ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 576/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală

nr.380 din 21 decembrie 2009 Curtea de Apel București a respins ca nefondată plângerea

formulată de petiționarul S.E. cu privire la rezoluția nr. 965/P/2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pentru a hotărî

astfel, curtea a reținut următoarele:

Petiționarul S.E. a

sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede cu privire la faptul

că O.L.G. a folosit în cadrul unui proces civil acte notariale falsificate de

notatorii publici M.T. și B.F., cauza fiind înregistrată la nr. 128/P/2009,

fiind declinată ulterior Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, unde

a format obiectul dosarului nr. 965/P/2009.

Din actele

premergătoare a rezultat că petiționarul se referă la contractul de

vânzare-cumpărare nr. 406/1986 întocmit de notarul public M.T. și certificatele

de moștenitor nr. 204 din 11 august 2003 și nr.199/29 noiembrie 2003 întocmite

de notarul public B.F., pentru PO.L.G.

Procurorul a dispus

neînceperea urmăririi penale prin rezoluția nr. 965/P/2009 din 30 iulie 2009

întrucât faptele sunt prescrise - conf. art. 122 lit. d)

C. proc. pen., iar pentru PO.L.G. - s-a trimis spre cercetare Parchetului de pe

lângă Judecătoria Roșiori de Vede, competent în cauză.

Plângerea

petiționarului formulată împotriva rezoluției, conform art. 275-278 C. proc.

pen., a fost respinsă de procurorul general prin rezoluția nr. 1367/ll/2/din 11

septembrie 2009.

Curtea de Apel

București, sesizată conform dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen. a

respins - ca nefondată - plângerea formulată împotriva rezoluției nr. 1367/ll/2/2009

din 11 septembrie 2009 pronunțată de procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București.

Împotriva acestei

plângeri, petentul a formulat recurs, ce a fost admis de Înalta Curte prin

decizia penală nr. 986 din 15 martie 2010, întrucât în considerentele acesteia

figura ca făptuitor în loc de P.O.L.G. – O. și O.L.G. - persoane care nu

există, cauza fiind trimisă spre rejudecare.

Rejudecând cauza,

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și

familie, prin sentința penală nr. 195/F din 25 iunie 2010 a respins plângerea

petentului ca nefondată.

Împotriva acestei

sentințe petentul a formulat recurs, apreciind că cercetarea penală a fost

incorectă și incompletă, nu s-a dar curs cererilor și solicitărilor de

probatorii, s-au folosit acte false, încât se impunea obligarea părților la

depunerea actelor originale, disjungerile nelegale făcute de

procurori.......... la care au fost atașate înscrisuri în susținerea recursului.

Recursul va fi

respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:

Astfel, potrivit art.

228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din

modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluție începerea

urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor

premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a

punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen.

De altfel, în conformitate

cu dispozițiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii

urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.

În urma efectuării

acestor acte premergătoare, necesare pentru soluționarea plângerii penale formulată

de petiționar, dar și pentru a se stabili eventuala incidență a vreunuia din

cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de

art. 10 C. proc. pen., nu au fost relevate minime indicii temeinice - în sensul

art. 68/1 C. proc. pen.,- care să justifice presupunerea rezonabilă că persoana

față de care s-au efectuat acte premergătoare a săvârșit, cu vinovăția cerută

de lege, faptele expuse în plângerea penală.

Dimpotrivă, actele

premergătoare efectuate au relevat existența cazului prevăzut de art. 10 lit. a)

C. proc. pen., caz care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.

Pretinsa

nesoluționare a „obiectului acțiunii" și, respectiv, pretinsa neefectuare

a actelor de cercetare penală, sunt critici neîntemeiate întrucât, pe de o

parte, organele judiciare penale nu au competența soluționării unor litigii de

natură civilă, iar pe de altă parte, în cauză au fost efectuate acte

premergătoare - ca acte prevăzute de Codul de procedură penală. Efectuarea

actelor de cercetare penală propriu-zise (ca acte de urmărire penală), ar fi

fost legal posibilă numai în măsura în care, din conținutul actelor

premergătoare, nu ar fost constatată incidența unuia dintre cazurile care

împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.

Or, așa cum au

relevat actele premergătoare efectuate, în raport de infracțiunile pretins a fi

comise, s-a împlinit termenul de prescripție de 5 ani prevăzut de art. 122 lit.

d) C. pen.

Ca atare, Înalta

Curte constată că prin sentința pronunțată corect s-a constatat că a intervenit

prescripția răspunderii penale, ceea ce împiedică examinarea fondului cauzei.

Așa fiind, se găsește

nefondat recursul petiționarului conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., urmând a-l respinge în consecință.

Se vor aplica și

dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul S.E. împotriva sentinței penale nr. 195/F

din 25 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 15 februarie 2011.