ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 468/2012

Asupra cauzei de față constată

următoarele:

Prin

decizia civilă nr. 416 din 21 ianuarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție în Dosarul nr. 2765/1/2010 s-a respins, ca tardivă, cererea

de revizuire formulată de H.G.A. privind decizia civilă nr. 104/ R-CA din 26

ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că decizia supusă revizuirii a fost pronunțată la data de 26

ianuarie 2010, iar termenul legal de promovare a acestei căi extraordinare de

atac s-a împlinit, potrivit regulii înscrise în art. 101 alin. (3) C. proc.

civ., la data de 26 februarie 2010, în condițiile în care cererea de revizuire

a fost formulată la data de 02 martie 2010, deci în afara termenului legal de

declarare a unei astfel de căi de atac.

Prin cererea înregistrată la data de 4

aprilie 2011 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 2918/1/2011,

H.G.A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei sus-menționate,

arătând că nu se poate reține excepția de tardivitate a cererii de revizuire,

întrucât prin Legea nr. 276 din 07 iulie 2009 privind aprobarea O.U.G. nr. 212/2008

pentru completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru s-a

introdus art. III care prevede că „hotărârile judecătorești irevocabile se

comunică părților".

Chiar dacă prin Legea nr. 202/2010

articolul anterior citat a fost abrogat, decizia a cărei revizuire se solicită

a fost pronunțată la data de 26 ianuarie 2010, dată la care art. III din Legea nr.

276/2008 era în vigoare și, deci, aplicabil în cauză.

S-a mai arătat că cererea de revizuire

a fost depusă în termenul legal, respectiv, în 30 de zile de la data

comunicării primei decizii nr. 1876/ R-CA pronunțată în Dosarul nr. 304/109/2009

al Curții de Apel Pitești în data de 7 decembrie 2009 și care este potrivnică

deciziei nr. 104/ R-CA din 26 ianuarie 2010 a aceleiași instanțe.

Cererea a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 317 pct. 2 și art. 318 pct. 1 C. proc. civ.

Cererea nu poate fi primită, pentru

argumentele ce succed:

Contestația în anulare este o cale

extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obține, în

cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, anularea unor hotărâri

judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale.

Astfel, potrivit art. 317 alin. (1) C.

proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare

„când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a

fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii" (alin. (1) pct. 1) ori „când

hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine

publică privitoare la competență" (alin. (1) pct. 2), iar potrivit alin.

(2) al aceluiași articol contestația mai poate fi primită în cazul când

motivele anterior enunțate au fost invocate prin cererea de recurs, „dar instanța

le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a

fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond".

Articolul 318 C. proc. civ. stabilește

că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație „când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,

respingând recursul, sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să

cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".

În speță, cererea de contestație în

anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 317 pct. 2 și art. 318 pct. 1 C.

proc. civ., iar motivarea acesteia a vizat greșita respingere, ca tardivă, a

cererii de revizuire ce a format obiectul hotărârii contestate în prezenta cale

extraordinară de atac.

O astfel de critică nu se încadrează

însă în niciuna din ipotezele temeiurilor juridice invocate de către

contestatoare, ceea ce face inadmisibilă contestația în anulare.

Astfel, din verificarea actelor și

lucrărilor dosarului, rezultă că în speță nu este incident art. 317 pct. 2 C.

proc. civ., întrucât cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. și vizând o hotărâre â Curții de Apel Pitești, a fost soluționată,

potrivit dispozițiilor art. 323 alin. (2) din același cod, de către instanța

competentă conform legii, respectiv, Înalta Curte de Casație și Justiție, ca

instanță ierarhic superioară față de instanțele care au pronunțat hotărâri

potrivnice.

De asemenea, nici dispozițiile art. 318

pct. 1 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, deoarece soluția dată asupra

cererii de revizuire nu a fost rezultatul unei „greșeli materiale", ci

rezultatul aplicării dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,

care reglementează termenul de introducere a cererii de revizuire pentru

contrarietate de hotărâri, în urma constatării că acest termen legal a fost

depășit.

Prin urmare, argumentele aduse în

susținerea contestației în anulare, subsumate exclusiv modului în care a fost

soluționată excepția tardivității cererii de revizuire, nu se încadrează în

noțiunea de greșeală materială la care face referire art. 318 C. proc. civ.,

constituind o eventuală greșeală de judecată, și nu se referă la ipotezele care

intră în sfera de aplicabilitate a art. 317 C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, contestația în

anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ. nu putea fi

formulată împotriva unei decizii irevocabile pronunțate într-o cerere de

revizuire întemeiată pe art. 322 pentru. 7 C. proc. civ. de către Înalta Curte

de Casație și Justiție deoarece o astfel de decizie irevocabilă nu este

pronunțată de către o instanță de recurs, ci de revizuire, care nu era

susceptibilă de căi de atac, fiind pronunțată de către Înalta Curte de Casație

și Justiție.

Față de considerentele arătate,

contestația în anulare se va respinge, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația

în anulare formulată de H.G.A. împotriva deciziei nr. 416 din 21 ianuarie 2011

a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi,

27 ianuarie 2012.