ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 607/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârile instanței de apel Prin decizia civilă nr. 38/ A din 19 februarie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și de familie, a admis apelul declarat de pârâtul P.M. Cluj - Napoca împotriva sentinței civile nr. 176 din 25 martie 2009 la Tribunalului Cluj. A schimbat în parte sentința în sensul că a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 461 m.p. din nr. top inițial 3382. A dispus acordarea de despăgubiri bănești pentru diferența de suprafață aferentă nr. top inițial 3382, de 5073 (față de suprafața de 4543 m.p. menționată în sentință) în cuantum de 4.459.167 lei.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că parcelele de 50 mp și cea de 480 m.p. sunt traversate de rețele electrice și echipamente energetice, astfel încât nu pot fi restituite în natură. Pentru aceste suprafețe se vor stabili despăgubiri bănești, la valoarea de 879 lei/m.p. Parcela de 461 m.p. nu este traversată de rețele, neexistând dovezi dacă locul de joacă executat pe această parcelă era prevăzut pe planul de sisternatizare inițial. Nu există dovada datei la care s-a amenajat locul de joacă, iar din dovezile administrate reiese că terenul este recent reamenajat cu aparate de joacă. S-au încălcat astfel prevederile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

Cât privește despăgubirile la care au dreptul reclamanții în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a apreciat că aceștia nu au nicio perspectivă certă în ceea ce privește momentul la care ar putea intra în posesia lor. Este adevărat că pentru satisfacerea drepturilor persoanelor îndreptățite la primirea de despăgubiri a fost instituită o procedură specială prin dispozițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005. Aplicarea dispozițiilor cuprinse în acest titlu presupune asigurarea fondurilor necesare din partea Ministerului Finanțelor Publice, ca reprezentant al statului, acesta având astfel calitate procesuală pasivă în litigiile ce decurg din aplicarea procedurii administrative reglementată prin dispozițiile legale speciale în materie.

Este adevărat că atribuțiile prevăzute în sarcina Ministerului Finanțelor Publice se referă la cea de-a doua etapă a aplicării procedurii administrative, însă atât timp cât pentru reclamanți nu există o perspectivă certă în ceea ce privește momentul la care ar putea beneficia efectiv de despăgubiri, trebuie să se recunoască instanței, pentru celeritatea finalizării procedurii în vederea respectării duratei rezonabile de finalizare a litigiului, posibilitatea de a substitui entității investite potrivit procedurii speciale, atunci când se constată o tergiversare din partea acesteia, situație în care C.C. S.D. urmează doar să procedeze la actualizarea acestora.

Prin decizia civilă nr. 110/ A din 16 aprilie 2010 a fost respinsă cererea formulată de reclamanți pentru lămurirea deciziei civile nr. 38/ A din 19 februarie 2010. A fost admisă în parte cererea formulată pentru completarea omisiunii din aceeași hotărâre și a fost obligat P. M. Cluj - Napoca să plătească intimaților suma de 800 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel. S-a reținut că intimații au efectuat cheltuieli de judecată în sumă de 900 lei și în măsura în care apelul nu a fost admis, adică aproximativ 4/5, aceste cheltuieli vor fi acordate. Recursurile 2.1. Motive P.M. Cluj - Napoca a declarat recurs împotriva ambelor decizii date de instanța de apel, criticile vizând următoarele aspecte: Decizia nr. 38/ A din 19 februarie 2010 este nelegală pentru că nu este posibilă restituirea în natură a parcelelor în suprafață de 461 m.p.

și 1350 m.p. întrucât ele fac parte din arealul sistematizat din zonă. Chiar dacă expertul a stabilit că suprafețele de teren sunt libere de construcții definitive, aceasta nu înseamnă că sunt și restituibile în natură. Porțiunile identificate ca fiind libere de construcții definitive sunt în fapt ocupate de alei asfaltate, necesare accesului la blocurile din zonă ori la dotările din cartier. De asemenea, o parte din suprafețele în cauză sunt amenajate ca și spații verzi. Au fost încălcate dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. Cât privește acordarea despăgubirilor, au fost nesocotite dispozițiile Legii nr. 247/2005, titlul VII. În temeiul deciziei nr. XX ă Înaltei Curți de Casație și Justiție instanța nu poate decât să soluționeze fondul, fără să dispună evaluarea efectivă a terenurilor revendicate.

Cât privește decizia nr. 110/ A din 16 aprilie 2010, în mod greșit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu a fost vorba de o omisiune, ci instanța a considerat ca pârâtul nu este în culpă procesuală. Se impune reducerea cheltuielilor de judecată. 2.2. Î ntâmpinarea Intimații reclamanți au depus întâmpinare prin care au solicitat, în principal, anularea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 38/ A din 19 februarie 2010 ca nefiind motivat în drept, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat. Cererea de recurs trebuie anulată întrucât recurentul nu a înțeles să precizeze niciunul dintre motivele prevăzute de art. 304 C proc. civ. În măsura în care s-ar aprecia că motivele arătate de recurenți constituie o dezvoltare a temeiului arătat la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recursul trebuie respins întrucât au fost respectate cerințele art. 21 alin. ( 5) din Legea nr. 10/2001. 2.3. Analiza făcută de instanța de recurs Excepția nulității recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 38/ A din 19 februarie 2010, în temeiul art. 302 1 lit. c) C proc. civ., nu este întemeiată. Criticile formulate vizează încălcarea prevederilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, respectiv ale titlului VII din Legea nr. 247/2005. Drept urmare, câtă vreme dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., stabilesc, cu valoare de principiu, faptul că indicarea teșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea într-unui din motivele prevăzute de art. 304, cu atât mai mult indicarea vreunui pct. de la art. 304 în care, după aprecierea recurentului, s-ar încadra criticile pe care le-a dezvoltat prin cererea de recurs, nu atrage nulitatea recursului.

Or, în speță, este posibilă încadrarea motivelor de recurs în art. 304 pct. 9 C proc. civ. Cât privește fondul, Înalta Curte a reținut următoarele: - Recurentul nu a declarat apel prin care să supună verificării soluția primei instanțe referitor la restituirea suprafeței de 1350 m.p. Din motivele de apel rezultă că obiectul criticilor l-a constituit restituirea în natură a suprafețelor de 461 m.p., 50 m.p. și 480 m.p. Drept urmare, această critică a fost formulată direct în recurs, onisso mitio, și nu poate face obiect de analiză în calea extraordinară de atac. Critica vizând restituirea în natură a suprafeței de 461 m.p. nu este întemeiată. Instanța de apel nu a nesocotit dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 conform cu care, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.

S-a arătat faptul că din dovezile administrate rezultă că această suprafață de teren a „dobândit” destinația pretinsă de recurent recent, și, deci, oricum, după formularea notificării. Drept urmare, s-a produs o schimbare a destinației terenului de natură să justifice incidența prevederilor art. 21 alin. (5) din lege, pe care, de altfel, s-a și întemeiat soluția instanței de apel. Este însă întemeiată critica privitoare la stabilirea de către instanță a cuantumului despăgubirilor bănești la care ar fi îndreptățiți reclamanții. Astfel, în condițiile art. 13 alin. (1) din titlul VII al Legii nr. 1247/2005, pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor acestei legi, se constituie în subordinea C.P.M.

- C.C. S.D. În consecință, instanțele judecătorești de drept comun nu mai au competența de atribuțiune de a stabili cuantumul măsurilor reparatorii în echivalent. Competența acestor instanțe este limitată la stabilirea existenței sau inexistenței dreptului la măsuri reparatorii precum și a felului acestor măsuri. Dacă se apreciază că persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale cuantumul despăgubirilor este determinat de C.C.S.D. Stabilind cuantumul despăgubirilor pe care ar urma să le primească reclamanții instanța de apel a nesocotit prevederile legale enunțate, astfel încât criticile formulate întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi admis recursul declarat împotriva deciziei nr. 38/ A din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și de familie, în sensul reținut prin dispozitiv. Pe cale de consecință, va fi admis și recursul care are ca obiect determinarea cuantumului cheltuielilor de judecată pe care le datorează pârâtul. Fiind admis în parte apelul declarat de pârât, cheltuielile de judecată efectuate de reclamanți, în sumă de 900 lei, vor fi reduse corespunzător la jumătate în temeiul art. 274 alin. (1) C proc. civ. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge excepția nulității recursului declarat împotriva deciziei nr. 38/ A din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și de familie, invocată de intimații reclamanți G.G.

jr. și P.T.G. Admite recursul declarat de pârâtul P.M. Cluj - Napoca împotriva deciziei nr. 38/ A din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și de familie. Modifică decizia în parte, în sensul că: Dispune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Admite recursul declarat de pârâtul P.M. Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 110/ A din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și de familie. Modifică decizia în parte, în sensul că obligă pe pârâtul P.M. Cluj-Napoca la plata sumei de 450 lei cheltuieli de judecată către reclamanții G.G.

jr. și P.T.G. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2011.