ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 21/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

a. Obiectul cererii de chemare în

judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Galați la 26 iunie 2010, reclamantul P.G. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, obligarea

acesteia la soluționarea contestației sale împotriva rezultatului lucrării,

obținut la proba scrisă susținută pentru ocuparea postului vacant de ofițer

formare profesională.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că a fost respins la concursul de ocupare a funcțiilor vacante de ofițer

formare profesională, cu nota 6,73, procesul verbal înregistrat sub nr. I/59322

din 19 mai 2009 prin care s-a comunicat rezultatul specificând „contestațiile

se depun la sediul Penitenciarului București – Rahova până la data de 21 mai 2009

sau la numărul de fax: ”.

Reclamantul a susținut că în data de

20 mai 2009 a formulat contestație la nota obținută prin intermediul fax-ului

la numărul indicat în procesul-verbal nr. I/59322 din 19 mai 2009, respectiv

021 .

În data de 25 mai 2009, Comisia de

soluționare a contestațiilor a afișat rezultatele contestațiilor la proba

scrisă, ocazie cu care reclamantul a constatat că nu figurează pe tabelul cu

rezultatul obținut în urma contestației.

Reclamantul a mai arătat că

solicitarea sa, înaintată Comisiei de soluționare a contestațiilor, în sensul

soluționării contestației sale, a fost respinsă, comunicându-i-se faptul că „nu

s-a primit contestația la nivelul Penitenciarului București – Rahova și că nici

nu s-a solicitat, telefonic, o confirmare de primire a respectivei contestații

și un eventual număr de înregistrare”, motiv pentru care nu se mai poate

proceda la reverificarea lucrării scrise.

Prin întâmpinarea depusă în cauză,

autoritatea pârâtă a invocat pe cale de excepție necompetența materială a

Tribunalului Galați, pe fondul cauzei solicitând respingerea acțiunii

reclamantului, cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada că ar fi depus

într-adevăr contestația în termenul legal.

b. Hotărârea instanței de fond întâi

învestite

Prin sentința nr. 1315 din data de 9

noiembrie 2009, Tribunalul Galați a admis excepția necompetenței sale

materiale, invocată în cauză de către pârâta Administrația Națională a

Penitenciarelor, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel Galați, având în vedere că autoritatea pârâtă face parte din

sistemul autorităților publice centrale.

c. Hotărârea curții de apel

Prin sentința civilă nr. 45 din data

de 2 februarie 2010, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis cererea reclamantului P.G. și a obligat pârâta Administrația

Națională a Penitenciarelor să soluționeze contestația reclamantului și să-i

comunice rezultatul în termen de 30 de zile.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a constatat că reclamantul a petiționat cu privire la rezultatul

examenului susținut în condițiile și potrivit procedurilor recomandate de către

autoritatea pârâtă și deși acesta a făcut dovada că a expediat prin fax

contestația și că aceasta a fost primită la destinație în termenul legal,

cererea sa nu a fost soluționată, menționându-se în mod evident eronat că nu ar

exista o asemenea cerere, fiindu-i astfel încălcat dreptul la petiționare dar

și acela de a-i fi analizată contestația.

d. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termenul legal pârâta Administrația Națională a

Penitenciarelor, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii

reclamantului pentru motive încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 și ale

art. 304¹ C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurenta-pârâtă, citând dispozițiile art. 27 alin. (1) din Regulamentul

privind condițiile de participare, organizare și desfășurare a concursurilor

pentru ocuparea posturilor vacante și avansare, aprobat prin OMJ nr.

2854/C/2004, a susținut, în esență, că reclamantul-intimat nu a făcut dovada

depunerii contestației prin prezentarea unui număr de înregistrare, obținut telefonic,

dovada de confirmare de transmitere a faxului fiind neconcludentă, și că, în

fapt, contestația intimatului-reclamant nu s-a regăsit printre cele înaintate

spre soluționare comisiei.

II. Considerentele Înaltei Curți

asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a-l

respinge, pentru considerentele următoare.

Potrivit dispozițiilor art. 26

din Regulamentul privind

condițiile de participare, organizare și desfășurare a concursurilor pentru

ocuparea posturilor vacante și avansare, precum și condițiile pentru

modificarea și încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici

din sistemul administrației penitenciare, aprobat prin Ordinul Ministrului

Justiției nr.

2854/C/2004,

candidații nemulțumiți de rezultatul probei scrise

pot face contestație în termen de două zile lucrătoare de la afișarea

rezultatelor, sub sancțiunea decăderii din acest drept.

În aplicarea acestor dispoziții, conținutul

procesului-verbal cu rezultatele obținute de candidații înscriși la concursul

de ocupare a funcțiilor vacante de ofițer și ofițer formare profesională

(filele 3-4 din dosarul de fond), cu mențiunea “Notă”, specifică faptul că

„rezultatul probei scrise poate fi contestat în termen de 2 zile lucrătoare de

la afișarea rezultatelor, iar contestațiile se depun la sediul Penitenciarului

București – Rahova până la data de 21 mai 2009, orele 15.00, sau la numărul de

fax: 021.”

Filele 5 și 6 din dosarul de fond

fac dovada suficientă a contestării rezultatului și a comunicării acestei

contestații în termenul legal și la datele de contact astfel oferite, criticile

recurentei fiind neîntemeiate sub acest aspect.

Art. 27 din același text de lege prevede

„c

ontestațiile la proba

scrisă se depun și se înregistrează la instituția organizatoare. La primirea

contestațiilor, persoana din cadrul compartimentului secretariat care

efectuează înregistrarea va consemna data și ora depunerii acesteia și va

semna, după care o va preda imediat, pe bază de condică, secretarului comisiei

de soluționare a contestațiilor

.”

Nici procesul-verbal menționat și

nici dispozițiile Regulamentului, citate, nu menționează obligația candidatului

care a formulat contestație de a obține un număr de înregistrare, înregistrarea

corectă și procesarea contestațiilor fiind, dimpotrivă, responsabilitatea

exclusivă a autorității pârâte.

În aceste condiții, Înalta Curte

constată existența unui refuz nejustificat al autorității pârâte, în sensul

dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, de a soluționa cererea

reclamantului-intimat referitoare la un drept al său legitim, context în care

apreciază soluția instanței de fond ca legală și temeinică, aceasta fiind menținută.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art.20 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de Administrația

Națională a Penitenciarelor împotriva sentinței civile nr. 45 din data de 2

februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 ianuarie 2011.