ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3817/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3817/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cauzei de față,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 498 din 8 aprilie 2009, Tribunalul
București, secția a V-a civilă, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de
reclamanta J.H., vizând restituirea în natură a imobilului din București, Intrarea
V., sector 2, compus din construcție și teren în suprafață de 302,5 m.p., cu motivarea
că notificatoarea nu-și justifică, calitatea procesuală activă de a fi beneficiara
uneia din măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, imobilul fiind preluat
de stat, în baza Decretului nr. 111/1951 de la M.R., față de care cea în cauză nu
a dovedit nici o legătură de rudenie.
Soluția a fost menținută
de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și
de familie care, prin decizia nr. 645/A din 2 decembrie 2009, a respins ca nefondat
apelul reclamantei.
Reclamanta H.J. a atacat
cu recurs decizia dată în apel, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 8 C.
proc. civ.
Susținerea de fapte și
afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere
juridic, în așa fel încât să se poată reține, cel puțin din oficiu, o critică susceptibilă
de a fi încadrată în cazurile de casare sau de modificare prevăzute de art. 304
C. proc. civ., în limita cărora să se poată exercita controlul judiciar în recurs.
Recursul este nul.
Cauza recursului constă
în nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie
să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Așadar, simpla nemulțumire
a părții de hotărârea pronunțată nu este suficientă, după cum nu este suficientă
nici afirmația generală că hotărârea atacată este nelegală sau netemeinică, recurentul
fiind obligat să își sprijine recursul pe cel puțin unul din motivele prevăzute
limitativ de lege.
Potrivit art. 302
1
lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate
pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele
vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Motivele de recurs sunt
arătate limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din același
Cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția
cazurilor prevăzute la alin. (1), care se referă la motivele de ordine publică.
A motiva recursul înseamnă,
pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre motivele
prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia,
în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat
la soluția pronunțată și la motivul de recurs invocat.
De asemenea, Înalta Curte
nu a constatat nici existența unor alte motive pe care, din oficiu să le poată pune
în discuția părților și asupra cărora să delibereze.
Cum susținerile recurentei
nu fac posibilă încadrarea în temeiul de recurs invocat și nici în alte temeiuri
din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recursul declarat de aceasta urmează
a se constata ca fiind nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul
declarat de reclamanta H.J. împotriva deciziei nr. 645/A din 02 decembrie 2009 a
Curții de Apel București, secția a-III-a civilă și pentru cauze cu minori și de
familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 10 mai 2011.