contestația. d. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantului pentru motive încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 și ale art. 304¹ C. proc.

civ. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă, citând dispozițiile art. 27 alin. (1) din Regulamentul privind condițiile de participare, organizare și desfășurare a concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante și avansare, aprobat prin OMJ nr. 2854/C/2004, a susținut, în esență, că reclamantul-intimat nu a făcut dovada depunerii contestației prin prezentarea unui număr de înregistrare, obținut telefonic, dovada de confirmare de transmitere a faxului fiind neconcludentă, și că, în fapt, contestația intimatului-reclamant nu s-a regăsit printre cele înaintate spre soluționare comisiei. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a-l respinge, pentru considerentele următoare. Potrivit dispozițiilor art. 26 din Regulamentul privind condițiile de participare, organizare și desfășurare a concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante și avansare, precum și condițiile pentru modificarea și încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2854/C/2004, candidații nemulțumiți de rezultatul probei scrise pot face contestație în termen de două zile lucrătoare de la afișarea rezultatelor, sub sancțiunea decăderii din acest drept.

În aplicarea acestor dispoziții, conținutul procesului-verbal cu rezultatele obținute de candidații înscriși la concursul de ocupare a funcțiilor vacante de ofițer și ofițer formare profesională (filele 3-4 din dosarul de fond), cu mențiunea “Notă”, specifică faptul că „rezultatul probei scrise poate fi contestat în termen de 2 zile lucrătoare de la afișarea rezultatelor, iar contestațiile se depun la sediul Penitenciarului București – Rahova până la data de 21 mai 2009, orele 15.00, sau la numărul de fax: 021.” Filele 5 și 6 din dosarul de fond fac dovada suficientă a contestării rezultatului și a comunicării acestei contestații în termenul legal și la datele de contact astfel oferite, criticile recurentei fiind neîntemeiate sub acest aspect.

Art. 27 din același text de lege prevede „c ontestațiile la proba scrisă se depun și se înregistrează la instituția organizatoare. La primirea contestațiilor, persoana din cadrul compartimentului secretariat care efectuează înregistrarea va consemna data și ora depunerii acesteia și va semna, după care o va preda imediat, pe bază de condică, secretarului comisiei de soluționare a contestațiilor .” Nici procesul-verbal menționat și nici dispozițiile Regulamentului, citate, nu menționează obligația candidatului care a formulat contestație de a obține un număr de înregistrare, înregistrarea corectă și procesarea contestațiilor fiind, dimpotrivă, responsabilitatea exclusivă a autorității pârâte.

În aceste condiții, Înalta Curte constată existența unui refuz nejustificat al autorității pârâte, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, de a soluționa cererea reclamantului-intimat referitoare la un drept al său legitim, context în care apreciază soluția instanței de fond ca legală și temeinică, aceasta fiind menținută. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art.20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva sentinței civile nr. 45 din data de 2 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 ianuarie 2011.