ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6264/2010

Deliberând asupra recursului civil de

față:

Din examinarea actelor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1284 din 30

noiembrie 2000, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins ca

neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamatul S.J.G. în contradictoriu cu

pârâții Consiliul General al Municipiului București, SC F. SA și Primăria

Municipiului București, având ca obiect revendicarea imobilului situat în

București, sectorul 2, reclamantul susținând că acesta a trecut în proprietatea

statului, ca efect al Decretului nr. 92/1950.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut în esență că, în raport de probatoriul administrat, reclamatul

nu a făcut dovada naționalizării imobilului, în temeiul Decretului nr. 92/1950.

Apelul declarat de reclamant a fost

respins prin decizia nr. 40 A din 20 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, instanța de control judiciar ordinar păstrând

soluția și motivarea primei instanțe.

In cauză, a declarat recurs în termen

legal, reclamantul S.J.G., fără a indica temeiul de drept.

Susținerea de fapte și afirmații, din

cuprinsul cererii de recurs, nu este structurată din punct de vedere juridic,

în așa fel încât să se poată reține, cel puțin din oficiu, o critică

susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de casare sau de modificare

prevăzute de art. 304 C. proc. civ. în limita cărora să se poată exercita

controlul judiciar în recurs.

Recursul este nul.

Cauza recursului constă în

nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace

una din formele prevăzute de art. 304 pct. 1 -9 C. proc. civ.

Așadar, simpla nemulțumire a părții de

hotărârea pronunțată nu este suficientă, după cum nu este relevantă nici

afirmația generală că hotărârea atacată este nelegală, recurentul fiind obligat

să își sprijine recursul pe cel puțin unul din motivele prevăzute strict și

limitativ de lege.

Potrivit art. 302

1

lit. c) C.

proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe

care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că

motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Motivele de recurs sunt arătate

limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede

că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția

cazurilor prevăzute la alin. (1), care se referă la motivele de ordine publică.

A motiva recursul înseamnă, pe de o

parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea

acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al

instanței, raportat la soluția pronunțată și la motivul de recurs invocat.

In prezenta cauză,

recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Acesta a declarat recurs în termenul

prevăzut de lege, dar nu a formulat critici care să facă posibilă încadrarea în

textele invocate.

Instanța învestită cu judecarea

recursului poate exercita un control judecătoresc eficient, numai în măsura în

care astfel de motive sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită, ceea

ce nu s-a realizat în

cauză.

De asemenea, Înalta Curte nu a constatat

nici existența unor motive pe care, din oficiu, să le poată pune în discuția

părților și asupra cărora să delibereze. Susținerile recurentului, care nu fac

posibilă încadrarea în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,

nu sunt susceptibile de a fi examinate și, conform art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., se va constata nul recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul

S.J.G. împotriva deciziei nr. 40 A din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

23 noiembrie 2010.