ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3203/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3738 din 5 octombrie 2010 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de Consiliul Economic și Social prin care s-a solicitat anularea în parte a Hotărârii Curții de Conturi (Încheierea nr. VIII/5 din 5 noiembrie 2009) prin care a fost respinsă Contestația C.E.S.

la Decizia nr. 5 din 23 septembrie 2009 a Departamentului VIII al Curții de Conturi, respectiv a pct. 2 lit. b), pct. 3 și pct. 4 din hotărâre [pct. 3 lit. b), pct. 4 și pct. 5 din Decizia nr. 5 din 23 septembrie 2009]. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente: Prin Decizia nr. 5 din 23 septembrie 2009 emisă de Curtea de Conturi a României, urmare auditului financiar a contului de execuție și al bilanțului contabil pe anul 2008, a u fost dispuse următoarele măsuri: - pct. 3 lit. b) "Acordarea indemnizațiilor membrilor Consiliului Economic și Social și ai comisiilor de specialitate, pe bază de documente justificative care să ateste activitatea depusă, în conformitate cu prevederile Legii nr. l09/1997 privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social" - termen de realizare: 31 octombrie 2010; - pct. 4 "Înlăturarea efectelor produse asupra resurselor publice prin promovarea nelegală a unui număr de 7 salariați, urmare invocării eronate a prevederilor O.G.

nr.10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică" - termen de realizare: 31 octombrie 2010; - pct. 5 - " Luarea măsurilor pentru anul în curs, în vederea respectării prevederilor legale cu privire la modul de întocmire a programului anual al achizițiilor publice și la constituirea compartimentului specializat în achiziții publice - termen de realizare: 31 octombrie 2010. Contestația formulată de Consiliul Economic și Social, în temeiul pct. 92 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 1 din 04 februarie 2009 Plenului Curții de Conturi a României, a fost respinsă prin Încheierea nr. VIII/5 din 05 noiembrie 2009, emisă potrivit prevederilor pct. 102 din Regulament.

Prima instanță a reținut că actele administrative contestate sunt legale. Prin măsura prevăzută pct. 3 lit. b) din Decizia nr. 5 din 23 septembrie 2009, a apreciat Curtea, pârâta nu a condiționat plata indemnizațiilor acordate Plenului CES și membrilor comisiilor de specialitate de participarea la ședințe ci doar a stabilit obligația ordonatorului de credite al CES de a acorda indemnizațiile lunare pe bază de documente justificative referitoare la activitatea depusă, având în vedere dispozițiile art. 37 alin. (1) din Legea nr. 109/1997 conform cărora pentru activitatea depusă, membrii CES și ai comisiilor de specialitate permanente și temporare ale acestuia primesc o indemnizație lunară.

Măsura dispusă de pârâtă își are temei legal și în dispozițiile art. 52 alin. (5) și (6) din Legea nr. 500/2002 conform cărora instrumentele de plată trebuie să fie însoțite de documente justificative Aceste documente trebuie să certifice exactitatea sumelor de plată, recepția bunurilor și executarea serviciilor și altele asemenea, conform angajamentelor legale încheiate. Efectuarea plăților, în limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe bază de acte justificative, întocmite în conformitate cu dispozițiile legale și numai după ce acestea au fost lichidate și ordonanțate potrivit prevederilor art. 24 și art. 25, după caz. Or, a reținut instanța de fond, în cazul de față, singurele documente în baza cărora au fost acordate drepturile salariale membrilor CES, în anul 2008 au fost hotărârile de numire ale acestora.

De asemenea, Curtea a reținut că pct. 2 din O.M.F.P. nr. 1792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale prevede că verificarea existenței obligației de plată se realizează prin verificarea documentelor justificative din care să rezulte pretenția creditorului, precum și realitatea serviciului efectuat. Curtea a constatat că lipsa unor documente justificative pentru acordarea indemnizațiilor lunare, a determinat apariția unor nereguli reținute de organul de control, cum ar fi aceea că până în luna noiembrie 2008 a fost plătit un anumit membru supleant în Comisia de muncă și politică salarială, deși acesta fusese înlocuit în luna ianuarie 2008, în baza hotărârii Plenului CES, de o altă persoană.

Chiar dacă această problemă a fost reglată în contabilitate, existența neregulii sus menționate dovedește temeinicia constatărilor din actul de control întocmit de pârâtă, respectiv procesul – verbal de constatare nr. 1550 din 08 aprilie 2009, sub aspectul necesității plății drepturilor salariale pe baza unor documente justificative. De asemenea, prima instanță a apreciat că din cauza lipsei documentelor justificative, plata indemnizațiilor a fost făcută pentru toate lunile anului 2008, deși membrii CES nu au participat la toate ședințele ordinare ale Plenului dintr-o lună, iar membrii comisiilor de specialitate nu s-au întrunit în nicio ședință pe parcursul cel puțin a unei luni dintr-un an.

Referitor la susținerea reclamantului că în perioada în care membrii comisiilor și cei ai Plenului se aflau în concediu de odihnă, aceștia nu puteau desfășura activități la instituțiile la care erau angajați, însă puteau desfășura activități în interesul CES, Curtea a reținut că era necesară prezentarea unor documente justificative privind această activitate în interesul CES, desfășurate în perioada în care se aflau în concediu de odihnă la locurile de muncă unde aveau funcția de bază. În ceea ce privește măsura dispusă la pct. 4 din Decizia nr. 5 din 23 septembrie 2009, Curtea a constatat că Anexa nr. 3/51/03 la Legea nr. 388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008 prevede numărul maxim de posturi în care instituția trebuie să se încadreze, structurate pe funcții și fondul aferent salariilor de bază, fără să menționeze situația posturilor vacante.

Totodată instanța a reținut că promovarea celor 7 salariați personal contractual al secretariatului tehnic al CES s-a realizat, în mod nelegal, într-un grad superior postului ocupat și nu pe un post vacant existent, astfel cum rezultă și din organigrama întocmită la 01 ianuarie 2008, conform căreia persoanele promovate figurează deja pe posturile pe care au fost promovate, fără să existe în mod corespunzător ca posturi vacante, posturile eliberate în urma promovării. Potrivit art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 10/2007, promovarea personalului contractual în anul 2007, în condițiile legii, se poate face numai pe un post vacant de natura celui pe care urmează să fie promovată persoana, cu încadrarea în nivelul alocațiilor bugetare aprobate pentru cheltuielile cu salariile.

Referitor la susținerea reclamantului că O.G. nr. 10/2007 era singurul act normativ în vigoare în baza căruia puteau fi stabilite nivelurile salariului de bază pentru persoanele promovate la acea dată, Curtea a reținut că art. 34 din O.G. nr. 10/2008 stabilește că prevederile prezentei ordonanțe se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2008. Relativ la constatarea Curții de Conturi că reclamantul a efectuat în anul 2008 evaluarea performanțelor individuale profesionale ale salariaților obținute în anul 2007 și nu în anul 2006, așa cum prevede art. 6 din O.G. nr. 10/2007, Curtea a apreciat că aceste dispoziții legale se referă la evaluarea performanțelor profesionale individuale realizate în anul 2006 pentru ca personalul contractual din sectorul bugetar să poată beneficia, pe lângă creșterile salariale acordate potrivit prevederilor prezentei ordonanțe, de o creștere salarială prin evaluarea acestor performanțe.

Salariații promovați de reclamant au beneficiat de o creștere salarială ca urmare a susținerii examenului de promovare și nu ca o consecință a rezultatului evaluării performanțelor profesionale din anul 2006. În ceea ce privește măsura prevăzută la pct. 5 din Decizia nr. 5 din 23 septembrie 2009, constând în luarea măsurilor pentru respectarea prevederilor legale cu privire la modul de întocmire a programului anual al achizițiilor publice și la constituirea compartimentului specializat în achiziții publice, Curtea a reținut că pârâta avea, în temeiul art. 304 1 alin. (3) din O.U.G.

nr. 34/ 2006, obligația constituirii acestui compartiment, până la data de 01 ianuarie 2008. Referitor la ordinul invocat în susținerea contestației formulate împotriva Deciziei nr. 5/2009 și anume Ordinul CES nr. 72 din 20 decembrie 2006, modificat prin Ordinul CES nr. 33 din 07 septembrie 2009, prima instanță a constatat că acesta doar nominalizează persoanele însărcinate cu atribuții privind achizițiile publice la CES și înlocuitorii acestora, dar nu stabilește și atribuțiile ce le revin în acest domeniu. În condițiile în care compartimentul intern specializat în domeniul achizițiilor publice trebuia înființat până la data de 01 ianuarie 2008, Curtea a apreciat că până la această dată era necesar a fi stabilite nu doar persoanele cu atribuții în această materie, ci și, în concret, atribuțiile ce le revin acestora, în situația în care nu era posibilă înființarea respectivului compartiment.

Neîndeplinirea acestei obligații, a apreciat instanța de fond, a constituit cauza deficiențelor constatate cu privire la modul în care a fost întocmit programul anual al achizițiilor publice, persoanele nominalizate susținând că nu au calificare privind achizițiile publice. 2. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul Economic și Social, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 1 și art. 304 pct. 9 C. proc . civ..

În motivarea căii de atac se aduc, în esență, următoarele critici sentinței recurate: - cu privire la măsura dispusă la pct. 2 lit. b) din Încheierea din VIII/5 din 5 noiembrie 2009, respectiv la pct. 3 lit. b) din Decizia Curții de Conturi nr. 5 din 23 septembrie 2009, se susține că hotărârea recurată este nelegală fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât pentru plata indemnizațiilor acordate membrilor Plenului și membrilor comisiilor de specialitate ale CES nu erau necesare documente justificative. Se arată că membrii CES desfășoară activități la sediul CES dar și în afara acestuia, atât în plan intern cât și internațional, conform art. 1 și art. 11 din Legea nr. 109/1997, astfel că plata indemnizațiilor nu poate fi condiționată numai de participarea la ședințe.

De asemenea, membrii Plenului cât și ai Comisiilor de specialitate ale CES nu au calitatea de salariați ai acestuia, neavând contracte individuale de muncă încheiate cu CES și, prin urmare, nu există baza legală pentru ca aceștia să solicite conducerii CES acordarea concediului fără plată. Se menționează și jurisprudența Secției jurisdicționale a Curții de Conturi, respectiv Hotărârea nr. 18 din 3 decembrie 1999 prin care s-a admis faptul că acordarea indemnizațiilor lunare nu poate fi condiționată de prezența membrilor la ședință. - cu privire la măsura dispusă la pct. 3 din Încheierea nr. VIII/5 din 5 noiembrie 2009, respectiv pct.4 din Decizia Curții de Conturi nr. 5 din 23 septembrie 2009, se susține că hotărârea recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În opinia recurentei-reclamante, promovarea celor șapte salariați a avut loc cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind prejudiciat bugetul alocat CES pe anul 2008, deoarece sumele erau deja aprobate și nu a fost necesară o suplimentare a acestuia. - cu privire la măsura dispusă la pct.4 din Încheierea nr. VIII/5 din 5 noiembrie 2009, respectiv a pct. 5 din Decizia Curții de Conturi nr. 5 din 23 septembrie 2009, se susține că hotărârea recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii; Se menționează că nu a organizat compartimentul specializat în domeniul achizițiilor publice deoarece numărul de personal este insuficient. Dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006, respectiv art. 304 1 alin. (3) nu obligă CES la constituirea unui compartiment specializat în achiziții publice, având în vedere numărul mic de personal al instituției.

Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca legală și temeinică sentința recurată și combătând criticile recurentei-reclamante. 3. Soluția instanței de recurs. Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de susținerile părților, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Criticile referitoare la soluția instanței cu privire la măsura dispusă la pct. 2 lit. b) din Încheierea din VIII/5 din 5 noiembrie 2009, respectiv la pct. 3 lit. b) din Decizia Curții de Conturi nr. 5 din 23 septembrie 2009, sunt nefondate.

Instanța de fond a reținut în mod corect că plata indemnizațiilor acordate membrilor Plenului și membrilor Comisiilor de specialitate, trebuia făcută în baza unor documente justificative, astfel cum prevăd dispozițiile art. 52 alin. (5) și (6) din Legea nr. 500/2000 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, precum și cele ale pct. 2 din OMFP nr. 1792/2002, potrivit cărora instrumentele de plată trebuie să fie însoțite de documente justificative, iar efectuarea plăților se face numai pe bază de acte justificative, verificându-se existența angajamentelor, realitatea sumei datorate, condițiile de exigibilitate ale angajamentului legal. Necontestat este faptul că nu au fost prezentate documentele justificative impuse de dispozițiile legale menționate, situație ce rezultă și din cuprinsul cererii de recurs unde recurenta-reclamantă menționează că nu era necesară prezentarea vreunor astfel de înscrisuri.

Cum dispozițiile legale menționate anterior impun în mod imperativ ca instrumentele de plată să fie însoțite de documente justificative, iar efectuarea plăților să se facă numai pe bază de acte justificative, acestea nefiind prezentate de recurenta-reclamantă, soluția instanței de fond este legală și temeinică, întrucât dispozițiile art. 37 alin. (1) din Legea nr. 109/1997 privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social, cu modificările și completările ulterioare, au fost interpretate și aplicate în coroborare cu dispozițiile Legii nr. 500/2002 și OMF nr. 1792/2002, care constituie dreptul special în ceea ce privește efectuarea plăților, care se aplică cu prioritate. Criticile referitoare la soluția instanței cu privire la măsura dispusă la pct. 3 din Încheierea din VIII/5 din 5 noiembrie 2009, respectiv la pct. 4 din Decizia Curții de Conturi nr. 5 din 23 septembrie 2009, sunt nefondate.

Necontestat este faptul că recurenta-reclamantă a efectuat promovarea celor 7 angajați într-un grad superior postului ocupat și nu pe un post vacant existent, întrucât din Anexa nr. 3/51/03 la Legea nr. 388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008, nu rezultă existența unor funcții de tipul celor ocupate anterior, de către angajații promovați. De altfel, din organigrama întocmită la 1 august 2008 rezultă că persoanele promovate figurează deja pe posturile în care au fost promovate, fără a exista în mod corespunzător ca posturi vacante.

Mai mult, promovarea a fost efectuată începând cu 1 ianuarie 2008, anterior datei de 21 ianuarie 2008, când s-a susținut examenul, cei 7 salariați beneficiind în perioada 1 ianuarie 2008 – 20 ianuarie 2008 de salariile aferente posturilor pe care au fost promovați, în timp ce activitatea prestată s-a desfășurat în baza fișelor de post aprobate pentru posturile de grad inferior, cărora le-au fost stabilite anterior drepturile salariale mai mici. În consecință, față de cele expuse, în mod corect instanța de fond a confirmat legalitatea actelor contestate prin care s-a reținut încălcarea de către recurenta-reclamantă a dispozițiilor art. 6 și art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 10/2007, precum și art. 34 din O.G.

nr. 10/2008. Întrucât prevederile O.G. nr. 10/2008 se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2008, este evident că în condițiile în care promovarea celor 7 angajați a fost efectuată cu data de 1 ianuarie 2008, dată de la care au fost și plătite salariile, nu poate fi reținută critica potrivit căreia O.G. nr. 10/2007 era singurul act normativ în vigoare cu incidență în cauză. În acest context, nu se poate reține ca fiind fondată, nici susținerea potrivit căreia nu a avut loc o prejudiciere a bugetului CES alocat pe anul 2008, în condițiile în care salariile de bază aprobate ca urmare a promovării examenului din 21 ianuarie 2008, au fost puse în plată începând cu drepturile lunii ianuarie 2008, situație care se reflectă în cheltuielile de personal aferente exercițiului bugetar 2008. În concluzie, criticile recurentei sub toate aspectele care vizează măsura dispusă la pct. 4 din Decizia Curții de Conturi nr. 5/2009 sunt nefondate.

Criticile referitoare la soluția instanței cu privire la măsura dispusă la pct. 4 din Încheierea din VIII/5 din 5 noiembrie 2009, respectiv la pct. 5 din Decizia Curții de Conturi nr. 5 din 23 septembrie 2009, sunt nefondate. După cum se constată, Consiliul Economic și Social a contestat dispoziția referitoare la constituirea compartimentului specializat în achiziții publice, susținând că legislația în vigoare privind achizițiile publice nu obligă la aceasta, având în vedere numărul insuficient de personal al instituției.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamantă menționează că „urmează să completeze prin dispoziții interne atribuțiile și responsabilitățile specifice pentru fiecare persoană nominalizată ca responsabilă în domeniul achizițiilor publice, precum și specializarea acestora prin trimitere la cursuri privind achizițiile publice”, această susținere confirmând faptul că nu a fost emis până la momentul judecării recursului un act administrativ al conducătorului autorității publice recurente, în sensul prevederilor art. 304 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006. O.U.G.

nr. 34/2006 prin art. 304 1 consacră regula constituirii unui compartiment intern specializat în domeniul achizițiilor publice până la data de 1 ianuarie 2008. Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, în condițiile în care structura organizatorică a autorității contractante nu permite înființarea unui compartiment distinct, se instituie obligativitatea ca până la aceeași dată prin act administrativ să fie stabilite persoanele cu atribuții în materia achizițiilor publice și în concret atribuțiile ce revin acestora. Întrucât recurenta-reclamantă nu a dovedit că a respectat dispozițiile legale prevăzute în art. 304 1 din actul normativ menționat, susținând în recurs că urmează să se conformeze dispozițiilor art. 304 1 alin. (3) din O.U.G.

nr. 34/2006, criticile acesteia, sub aspectele menționate, sunt nefondate. Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază ca legală și temeinică sentința recurată, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc . civ., astfel că, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc . civ., va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Economic și Social împotriva sentinței nr. 3738 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2011.