ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 304/2011

Asupra recursului de față: În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 268 din data de 10 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 5575/2010 (număr în format vechi 1653/2010), în temeiul dispozițiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta S.M. împotriva ordonanței nr. 480/P/2010 din data de 3 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. S-a menținut ordonanța atacată. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligată petenta la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin ordonanța nr. 480/P/2010 din data de 3 mai 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus în conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. 4 raportat la art. 10 lit. a) și lit. b) C. pen., art. 38 și 42, 45 raportat la art. 25 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul G.O., judecător la Judecătoria Dobreta Turnu Severin, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri oficiale faptă prevăzute de art. 288 C. pen. și uz de fals prevăzute de art. 291 C. pen., întrucât faptele nu există; neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc S.S. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală; neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc S.S.

pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, faptă prevăzută de art. 289 C. pen., fals intelectual, faptă prevăzută de art. 288 C. pen., întrucât faptele nu există; disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 în vederea definitivării cercetărilor față de numiții D.M., D.M.M., P.I. M. (fostă P.), A. (fostă P.) M., E.I. și E.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen., art. 288 C. pen., art. 291 C. pen. În motivarea ordonanței, procurorul a reținut, că la data de 23 martie 2010 a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București memoriul formulat de numita S.M.

prin care a solicitat cercetarea avocatului O.G. și a celorlalte persoane ce se fac responsabile de falsificarea contractului de vânzare-cumpărare nr. xxx din 16 octombrie 1979, falsificare care apreciază că ar fi avut loc în perioada 2006 - 2007. În fapt, persoana vătămată a arătat că în anul 2001 în urma decesului soțului său D.Ș., a moștenit împreună cu fiul său D.A.M. imobilul din București, str. Nucului, nr. 23, sector 3. Împreună cu acesta din urmă au împuternicit pe D.C., nepotul persoanei vătămate și fiul numitului D.A.M., să vândă cui va crede de cuviință imobilul moștenit. D.C. a înstrăinat imobilul mamei sale, D.M. și soțului acesteia D.M.M., contra sumei de 555.500.000 ROL conform contractului autentificat sub nr. yyy din 27mai 2004 primind, conform susținerilor persoanei vătămate, doar suma de 3.000 euro, restul sumei ce urma a fi plătită ulterior, nefiind achitat.

Noii proprietari, în baza contractului de vânzare-cumpărare sus-menționat, deplasându-se la locuința în cauză au constatat că imobilul este în folosința numiților E.I. și E.E. care au precizat că au cumpărat casa de la P.I., P.N. și P.A. „cu o chitanță de mână, fără dată, fără an, fără martori și semnături”. Persoana vătămată a mai precizat că urmare procesului dintre persoanele menționate mai sus, a fost chemată în garanție de D.M. și D.M.M., iar „în urma falsurilor făcute" instanța a obligat-o să restituie suma stipulată în contractul de vânzare-cumpărare, sumă ce rezulta că ar fi fost încasată de ea. În baza hotărârii obținute, D.M. și D.M.M. s-au adresat executorului judecătoresc S.S. care a procedat la executarea silită a apartamentului în care locuiește persoana vătămată.

S.M. a considerat că cele expuse mai sus au avut loc ca urmare a falsurilor săvârșite de avocatul O.G., executorul judecătoresc S.S., numiții D.M., D.M.M., P.I., P.N., P.A., E.I., E.E. „precum și de alte persoane din instituții ale statului, care au contribuit la vânzarea celor două imobile". Din actele aflate la dosar au rezultat următoarele: Conform certificatului de moștenitor nr. z din 15 ianuarie 2002, masa succesorală a defunctului D.Ș. compusă din bunuri mobile și imobile - cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 6 situat în București, sector 5 - a revenit numitului D.A.M. în calitate de fiu și unic moștenitor. Prin certificatul de moștenitor suplimentar nr. 1 din 5 ianuarie 2004, se completează certificatul nr. z din 15 ianuarie 2002, stipulându-se că în afara bunurilor mobile și imobile descrise anterior, de pe urma defunctului D.Ș.

a mai rămas cota indiviză de 1/2 din imobilul din str. N., sector 3, dobândit în timpul căsătoriei cu numita S. (D.) M., restul cotei indivize de ½ din imobilul aparținând acesteia. Prin procura specială autentificată sub nr. w din 12 mai 2004, D.A.M. și S.M. au împuternicit pe fiul, respectiv, nepotul lor, D.C. ca în numele lor să înstrăineze, prin vânzare sau schimb, cui va crede de cuviință și la prețul cel mai avantajos imobilul din str. N., sector 3. În baza mandatului primit, D.C. a înstrăinat, în numele mandanților, imobilul în cauză, numiților D.M., mama sa și soțului acestuia, D.M.M., prețul vânzării de 555.500.00 ROL fiind achitat în întregime la data întocmirii contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. w din 27 mai 2004. Încercând să intre în imobil, noii proprietari au constatat că este locuit de numiții E.I.

și E.E., casa fiind cumpărată de aceștia de la P.I., P.N. și P.M. în baza unui act de mână intitulat, „chitanță", încheiat în anul 1985. Cei din urmă au moștenit locuința respectiva de la autoarea lor, numita P.M., conform certificatului de moștenitor nr. yyy din 24 iulie 1985, imobilul fiind cumpărat de aceasta de la D.Ș. în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub numărul xxx din 16 octombrie 1979 și transcris la Notariatul de Stat al sectorului 3 București. În aceste condiții, la data de 1 iunie 2005, D.M. și D.M.M.

au chemat în judecată pe pârâții E.I., E.E., P.I., M. (fostă P.) N. și A. (fostă P.) M. solicitând instanței să constate nulitatea absolută, atât a contractului de vânzare - cumpărare nr. x, cât și a înscrisului sub semnătură privată intitulat „chitanță”, încheiat între pârâții E. pe de o parte și pârâții P. și P. pe de altă parte, să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în București, str. N., iar în cazul respingerii capetelor principale ale cererii, să admită cererea de chemare în garanție a numiților D.A.M. și S.M. și să dispună obligarea acestora la restituirea sumei de 555.500.000 ROL, reprezentând prețul imobilului, precum și a taxelor de timbru, a onorariului cuvenit avocatului, expertului, a altor cheltuieli și onorarii datoare notarului, precum și a taxei de timbru plătite pentru autentificarea contractului.

E.I. și E.E. au solicitat prin întâmpinarea depusă la dosar să se constate nulitatea contractului de vânzare cumpărare încheiat între D.C., și numiții D.M. și D.M.M., pentru cauză ilicită și imorală, iar prin cerere reconvențională, pornind de la înscrisul sub semnătură privată - să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul din București, str. Nucului, nr. 23, sector 3. Totodată, au solicitat să se constate că vânzarea imobilului în cauză de către D.Ș. fără știrea soției sale, S.M., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x, ar putea atrage cel mult o nulitate relativă și ar putea fi invocată doar de soțul al cărui consimțământ a fost viciat, respectiv chemata în garanție S.M.

P.I. la rândul său, a solicitat să se constate că autoarea pârâților, P.M. a fost de bună-credință la data cumpărării imobilului, având în vedere declarația notarială a soților D.Ș. și O., autentificată sub nr. x din 9 august 1979 și conținutul actului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x în care se menționează că bunul înstrăinat este dobândit înaintea căsătoriei. Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Sectorului 3 București sub numărul 5608/301/2005 (4493/2005). Prin sentința civilă nr. 8679 din 3 noiembrie 2006, rămasă definitivă și irevocabilă, Judecătoria Sectorului 3 a respins ca neîntemeiată cererea principală formulată de reclamanții pârâți D.M. și D.M.M. și a admis cererea de chemare în garanție formulată - împotriva chemaților în garanție D.A.M.

și S.M. care au fost obligați la plata către reclamanții pârâți a sumei de 555.500.000 ROL reprezentând prețul primit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2826 și a cheltuielilor de judecată. Prin aceeași sentință s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți E.I. și E.E. în contradictoriu cu: pârâții reclamanți D.M. și D.M.M.,pârâții P.I., M. (fostă P.) N., A. (fostă P.) M. și chemații în garanție D.A.M. și S.M. și s-a constatat intervenită între pârâți și pârâții reclamanți vânzarea-cumpărarea imobilului situat în București, str. N., sector 3. În cadrul cercetării judecătorești efectuate în Dosarul numărul 5608/301/2005 (4493/2005) Judecătoria Sectorului 3, a dispus efectuarea unei expertize grafologice de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București pentru a se stabili dacă semnătura de pe contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 16 octombrie 1979 aparține defunctului D.Ș.

În acest scop, s-au solicitat și obținut de la Arhiva Notarială a Judecătoriei Sectorului 3 București unicele exemplare originale ale contractului de vânzare-cumpărare menționat anterior și a scriptelor de comparație, declarația autentificată sub nr. x din 9 august 1979 de Notariatul de Stat al Sectorului 3 București, dată de D.Ș. și D.O. și actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x din 24 iulie 1974 de Notariatul de Stat al Sectorului 4 București. Concluziile expertizei grafologice au fost în sensul că semnătura de pe contract aparține cu certitudine lui D.Ș. În baza titlului executoriu, respectiv, sentința civilă nr. 8679 din 3 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în Dosarul nr. 5608/301/2005, D.M.

și D.M.M. s-au adresat Biroului Executorului Judecătoresc S.S., cererea formând Dosarul de executare nr. 10/2007. În dosar a fost emisă somație de plată, solicitându-se debitorului S.M. să plătească suma de 62.657,26 RON, reprezentând creanță actualizată, precum și suma de 8.137,87 RON cu titlu de cheltuieli de executare. Față de refuzul debitorului de a achita suma datorată, creditorii au solicitat executorului scoaterea la licitație prin intermediul executării silite a imobilului situat în București, B-dul C.B., sector 4. Scoaterea la vânzare a imobilului a fost adusă la cunoștință publică prin întocmirea publicației de vânzare conform dispozițiilor art. 504 alin. (3) C. proc. civ. La termenul din 10 aprilie 2007 nu a fost prezent nici un licitator, iar la termenul din 17 mai 2007, imobilul a fost adjudecat de numitul P.V., conform procesului verbal de licitație întocmit la acea dată.

La data de 18 mai 2007, creditorii s-au adresat executorului judecătoresc exprimându-și dezacordul cu privire la cererea de plată eșalonată a prețului imobilul formulată de numitul P.V., solicitând ca plata să aibă loc integral în termen de 30 de zile. În ziua de 1 iunie 2007, numita S.M. a depus la Biroul Executorului Judecătoresc recipisa de consemnare nr. x din 1 iunie 2007 în valoare de 74.770,87 lei, reprezentând suma datorată și cheltuieli. De asemenea, susnumita s-a adresat instanței, solicitând încetarea executării silite și desființarea tuturor măsurilor și actelor de executare silită, având în vedere că sumele datorate au fost consemnate în integralitatea lor la dispoziția executorului judecătoresc.

În acest sens, executorul judecătoresc a încheiat procesul verbal din 1 iunie 2007 în care consemnează că, întrucât debitul și cheltuielile de executare au fost achitate în întregime după termenul de licitație din 17 mai 2007, încetarea executării silite și eliberarea sumei rezultate din executare, urmează a fi dispuse de instanță. În aceste condiții, S.M. s-a adresat Judecătoriei Sectorului 4 cu cerere de încetare a executării silite, cerere ce a făcut obiectul Dosarului nr. 5693/4/2007 și care a fost admisă, dispunându-se eliberarea sumei de 74.770,87 RON. Cu privire la acuzațiile aduse de persoana vătămată avocatului G.O. (actualmente magistrat judecător la Judecătoria Drobeta Turnu Severin) s-a constatat că acesta a fost angajat apărător al numiților D.M.

și D.M.M., reclamanții pârâți din Dosarul nr. 4493/2005 (5608/301/2005) al Judecătoriei Sectorului 3, reprezentând interesele acestora în cauza respectivă. Conform raportului de expertiză grafologică întocmit ca urmare a dispozițiilor instanței, actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2779 din 16 octombrie 1979 de Notariatul de Stat al Sectorului 3 București a fost semnat de defunctul D.Ș., și a fost obținut de instanța de judecată din Arhiva Notarială a Judecătoriei Sectorului 3 București, la fel ca și actele folosite ca și scripte de comparație. În aceste condiții, s-a concluzionat în mod indubitabil în sensul autenticității contractului de vânzare-cumpărare menționat mai sus, despre care persoana vătămată a susținut că ar fi fost falsificat de G.O.

în calitate de avocat, în anii 2006 - 2007, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri oficiale, faptă prevăzute de art. 288 C. pen. și uz de fals, faptă prevăzută de art. 291 C. pen., întrucât faptele nu există. În privința executorului judecătoresc S.S., s-a constatat că acesta și-a respectat atribuțiile de serviciu, procedura executării silite fiind îndeplinită în limitele cadrului legal, nefiind identificate aspecte de natură penală, motiv pentru care s-a dispus și față de acesta neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută de art. 246 C. pen.

În ce privește acuzațiile persoanei vătămate din care rezultă că executorul ar fi comis „falsuri" s-a reținut că din actele premergătoare efectuate în cauză nu a reieșit existența vreunui act material specific infracțiunilor de fals; activitatea executorului a avut la bază sentința civilă definitivă și executorie pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, și s-a desfășurat conform legii. Pentru acest motiv s-a dispus neînceperea urmăririi penale și față de executorul judecătoresc S.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, faptă prevăzută de art. 289 C. pen. și de fals intelectual, faptă prevăzută de art. 288 C. pen., întrucât faptele nu există.

Persoana vătămată (așa cum reiese din însăși plângerea penală formulată) nu a înțeles dispozițiile instanței de judecată prin care s-a recunoscut dreptul de proprietate al numiților E.I. și E.E. asupra imobilului din str. N., apreciind în mod eronat că imobilul îi aparține, motiv pentru care a considerat că executorul judecătoresc a făcut un abuz, în sensul că a urmărit în cadrul procedurii executării silite apartamentul proprietatea sa din sectorul 4 și nu a pus-o în posesia imobilului din str. N., după ce a plătit prețul contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x din 27 mai 2004. Plângerea formulată de petenta S.M., în temeiul dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 885/II/2/2010 din data de 1 iunie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Examinând plângerea, procurorul general a concluzionat că petenta nu a expus motive de critică a soluției, nu a invocat alte mijloace de probă în afara celor care au fost deja administrate, ci doar a susținut, nemotivat, că nu a știut de vânzarea către familia D.M. și M.M. a imobilului de către mandatarul D.C. Or, vânzarea s-a efectuat prin contract autentificat sub nr. x, iar D.C. a primit pentru efectuarea vânzării procura specială autentificată sub nr. 1056/2004. Verificând rezoluția atacată de petentă în procedura reglementată de art. 278 1 C. proc. pen., instanța de fond a constatat că plângerea formulată de aceasta este nefondată. În considerentele sentinței s-a reținut că, în plângerea formulată, petenta a susținut că în fapt, este proprietara imobilului situat în str. N. din București, în baza contractului de vânzare cumpărare nr. x din 24 iulie 1974. În anul 2001, în urma decesului soțului său D.Ș.

a moștenit împreună cu fiul său D.A.M. imobilul situat la adresa susmenționată și tot împreună cu fiul său a împuternicit pe D.C., nepotul si respectiv fiul fiului său D.A.M., sa vândă cui va crede de cuviință imobilul moștenit. Nepotul său, D.C. a vândut imobilul mamei sale, D.M. și soțului acesteia, D.M.M. contra sumei de 555.500.000 ROL, conform contractului autentificat sub nr. x din 27 mai 2004. Noii proprietari, au constatat ca locuința era ocupată de numiții E.I. și E.E. care au susținut că au cumpărat casa de la P.I., P.N. și P.A. cu o chitanța de mână, fără dată, fără an, fără martori și semnături. În urma procesului ce a urmat, petenta a fost chemată în garanție de fosta noră D.M. și de soțul acesteia, D.M.M.

care cumpăraseră imobilul de la nepotul său, pe care l-au mințit, făcându-i promisiuni și stipulând un preț fictiv în contractul de vânzare, preț pe care în realitate, acesta nu l-a încasat. A mai menționat petenta că toate actele de proprietate în original le-a dat nepotului său D.C. când a încheiat procura specială, iar acesta le-a înmânat mamei sale, D.M.. În aceste condiții, avocatul G.O. a intrat in posesia actelor originale, având, astfel posibilitatea să efectueze acte de contrafacere prin imitare și reproducerea frauduloasă a semnăturii de pe contractul nr. XXX. Mai mult, fiind în posesia actelor în original, avocatul G.O. nu numai că le-a falsificat, dar având relații, a reușit să strecoare în arhivă acele înscrisuri false care la momentul potrivit și-au produs efectele dorite de el.

În cursul judecării cauzei civile, s-a stabilit prin expertiza grafologică ca semnătură de pe contractul nr. x a fost executată de numitul D.Ș.. A apreciat că expertiza nu a fost efectuată corect, deoarece compararea titlurilor s-a făcut după înscrisurile false. Astfel, a susținut că există înscrisuri la dosar care fac dovada că executorul judecătoresc S.S. cu bună-credință a folosit și încredințat altei persoane înscrisuri falsificate, că a întocmit înscrisuri care conțin date false, fapte ce se circumscriu infracțiunilor de abuz in serviciu contra intereselor personale, fals material în înscrisuri oficiale și fals intelectual. Petenta a concluzionat că în mod greșit i s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată împotriva soluției prin care s-a dispus în temeiul art. 10 lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de G.O. pentru infracțiunile prevăzute de art. 288 C. pen. și art. 291 C. pen. imputate acestuia și, respectiv, în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de S.S. cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246, art. 288 și art. 289 C. pen. A cerut trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de persoanele reclamate în plângerea adresată parchetului. În raport de actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că Ordonanța nr. 480/P/2010 din 3 mai 2010 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este legală și temeinică. Începerea urmăririi penale este un moment procesual cu semnificație deosebită, legat de existența unor date că s-a săvârșit o infracțiune.

Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă însă acel minim de date, în sensul dispozițiilor art. 681 C. proc. pen., care să ducă la presupunerea că persoanele față de care s-au efectuat acte premergătoare au săvârșit faptele reclamate de petentă. În speță, petenta a solicitat cercetarea atât a avocatului O.G. pentru falsificarea contractului de vânzare – cumpărare nr. x din 16 octombrie 1979, cât și a executorului judecătoresc care a procedat la executarea silită a apartamentului în care aceasta locuiește, în baza unei sentințe civile rămasă definitivă și executorie. Expertiza grafologică efectuată de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistică nr. 362 din 20 septembrie 2006 (fila 59 dosar) a concluzionat că semnătura de la poziția „vânzător” de pe actul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. x din 16 octombrie1979 de către Notariatul de Stat Local al Sectorului 3 București a fost executată de D.Ș., soțul petentei.

Constatările expertizei au avut în vedere exemplarele originale ale contractului de vânzare cumpărare nr. x din 16 octombrie 1979 existente în arhiva notarială a Judecătoriei Sectorului 3, și ca scripte de comparație, declarația autentificată sub nr. z din 9 august 1979 de Notariatul de Stat al Sectorului 3 București dată de D.Ș. și D.O., actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 9226 din 24 iulie 1074 la Notariatul de Stat al Sectorului 4 București, contractul pentru construcția de locuințe proprietate personală nr. x din 11 septembrie 1970 și contractul de împrumut nr. x încheiat la 13 noiembrie 1970. Prin urmare, este în afara oricărui dubiu că D.Ș. a înstrăinat imobilul din str. N. cu acte autentice de vânzare cumpărare la data de 16 octombrie 1979. Imobilul a fost dobândit de D.Ș.

prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. x din 24 iulie 1974, în nume propriu. La data încheierii contractului, D.Ș. era divorțat de petentă conform sentinței civile nr. x din 3 aprilie 1974, chiar dacă aceasta a rămas definitivă la 31 august 1974, iar între părți nu s-a realizat partajul bunurilor. Între petentă și intimații față de care s-a dispus disjungerea cercetărilor au existat mai multe litigii de natură civilă, diferendul fiind generat de dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză, imobil pe care petenta pretinde că l-a dobândit prin certificatul de moștenitor suplimentar nr. 1 din 5 ianuarie 2004 în urma decesului lui D.Ș. din data de 28 decembrie 2001, litigiu soluționat definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 8679 din 3 noiembrie 2006 prin care petenta a fost obligată la plata prețului vânzării către dobânditorii inițiali ai imobilului (fila 68 dosar instanță fond).

Toate aceste aspecte nu confirmă în mod rezonabil o implicare a intimatului G.O., în calitatea sa de apărător al intimaților D.M. și D.M.M. (prima fiind mama nepotului petentei care a cumpărat alături de soț imobilul în litigiu și care a fost mandatat în acest sens de către petentă și de numitul D.A.M.) în comiterea unor acțiuni de contrafacere a contractului de vânzare – cumpărare contestat de petentă, ori vreo contribuție a acestuia la atestarea unor fapte ori împrejurări necorespunzătoare adevărului de natură a genera o soluție de începere a urmăririi penale. S-a apreciat că în cauză, corect a reținut procurorul de caz, că există impedimentul legal prevăzute de art. 10 lit. a)) C. proc. pen., de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, situație în care soluția de neîncepere a urmăririi penale apare ca legală și temeinică.

În ce-l privește pe cointimatul executor judecătoresc, s-a reținut că din actele dosarului, nu rezultă că și-a încălcat atribuțiile de serviciu în cadrul procedurii executării silite, aceasta fiind efectuată exclusiv, în limitele legii. Astfel, în cauză a existat un titlu executoriu, sentința civilă nr. 8679 din 3 noiembrie 2006 a Judecătoriei Sector 3 București care a făcut obiectul Dosarului de executare 10/2007, iar în cadrul procedurii de punere în executare a sentinței nu s-au identificat aspecte care să presupună o analiză din perspectiva legii penale. În consecință, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată plângerea formulată de petenta S.M.

împotriva ordonanței nr. 480/P/2010 din data de 03 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a menținut ordonanța atacată. Împotriva sentinței a declarat recurs petenta, care prin „întâmpinarea” depusă la dosar a reiterat motivele invocate în plângerea adresată instanței de fond, solicitând să fie sprijinită pentru a intra în posesia imobilului situat în str. Nucului nr. 23, sector 3 București, care îi aparține și pe care nu l-a vândut niciodată și să fie pedepsiți, atât avocatul G.O., cât și executorul judecătoresc S.S. pentru infracțiunile reclamate, respectiv, cele prevăzute de art. 291, art. 246 și art. 288 C. pen. Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Din actele premergătoare efectuate în cursul urmăririi penale nu rezultă în mod rezonabil o implicare a intimatului G.O. în calitatea sa de apărător la data comiterii infracțiunilor reclamate de recurentă, - judecător în prezent, sau a numiților D.M. și D.M.M. (prima fiind mama nepotului recurentei – petente, care a cumpărat alături de soț, imobilul în litigiu și care a fost, în acest sens, mandatat de către petentă și D.A.M.) în săvârșirea vreunei acțiuni de contrafacere a contractului de vânzare cumpărare, contestat de recurentă, ori vreo contribuție a acestora la atestarea unor fapte ori împrejurări necorespunzătoare adevărului de natură a genera o soluție de începere a urmăririi penale.

Din raportul de expertiză grafologică nr. 362 din 20 septembrie 2006, întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice rezultă că semnătura de la poziția „vânzător” de pe contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x din 16 octombrie 1979 de către Notariatul de Stat Local al Sectorului 3 București a fost executată de către soțul recurentei petente, numitul D.Ș. (fila 59 dosar urmărire penală). Prin urmare, este cert că, imobilul situat în str. N., sector 3 București a fost înstrăinat de către D.Ș. cu acte autentice de vânzare cumpărare, la data de 16 octombrie 1979. De altfel, imobilul sus-menționat cu privire la care recurenta a avut mai multe litigii de natură civilă cu intimații față de care procurorul a dispus disjungerea cercetărilor și sesizarea parchetului competent, litigii generate de dreptul de proprietate asupra imobilului, a fost dobândit de către D.Ș.

prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. x din 24 iulie 1974, în nume propriu. La data încheierii contractului D.Ș. era divorțat de recurentă, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1252 din 3 aprilie 1974, iar între părți nu s-a realizat partajul bunurilor. În ce-o privește pe intimata S.S., Înalta Curte reține, în acord cu concluzia la care a ajuns instanța de fond, că din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că aceasta și-a încălcat atribuțiile de serviciu în cadrul procedurii de executare silită, procedură pe care a desfășurat-o în conformitate cu dispozițiile C. proc. civ.

Astfel, în cauză a existat un titlu executoriu, respectiv, sentința civilă nr. 8679 din 3 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Sector 3 București, care a făcut obiectul Dosarului de executare nr. 10/2007, iar în cadrul procedurii de punere în executare a acestei hotărâri judecătorești nu s-au identificat elemente de natură să ducă la concluzia săvârșirii de către intimată a vreunei fapte penale. În consecință, reținând că sentința prin care instanța de fond a menținut soluția de netrimitere în judecată adoptată de procuror este legală și temeinică, recursul declarat de petenta S.M. se va respinge, ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenta va fi obligată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara S.M. împotriva sentinței penale nr. 268 din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2011.