ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1366/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj,

secția de comercială, de contencios administrativ și fiscal, la 1 iunie 2009, reclamantul

D.A. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P. Sălaj, anularea hotărârii nr. 5710

din 16 aprilie 2009 emisă de pârâtă, cu consecința obligării acesteia din urmă la

acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul arată că hotărârea pârâtei este nelegală și ca atare se impune anularea

acesteia și recunoașterea calității de refugiat conform art. 1 lit. c) din Legea

nr. 198/2000.

Prin întâmpinare, pârâta

a solicitat respingerea acțiunii, întrucât reclamantul nu a făcut dovada persecuției

din motive etnice.

Curtea de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 415/2009 din 28 septembrie 2009, a admis acțiunea formulată de reclamantul D.A.,

a dispus anularea hotărârii nr. 5710 din 16 aprilie 2009 emisă de C.J.P. Sălaj și

a constatat că reclamantul are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 de

aprobare a O.G. nr. 105/1999, obligând pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea

de refugiat pentru perioada 1 noiembrie 1940 - 10 noiembrie 1945 și să-i acorde

drepturile bănești, începând cu data de 1 octombrie 2008.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că, în urma persecuțiilor etnice, reclamantul

s-a refugiat din localitatea D., județul Sălaj unde locuia împreună cu familia sa,

în localitatea B., județul Bihor în urma cedării Ardealului de Nord autorităților

ungare, aspecte cunoscute de martorii M.G. și L.A.

Împotriva acestei soluții,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat în termen legal recurs pârâta

C.J.P. Cluj susținând că reclamantul nu îndeplinește condițiile menționate în

art. 1 din Legea nr. 189/2000, acțiunea fiind admisă fără un temei legal și fără

a fi îndeplinită condiția persecuției etnice de către regimurile instaurate în România.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum

și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

din C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta

în continuare.

Potrivit art. (1)

lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate

de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până

la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare,

de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care,

în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Conform art. 2 din Normele

de aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană

strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanțe, se înțelege persoana

care a fost mutată sau care a fost nevoită să își schimbe domiciliul în altă localitate,

din motive etnice, între altele fiind enumerate și persoanele refugiate.

În cauză, din probele

administrate, rezultă că reclamantul împreună cu familia sa, de teama persecuțiilor

etnice, s-au refugiat din localitatea de domiciliu D., județul Sălaj unde locuia

împreună cu familia sa, în localitatea B., județul Bihor în urma cedării Ardealului

de Nord autorităților ungare.

Prin urmare, cum recunoașterea

calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, textul

art. 1 lit. c) a impus doar existența cumulativă a condiției cetățeniei și a persecuției

etnice exercitată de regimurile instaurate în perioada de referință fără a distinge

în raport de naționalitate sau după cum refugiul s-a făcut pe teritoriul României

sau în afara acestuia, din aceeași perioada, condiții îndeplinite în speță, prima

instanță a adoptat în mod corect soluția de admitere a acțiunii cu motivarea mai

sus indicată.

Pentru motivele arătate,

recursul urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., menținându-se

sentința criticată, ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Sălaj împotriva sentinței nr. 415/2009 din 28 septembrie 2009 pronunțată

de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 martie 2010.