ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3009/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 59 din 28 ianuarie 2010 a Tribunalului Iași a fost condamnat inculpatul A.R. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II – a și lit. b) C. pen., în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de 2 ani închisoare în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II – a și lit. b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a și lit. b) C. pen., iar potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 5 martie 2009 la 27 mai 2009. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 și a art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cantității de 314 grame cannabis și a sumei de 6900 lei. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut în fapt că, în perioada ianuarie – martie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul A.R. a comercializat cantitatea totală de 300 grame cannabis din care 99,4 grame către numiții B.N.A. și M.C.A., 5,3 grame către colaboratorul acoperit „V.”, 93,1 grame către colaboratorul acoperit „S.” și restul de circa 200 grame către persoane neidentificate (având porecle precum „L.”, „C.”, și prenumele „C.I.”) și a deținut în scop de vânzare 267,9 grame cannabis.

Totodată, s-a mai reținut că inculpatul a deținut în perioada ianuarie – martie 2009, fără drept, pentru consum propriu diverse cantități de cannabis. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza proceselor verbale de constatare a faptelor întocmite de organele de urmărire penală, a proceselor verbale de percheziție domiciliară, a proceselor verbale de supraveghere operativă, a proceselor verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, a proceselor verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpat, a rapoartelor de constatare tehnico-științifică aflate în dosar, a declarațiilor martorilor M.C.A. și B.N.A., probe coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut infracțiunile săvârșite.

Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 81 din 11 mai 2010 a respins apelul declarat de inculpatul A.R. împotriva hotărârii primei instanțe, considerând nefondate criticile formulate în sensul greșitei individualizări a pedepsei. Astfel, instanța de control judiciar a considerat că pedeapsa aplicată a fost individualizată cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen. și că nu există motive de reducere a acesteia ori de schimbare a modalității de executare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul A.R., acesta susținând, în baza art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., că pedeapsa aplicată este una severă și că se impune reducerea ei și schimbarea modalității de executare.

Recursul declarat nu este întemeiat. Din examinarea actelor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului A.R. în săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu. Probele administrate în cauză, evocate anterior, au confirmat că, în perioada ianuarie – martie 2009 inculpatul a comercializat fără drept cantitatea totală de 300 grame cannabis – și că tot astfel a deținut în vederea vânzării 267,9 grame cannabis. Tot din materialul probator al cauzei a rezultat că în aceeași perioadă inculpatul a deținut, fără drept, pentru consum propriu, diverse cantități de cannabis.

Având în vedere cantitățile de droguri de risc comercializate sau deținute în vederea comercializării ilicite ori consumului propriu, perioadele în care a desfășurat activitatea infracțională, ținând seama de lipsa antecedentelor penale și de conduita sinceră pe parcursul procesului penal se constată că, instanțele, potrivit art. 72 C. pen. i-au aplicat inculpatului, în mod justificat, pedepse orientate înspre minimul prevăzut de lege. Se mai constată că aceste pedepse ca și pedeapsa rezultantă, cu executare în loc de detenție, sunt de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, constrângerea și reeducarea inculpatului și reintegrarea lui în comunitate.

Întrucât individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea dispozițiilor menționate, nu există temeiuri de reconsiderare a cuantumului acesteia și nici a modalității de exercitare. Față de considerentele arătate, constatând neîntemeiate criticile formulate și nerezultând existența unor cazuri de casare, din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. 6 și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.R., cu obligarea acestuia la cheltuielile judiciare către stat. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.R. împotriva deciziei penale nr. 81 din 11 mai 2010 a Curții de Apel Iași,secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 septembrie 2010.