ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2335/2011

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2 din 10 ianuarie 2011, Tribunalul Galați a dispus, în baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen., condamnarea inculpatului G.C. la 10 ani închisoare, aplicându-i, totodată, în baza art. 71 C. pen., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și b), C. pen. a cărei executare va începe la împlinirea vârstei de 18 ani, iar, în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, deducând prevenția de la 30 iulie 2010 la zi.

În baza art. 346 C. proc. pen. și art. 14 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către fiecare parte civilă minoră a unei prestații periodice în cuantum de 1/8 din venitul minim pe economie de la decesul victimei până la majoratul minorelor.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că, în data de 29 iulie 2010, pe fondul uni conflict spontan, inculpatul G.C. a aplicat victimei L.T. care îl amenințase cu biciul și îi adresase injurii, mai multe lovituri în zona membrelor inferioare cu o coasă, provocându-i o sângerare abundentă care a condus la moartea acesteia.

Situația de fapt a fost reținută de instanță pe baza declarațiilor inculpatului de recunoaștere parțială și a depozițiilor martorilor L.M., N.C., M.M. și B.I..

În drept, instanța a apreciat că fapta inculpatului G.C. care, în data de 29 iulie 2010, i-a aplicat victimei L.T., lovituri cu coasa în zona membrelor inferioare, cauzându-i moartea întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere gravitatea faptei săvârșite, împrejurările comiterii, urmarea produsă, precum și datele care caracterizează persoana inculpatului care a recunoscut parțial fapta.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpatul G.C., criticând-o sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, sens în care a arătat că instanța de fond, în mod greșit, nu a reținut circumstanța atenuantă a provocării, precum și circumstanțele prevăzute de art. 74 C. pen.

Prin decizia penală nr. 67/A din 14 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a respins, ca nefondat, apelul apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., întrucât nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se reține scuza provocării, respectiv atitudinea victimei (amenințarea cu un bici și injuriile adresate) nu echivalează cu un act de violență sau o atingere gravă a demnității, aptă de a determina o puternică tulburare sub imperiul căreia să fi fost comisă fapta de către inculpat. S-a mai reținut că instanța de fond a făcut și o corectă individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, ținând cont de gravitatea faptei, împrejurările comiterii acesteia, rezultatul produs, precum și de atitudinea procesuală a acestuia.

Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs, în termen legal, inculpatul G.C., criticându-le pe motive de netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptelor și cele personale. În plus, inculpatul a susținut că a comis fapta sub o puternică tulburare determinată de acțiunea victime, motiv pentru care sunt aplicabile și dispozițiile legale privitoare la scuza provocării.

În drept, inculpatul a invocat dispozițiile art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Examinând hotărârile atacate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., precum și din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul declarat de inculpatul G.C. ca fiind nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Circumstanța atenuantă a provocării se reține în cazul în care săvârșirea infracțiunii a avut loc sub imperiul unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Or, în speță din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul G.C. s-a aflat într-o puternică stare de tulburare cauzată de comportamentul victimei, care să-l fi determinat să riposteze violent.

În concret, nici amenințarea cu un bici și nici injuriile adresate inculpatului nu au fost apte a-i determina o tulburare puternică sau o atingere gravă demnității, cu atât mai mult cu cât victima se afla în stare avansată de ebrietate, împrejurare dovedită de concentrația de 2,5 g %0 alcool în sânge.

Reacția inculpatului, constând în aplicarea unor lovituri cu coasa în zona membrelor inferioare ale victimei nu este proporțională cu atitudinea de amenințare cu biciul, aceasta depășind cu mult actul provocator, motiv pentru care nu poate fi reținută scuza provocării ca circumstanță atenuantă legală.

De asemenea, Înalta Curte constată că, în cauză, s-a făcut și o corectă proporționalizare a pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat cu luarea în considerare a tuturor criteriilor generale reglementate de art. 72 alin. (1) C. pen., fiind stabilită o sancțiune penală judicios individualizată în raport cu împrejurările în care s-a comis activitatea infracțională și datele care caracterizează persoana inculpatului.

A fost avută în vedere natura și importanța valorilor sociale ocrotite de lege și puse în pericol prin acțiunea ilicită, caracterul și gravitatea urmărilor ce s-au produs, precum și conduita inculpatului după comiterea faptelor.

Astfel, condițiile concrete în care s-a comis fapta, modul în care a acționat inculpatul, care pe fondul unui conflict spontan a aplicat victimei lovituri în zona membrelor inferioare, cu coasa, provocându-i o sângerare abundentă ce a condus la moartea acesteia, precum și părăsirea locului unde a avut loc incidentul denotă un comportament agresiv al inculpatului, care trebuie să se regăsească în mod corespunzător în cuantumul de pedeapsă ce urmează a fi executat.

Pe de altă parte, a fost evaluată și conduita inculpatului înainte și după comiterea infracțiunii, precum și atitudinea procesuală a acestuia care a recunoscut în parte cele întâmplate, cu precizarea că a încercat să prezinte o situație de fapt de natură a conduce la reținerea scuzei provocării, cu consecința aplicării unui tratament sancționator mai blând.

În consecință, față de toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat a fost corect individualizată, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., astfel încât nu se justifică stabilirea unui alt cuantum pedepsei, sancțiunea penală aplicată fiind suficientă pentru a asigura reeducarea acestuia și realizarea scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Constatând, așadar, că, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. și nici nu se regăsește vreun alt motiv de recurs care, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385 pct. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursurile declarat de G.C..

În baza art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce la zi prevenția recurentului inculpat.

Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat G.C. împotriva deciziei penale nr. 67/A din 14 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata arestării preventive de la 30 iulie 2010 la 09 iunie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 09 iunie 2011.