ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1093/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prima instanță Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Constanța reclamanta P.D. a învestit instanța, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul de Justiție - Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă, solicitând obligarea pârâtului la emiterea deciziei de constatare a calității de luptător în rezistența anticomunistă. A motivat reclamanta că, în temeiul O.U.G. 214/1999 modificată prin Legea nr. 173/2006, a formulat cerere înregistrată sub numărul 112785 din 21 noiembrie 2006. În completarea cererii inițiale reclamanta a revenit cu o nouă cerere înregistrată sub numărul 868/2007, cerere care a fost respinsă ca fiind tardiv formulată.

Ulterior, reclamanta a solicitat prin mai multe adrese emiterea unei decizii care să ateste calitatea de luptător în rezistența anticomunistă pentru T.B., unchiul său și nu pentru aceasta cum în mod eronat se reținuse. A susținut reclamanta că, prin cererea nr. 868/2007 a transmis doar documentația iar Comisia trebuia să se pronunțe asupra cererii inițiale, înregistrată sub numărul 112785 din 21 noiembrie 2006, cerere ce i-a fost în mod greșit restituită. Prin sentința civilă nr. 1327 din 09 octombrie 2008 Tribunalul Constanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Constanța. Pârâtul și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare în sensul respingerii acțiunii.

p ârâtul a motivat că, potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 214/1999 termenul limită pentru depunerea cererilor era 27 noiembrie 2006, iar cererea reclamantei a fost depusă ulterior acestui termen, respectiv la data de 04 decembrie 2006. Prevederea referitoare la termenul înlăuntrul căruia persoanele interesate au posibilitatea de a depune cereri este imperativă, de ordin procedural, reclamanta având obligația de a respecta termenul stabilit de lege. S-a depus la dosar documentația ce a stat la baza emiterii deciziei respectiv; decizia 2634/2007, cererile reclamantei formulate la 07 iulie 2008 și 02 iulie 2008, 27 noiembrie 2007 și depuse la Dosarul 868/2006, adresa de restituire a cererii înregistrată sub nr. 112785/2006, acte de stare civilă.

Prin sentința nr. 125/CA din 16 martie 2009 Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta P.D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă București, având ca obiect obligare emitere act administrativ. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că din înscrisurile depuse reiese că reclamanta P.D., în calitate de succesoare, a formulat cerere pentru acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă pentru unchiul său B.T. Această cerere formulată la data de 04 decembrie 2006 și înregistrată sub nr. 868/2006 a fost soluționată de către Comisie prin decizia 2634/2007 în sensul respingerii ca tardivă.

În cererile ulterioare, formulate de către reclamantă, prin care a revinit asupra solicitării inițiale, aceasta face trimitere la o altă cerere ce ar fi avut același obiect și care ar fi avut număr de înregistrare 112785 din 21 noimebrie 2006. Referitor la cererea nr. 112785 din 21 noiembrie 2006, din dosar rezultă că prin adresa nr. 112785 din 19 decembrie 2006 Ministerul Justiției-Comisia constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă a procedat la restituirea acesteia către P.D. cu motivarea că solicitările nu fac obiectul activității Comisiei. Din cuprinsul adresei s-a reținut că, prin cererea respectivă, reclamanta a solicitat, de fapt, acordarea de daune materiale și morale dar nu în temeiul O.U.G.

214/1999 ci, în baza Decretului Lege 118/1990, a Legii 189/2000, a Legii 44/1994 și a Legii 9/1998. Ori, potrivit art. 4 din O.U.G. 214/1999 modificată prin Legea nr. 173/2006 Comisia se înființează strict pentru soluționarea cererilor pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă și așa cum a menționat în adresa de restituire, nu are atribuții în soluționarea cererilor formulate în baza altor acte normative. De asemenea, O.U.G. 214/1999 modificată prin Legea nr. 173/2006 prevede termenul limită pentru depunerea cererilor formulate în baza acestei ordonanțe iar formularea unei cereri prin care se solicită aplicarea altor dispoziții legale ce instituie o competență diferită a instituțiilor abilitate să se pronunțe asupra solicitărilor formulate nu poate fi asimilată cererii prevăzută de O.U.G.

214/1999. Atât timp cât reclamanta nu a făcut dovada că, înlăuntrul termenului de 6 luni prevăzut de Legea nr. 173/2006, a depus cerere pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă pentru B.T. nu poate opera repunerea în termen. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta. A susținut în motivele de recurs că a depus la Comisie o primă cerere înregistrată sub nr. 112785 din data de 21 noiembrie 2006, care a fost restituită, că ulterior a depus o altă cerere înregistrată sub nr. 22351 din 16 februarie 2007, urmare a căreia s-au emis două decizii, una pentru reclamantă, alta pentru B.T., respinsă ca tardivă. Recurenta a precizat că soluția este greșită pentru că cea de a doua cerere se referă la completarea dosarului privind pe B.T.

și astfel este evident că se raporta la cererea anterioară. Examinând acțiunea, motivele de recurs și legislația aplicabilă, Înalta Curte reține că recursul este nefondat, conform considerentelor ce se vor expune în continuare. Situația de fapt Obiectul acțiunii l-a constituit anularea deciziei nr. 2634 din 8 noiembrie 2007 emisă în Dosarul nr. 868/2007 al Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, prin care s-a respins cererea înregistrată sub nr. 868/2007 formulată de P.D. pentru constatarea calității unchiului său B.T., ca tardivă. Reclamanta a formulat o cerere la data de 22 noiembie 2006, prin care a solicitat să i se acorde drepturile prevăzute de O.U.G.

nr. 214/1999 republicată. În cuprinsul cererii s-a arătat că a fost strămutată din Bulgaria ca urmare a aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 și că actele doveditoare le va depune ulterior. Această cerere a fost înregistrată la Comisie sub nr. 112785 din 21 noiembrie 2007. Comisia i-a comunicat petentei prin adresa nr. 112785 din 19 decembrie 21007 că drepturile ce se cuvin persoanelor strămutate sunt reglementate de O.U.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, din motive etnice și că stabilirea acestor drepturi se face de Casa Județeană de Pensii.

Au mai fost formulate în același răspuns explicații cu privire la drepturile reparatorii reglementate prin Legea nr. 9/1998, Legea nr. 348/2006 și Legea nr. 290/2003. Ca urmare a constatării necompetenței în soluționarea cererii de acordare a unor drepturi decurgând din strămutare, comisia a restituit reclamantei cererea cu indicația de a se adresa autorităților competente, în funcție de natura drepturilor solicitate. Ulterior, la data de 8 noiembrie 2007 recurenta a formulat o altă cerere, expediată la Comisie la data de 4 decembrie 2007 prin care a solicitat constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă a unchiului său B.T. Din această situație de fapt rezultă că prima cerere a fost formulată pentru acordarea drepturilor în nume propriu, ca persoană strămutată, iar prin cea de a doua cerere din 4 decembrie 2007 s-a cerut constatarea calității pentru B.T.

Legislația aplicabilă Legea nr. 173/2006, art. II – Se acordă un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în care persoanele condamnate sau supuse unei măsuri administrative abuzive ori, după decesul acestora, soțul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv pot depune cerere pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă. Legea nr. 173/2006 a intrat în vigoare la 25 mai 2006, fiind publicată în M. Of. nr. 438 din 22 mai 2006, iar potrivit art. 78 din Constituția României, republicată, legea intră în vigoare la 3 zile de la publicare în M. Of. sau la o dată ulterior prevăzută în textul ei. Termenul de 6 luni pentru depunerea cererilor a început să curgă la data de 25 mai 2006, și s-a împlinit la 25 noiembrie 2006, prin aplicarea prevederilor art. 101 alin. (3) din C. proc.

civ. Ca urmare la data de 4 decembrie, când s-a depus cererea pentru constatarea calității lui B.T. termenul reglementat de art. II din Legea nr. 173/2006 era expirat și astfel că atât comisia cât și instanța de fond au procedat corect când au constatat tardivitatea cererii. Siguranța și securitatea raporturilor juridice civile permite legiuitorului să impună termene de decădere pentru exercitarea unui drept. Termenul reglementat de Legea nr. 173/2006 îndeplinește cerințele de rezonabilitate impuse de Convenția Europeană a Drepturilor Omului dar și de actele dreptului comunitar, întrucât o perioadă de 6 luni, asigură posibilitatea reală de valorificare a dreptului, îndeplinind cerința de rezonabilitate.

Susținerea recurenteri-reclamante că cea de a doua cerere din 4 decembrie 2007 este o completare a primei cereri din 22 noiembrie 2007, este nefondată, pentru că așa cum a rezultat din analiza de mai sus, prima cerere se referă la drepturile persoanelor strămutate din Bulgaria, pentru P.D., fără a conține vreo referire la B.T. Numai în cererea din 4 decembrie 2007 se solicită, constatarea calității pentru B.T., context în care soluțiile adoptate sunt legale și temeinice, cererea fiind depusă după expirarea termenului reglementat de Legea nr. 173/2006. Având în vedere că motivele de recurs sunt neîntemeiate, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.D. împotriva sentinței civile nr. 125/CA din 16 martie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2010.