ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6264/2010

Deliberând asupra recursului civil de față: Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 1284 din 30 noiembrie 2000, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamatul S.J.G. în contradictoriu cu pârâții Consiliul General al Municipiului București, SC F. SA și Primăria Municipiului București, având ca obiect revendicarea imobilului situat în București, sectorul 2, reclamantul susținând că acesta a trecut în proprietatea statului, ca efect al Decretului nr. 92/1950. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că, în raport de probatoriul administrat, reclamatul nu a făcut dovada naționalizării imobilului, în temeiul Decretului nr. 92/1950.

Apelul declarat de reclamant a fost respins prin decizia nr. 40 A din 20 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, instanța de control judiciar ordinar păstrând soluția și motivarea primei instanțe. In cauză, a declarat recurs în termen legal, reclamantul S.J.G., fără a indica temeiul de drept. Susținerea de fapte și afirmații, din cuprinsul cererii de recurs, nu este structurată din punct de vedere juridic, în așa fel încât să se poată reține, cel puțin din oficiu, o critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. în limita cărora să se poată exercita controlul judiciar în recurs. Recursul este nul.

Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 pct. 1 -9 C. proc. civ. Așadar, simpla nemulțumire a părții de hotărârea pronunțată nu este suficientă, după cum nu este relevantă nici afirmația generală că hotărârea atacată este nelegală, recurentul fiind obligat să își sprijine recursul pe cel puțin unul din motivele prevăzute strict și limitativ de lege. Potrivit art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Motivele de recurs sunt arătate limitativ de art. 304 C. proc.

civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (1), care se referă la motivele de ordine publică. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la soluția pronunțată și la motivul de recurs invocat. In prezenta cauză, recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Acesta a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, dar nu a formulat critici care să facă posibilă încadrarea în textele invocate.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient, numai în măsura în care astfel de motive sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită, ceea ce nu s-a realizat în cauză. De asemenea, Înalta Curte nu a constatat nici existența unor motive pe care, din oficiu, să le poată pune în discuția părților și asupra cărora să delibereze. Susținerile recurentului, care nu fac posibilă încadrarea în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., nu sunt susceptibile de a fi examinate și, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul S.J.G. împotriva deciziei nr. 40 A din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2010.