ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.06.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3203/2011

HOTĂRÂRE
02.06.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3203/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

nr. 3738 din 5 octombrie 2010 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de

Consiliul Economic și Social prin care s-a solicitat anularea în parte a

Hotărârii Curții de Conturi (Încheierea nr. VIII/5 din 5 noiembrie 2009) prin

care a fost respinsă Contestația C.E.S. la Decizia nr. 5 din 23 septembrie 2009 a Departamentului VIII al Curții de Conturi, respectiv a pct. 2 lit. b), pct. 3

și pct. 4 din hotărâre [pct. 3 lit. b), pct. 4 și pct. 5 din Decizia nr. 5 din 23

septembrie 2009].

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente:

Prin

Decizia nr. 5 din 23

septembrie 2009 emisă de Curtea de Conturi a României, urmare auditului

financiar a

contului

de execuție și al bilanțului contabil pe anul 2008, a

u fost dispuse

următoarele măsuri:

- pct. 3 lit. b) "Acordarea indemnizațiilor

membrilor Consiliului Economic și Social și ai comisiilor de specialitate, pe

bază de documente justificative care să ateste activitatea depusă, în

conformitate cu prevederile Legii nr. l09/1997 privind organizarea și

funcționarea Consiliului Economic și Social" - termen de realizare: 31

octombrie 2010;

- pct. 4 "Înlăturarea efectelor produse asupra

resurselor publice prin promovarea nelegală a unui număr de 7 salariați, urmare

invocării eronate a prevederilor O.G. nr.10/2007 privind creșterile salariale

ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a

salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și

personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și

a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică"

- termen de realizare: 31 octombrie 2010;

- pct. 5 - " Luarea măsurilor pentru

anul în curs, în vederea respectării prevederilor legale cu privire la modul de

întocmire a programului anual al achizițiilor publice și la constituirea

compartimentului specializat în achiziții publice - termen de realizare: 31

octombrie 2010.

Contestația formulată de Consiliul Economic și Social,

în temeiul pct. 92 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea

activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor

rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 1 din 04 februarie 2009

Plenului Curții de Conturi a României, a fost respinsă prin Încheierea nr. VIII/5

din 05 noiembrie 2009, emisă potrivit prevederilor pct. 102 din Regulament.

Prima instanță a

reținut că actele administrative contestate sunt legale.

Prin măsura prevăzută

pct. 3 lit. b) din Decizia nr. 5 din 23 septembrie 2009, a apreciat Curtea,

pârâta nu a condiționat plata indemnizațiilor acordate Plenului CES și

membrilor comisiilor de specialitate de participarea la ședințe ci doar a

stabilit obligația ordonatorului de credite al CES de a acorda indemnizațiile

lunare pe bază de documente justificative referitoare la activitatea depusă,

având în vedere dispozițiile art. 37 alin. (1) din Legea nr. 109/1997 conform

cărora pentru activitatea depusă, membrii CES și ai comisiilor de specialitate

permanente și temporare ale acestuia primesc o indemnizație lunară.

Măsura dispusă de

pârâtă își are temei legal și în dispozițiile art. 52 alin. (5) și (6) din

Legea nr. 500/2002 conform cărora instrumentele de plată trebuie să fie

însoțite de documente justificative Aceste documente trebuie să certifice

exactitatea sumelor de plată, recepția bunurilor și executarea serviciilor și

altele asemenea, conform angajamentelor legale încheiate. Efectuarea plăților,

în limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe bază de acte

justificative, întocmite în conformitate cu dispozițiile legale și numai după

ce acestea au fost lichidate și ordonanțate potrivit prevederilor art. 24 și art.

25, după caz.

Or, a reținut

instanța de fond, în cazul de față, singurele documente în baza cărora au fost

acordate drepturile salariale membrilor CES, în anul 2008 au fost hotărârile de

numire ale acestora.

De asemenea, Curtea a

reținut că pct. 2 din O.M.F.P. nr. 1792/2002 pentru aprobarea Normelor

metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor

instituțiilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea

angajamentelor bugetare și legale prevede că verificarea existenței obligației

de plată se realizează prin verificarea documentelor justificative din care să

rezulte pretenția creditorului, precum și realitatea serviciului efectuat.

Curtea a constatat că

lipsa unor documente justificative pentru acordarea indemnizațiilor lunare, a

determinat apariția unor nereguli reținute de organul de control, cum ar fi

aceea că până în luna noiembrie 2008 a fost plătit un anumit membru supleant în

Comisia de muncă și politică salarială, deși acesta fusese înlocuit în luna

ianuarie 2008, în baza hotărârii Plenului CES, de o altă persoană.

Chiar dacă această

problemă a fost reglată în contabilitate, existența neregulii sus menționate

dovedește temeinicia constatărilor din actul de control întocmit de pârâtă,

respectiv procesul – verbal de constatare nr. 1550 din 08 aprilie 2009, sub

aspectul necesității plății drepturilor salariale pe baza unor documente

justificative.

De asemenea, prima

instanță a apreciat că din cauza lipsei documentelor justificative, plata

indemnizațiilor a fost făcută pentru toate lunile anului 2008, deși membrii CES

nu au participat la toate ședințele ordinare ale Plenului dintr-o lună, iar

membrii comisiilor de specialitate nu s-au întrunit în nicio ședință pe parcursul

cel puțin a unei luni dintr-un an.

Referitor la

susținerea reclamantului că în perioada în care membrii comisiilor și cei ai

Plenului se aflau în concediu de odihnă, aceștia nu puteau desfășura activități

la instituțiile la care erau angajați, însă puteau desfășura activități în

interesul CES, Curtea a reținut că era necesară prezentarea unor documente

justificative privind această activitate în interesul CES, desfășurate în

perioada în care se aflau în concediu de odihnă la locurile de muncă unde aveau

funcția de bază.

În ceea ce privește

măsura dispusă la pct. 4 din Decizia nr. 5 din 23 septembrie 2009, Curtea a

constatat că Anexa nr. 3/51/03 la Legea nr. 388/2007 a bugetului de stat pe

anul 2008 prevede numărul maxim de posturi în care instituția trebuie să se

încadreze, structurate pe funcții și fondul aferent salariilor de bază, fără să

menționeze situația posturilor vacante.

Totodată instanța a

reținut că promovarea celor 7 salariați personal contractual al secretariatului

tehnic al CES s-a realizat, în mod nelegal, într-un grad superior postului

ocupat și nu pe un post vacant existent, astfel cum rezultă și din organigrama

întocmită la 01 ianuarie 2008, conform căreia persoanele promovate figurează

deja pe posturile pe care au fost promovate, fără să existe în mod

corespunzător ca posturi vacante, posturile eliberate în urma promovării.

Potrivit art. 7 alin.

(1) din O.G. nr. 10/2007, promovarea personalului contractual în anul 2007, în

condițiile legii, se poate face numai pe un post vacant de natura celui pe care

urmează să fie promovată persoana, cu încadrarea în nivelul alocațiilor

bugetare aprobate pentru cheltuielile cu salariile.

Referitor la

susținerea reclamantului că O.G. nr. 10/2007 era singurul act normativ în

vigoare în baza căruia puteau fi stabilite nivelurile salariului de bază pentru

persoanele promovate la acea dată, Curtea a reținut că art. 34 din O.G. nr. 10/2008

stabilește că prevederile prezentei ordonanțe se aplică începând cu drepturile

salariale aferente lunii ianuarie 2008.

Relativ la

constatarea Curții de Conturi că reclamantul a efectuat în anul 2008 evaluarea

performanțelor individuale profesionale ale salariaților obținute în anul 2007

și nu în anul 2006, așa cum prevede art. 6 din O.G. nr. 10/2007, Curtea a

apreciat că aceste dispoziții legale se referă la evaluarea performanțelor

profesionale individuale realizate în anul 2006 pentru ca personalul contractual

din sectorul bugetar să poată beneficia, pe lângă creșterile salariale acordate

potrivit prevederilor prezentei ordonanțe, de o creștere salarială prin

evaluarea acestor performanțe.

Salariații promovați

de reclamant au beneficiat de o creștere salarială ca urmare a susținerii

examenului de promovare și nu ca o consecință a rezultatului evaluării

performanțelor profesionale din anul 2006.

În ceea ce privește

măsura prevăzută la pct. 5 din Decizia nr. 5 din 23 septembrie 2009, constând

în luarea măsurilor pentru respectarea prevederilor legale cu privire la modul

de întocmire a programului anual al achizițiilor publice și la constituirea

compartimentului specializat în achiziții publice, Curtea a reținut că pârâta

avea, în temeiul art. 304

1

alin. (3) din O.U.G. nr. 34/ 2006,

obligația constituirii acestui compartiment, până la data de 01 ianuarie 2008.

Referitor la ordinul

invocat în susținerea contestației formulate împotriva Deciziei nr. 5/2009 și

anume Ordinul CES nr. 72 din 20 decembrie 2006, modificat prin Ordinul CES nr. 33

din 07 septembrie 2009, prima instanță a constatat că acesta doar nominalizează

persoanele însărcinate cu atribuții privind achizițiile publice la CES și înlocuitorii acestora, dar nu stabilește și atribuțiile ce le revin în acest domeniu.

În condițiile în care

compartimentul intern specializat în domeniul achizițiilor publice trebuia

înființat până la data de 01 ianuarie 2008, Curtea a apreciat că până la

această dată era necesar a fi stabilite nu doar persoanele cu atribuții în această

materie, ci și, în concret, atribuțiile ce le revin acestora, în situația în

care nu era posibilă înființarea respectivului compartiment.

Neîndeplinirea

acestei obligații, a apreciat instanța de fond, a constituit cauza

deficiențelor constatate cu privire la modul în care a fost întocmit programul

anual al achizițiilor publice, persoanele nominalizate susținând că nu au

calificare privind achizițiile publice.

exercitată.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul Economic și Social,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei legal

dispozițiile art. 304

1

și art. 304 pct. 9 C. proc . civ..

În motivarea căii de

atac se aduc, în esență, următoarele critici sentinței recurate:

- cu privire la

măsura dispusă la pct. 2 lit. b) din Încheierea din VIII/5 din 5 noiembrie 2009,

respectiv la pct. 3 lit. b) din Decizia Curții de Conturi nr. 5 din 23

septembrie 2009, se susține că hotărârea recurată este nelegală fiind dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât pentru plata indemnizațiilor

acordate membrilor Plenului și membrilor comisiilor de specialitate ale CES nu

erau necesare documente justificative.

Se arată că membrii CES

desfășoară activități la sediul CES dar și în afara acestuia, atât în plan

intern cât și internațional, conform art. 1 și art. 11 din Legea nr. 109/1997, astfel

că plata indemnizațiilor nu poate fi condiționată numai de participarea la

ședințe.

De asemenea, membrii

Plenului cât și ai Comisiilor de specialitate ale CES nu au calitatea de

salariați ai acestuia, neavând contracte individuale de muncă încheiate cu CES

și, prin urmare, nu există baza legală pentru ca aceștia să solicite conducerii

CES acordarea concediului fără plată.

Se menționează și

jurisprudența Secției jurisdicționale a Curții de Conturi, respectiv Hotărârea

nr. 18 din 3 decembrie 1999 prin care s-a admis faptul că acordarea

indemnizațiilor lunare nu poate fi condiționată de prezența membrilor la

ședință.

- cu privire la

măsura dispusă la pct. 3 din Încheierea nr. VIII/5 din 5 noiembrie 2009,

respectiv pct.4 din Decizia Curții de Conturi nr. 5 din 23 septembrie 2009, se

susține că hotărârea recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea și

aplicarea greșită a legii.

În opinia

recurentei-reclamante, promovarea celor șapte salariați a avut loc cu

respectarea dispozițiilor legale, nefiind prejudiciat bugetul alocat CES pe

anul 2008, deoarece sumele erau deja aprobate și nu a fost necesară o

suplimentare a acestuia.

- cu privire la

măsura dispusă la pct.4 din Încheierea nr. VIII/5 din 5 noiembrie 2009,

respectiv a pct. 5 din Decizia Curții de Conturi nr. 5 din 23 septembrie 2009,

se susține că hotărârea recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea și

aplicarea greșită a legii;

Se menționează că nu

a organizat compartimentul specializat în domeniul achizițiilor publice

deoarece numărul de personal este insuficient.

Dispozițiile O.U.G.

nr. 34/2006, respectiv art. 304

1

alin. (3) nu obligă CES la

constituirea unui compartiment specializat în achiziții publice, având în

vedere numărul mic de personal al instituției.

Intimata-pârâtă

Curtea de Conturi a României a formulat concluzii scrise prin care a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca legală și temeinică sentința

recurată și combătând criticile recurentei-reclamante.

de recurs.

Înalta Curte,

analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care

există la dosarul cauzei, de susținerile părților, de dispozițiile legale

incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a

fi expuse.

Criticile referitoare

la soluția instanței cu privire la măsura dispusă la pct. 2 lit. b) din

Încheierea din VIII/5 din 5 noiembrie 2009, respectiv la pct. 3 lit. b) din

Decizia Curții de Conturi nr. 5 din 23 septembrie 2009, sunt nefondate.

Instanța de fond a

reținut în mod corect că plata indemnizațiilor acordate membrilor Plenului și

membrilor Comisiilor de specialitate, trebuia făcută în baza unor documente

justificative, astfel cum prevăd dispozițiile art. 52 alin. (5) și (6) din

Legea nr. 500/2000 privind finanțele publice, cu modificările și completările

ulterioare, precum și cele ale pct. 2 din OMFP nr. 1792/2002, potrivit cărora

instrumentele de plată trebuie să fie însoțite de documente justificative, iar

efectuarea plăților se face numai pe bază de acte justificative, verificându-se

existența angajamentelor, realitatea sumei datorate, condițiile de

exigibilitate ale angajamentului legal.

Necontestat este

faptul că nu au fost prezentate documentele justificative impuse de

dispozițiile legale menționate, situație ce rezultă și din cuprinsul cererii de

recurs unde recurenta-reclamantă menționează că nu era necesară prezentarea vreunor

astfel de înscrisuri.

Cum dispozițiile

legale menționate anterior impun în mod imperativ ca instrumentele de plată să

fie însoțite de documente justificative, iar efectuarea plăților să se facă

numai pe bază de acte justificative, acestea nefiind prezentate de

recurenta-reclamantă, soluția instanței de fond este legală și temeinică,

întrucât dispozițiile art. 37 alin. (1) din Legea nr. 109/1997 privind

organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social, cu modificările și

completările ulterioare, au fost interpretate și aplicate în coroborare cu

dispozițiile Legii nr. 500/2002 și OMF nr. 1792/2002, care constituie dreptul

special în ceea ce privește efectuarea plăților, care se aplică cu prioritate.

Criticile referitoare

la soluția instanței cu privire la măsura dispusă la pct. 3 din Încheierea din

VIII/5 din 5 noiembrie 2009, respectiv la pct. 4 din Decizia Curții de Conturi

nr. 5 din 23 septembrie 2009, sunt nefondate.

Necontestat este

faptul că recurenta-reclamantă a efectuat promovarea celor 7 angajați într-un

grad superior postului ocupat și nu pe un post vacant existent, întrucât din

Anexa nr. 3/51/03 la Legea nr. 388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008, nu rezultă existența unor funcții de tipul celor ocupate anterior, de către

angajații promovați.

De altfel, din

organigrama întocmită la 1 august 2008 rezultă că persoanele promovate

figurează deja pe posturile în care au fost promovate, fără a exista în mod

corespunzător ca posturi vacante.

Mai mult, promovarea

a fost efectuată începând cu 1 ianuarie 2008, anterior datei de 21 ianuarie 2008,

când s-a susținut examenul, cei 7 salariați beneficiind în perioada 1 ianuarie 2008

– 20 ianuarie 2008 de salariile aferente posturilor pe care au fost promovați,

în timp ce activitatea prestată s-a desfășurat în baza fișelor de post aprobate

pentru posturile de grad inferior, cărora le-au fost stabilite anterior

drepturile salariale mai mici.

În consecință, față

de cele expuse, în mod corect instanța de fond a confirmat legalitatea actelor

contestate prin care s-a reținut încălcarea de către recurenta-reclamantă a

dispozițiilor art. 6 și art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 10/2007, precum și art. 34

din O.G. nr. 10/2008.

Întrucât prevederile

O.G. nr. 10/2008 se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii

ianuarie 2008, este evident că în condițiile în care promovarea celor 7

angajați a fost efectuată cu data de 1 ianuarie 2008, dată de la care au fost

și plătite salariile, nu poate fi reținută critica potrivit căreia O.G. nr. 10/2007

era singurul act normativ în vigoare cu incidență în cauză.

În acest context, nu

se poate reține ca fiind fondată, nici susținerea potrivit căreia nu a avut loc

o prejudiciere a bugetului CES alocat pe anul 2008, în condițiile în care

salariile de bază aprobate ca urmare a promovării examenului din 21 ianuarie 2008,

au fost puse în plată începând cu drepturile lunii ianuarie 2008, situație care

se reflectă în cheltuielile de personal aferente exercițiului bugetar 2008.

În concluzie,

criticile recurentei sub toate aspectele care vizează măsura dispusă la pct. 4

din Decizia Curții de Conturi nr. 5/2009 sunt nefondate.

Criticile referitoare

la soluția instanței cu privire la măsura dispusă la pct. 4 din Încheierea din

VIII/5 din 5 noiembrie 2009, respectiv la pct. 5 din Decizia Curții de Conturi

nr. 5 din 23 septembrie 2009, sunt nefondate.

După cum se constată,

Consiliul Economic și Social a contestat dispoziția referitoare la constituirea

compartimentului specializat în achiziții publice, susținând că legislația în

vigoare privind achizițiile publice nu obligă la aceasta, având în vedere

numărul insuficient de personal al instituției.

În cuprinsul cererii

de recurs, recurenta-reclamantă menționează că „urmează să completeze prin

dispoziții interne atribuțiile și responsabilitățile specifice pentru fiecare

persoană nominalizată ca responsabilă în domeniul achizițiilor publice, precum

și specializarea acestora prin trimitere la cursuri privind achizițiile

publice”, această susținere confirmând faptul că nu a fost emis până la momentul

judecării recursului un act administrativ al conducătorului autorității publice

recurente, în sensul prevederilor art. 304

1

alin. (3) din O.U.G. nr.

34/2006.

O.U.G. nr. 34/2006

prin art. 304

1

consacră regula constituirii unui compartiment intern

specializat în domeniul achizițiilor publice până la data de 1 ianuarie 2008.

Potrivit alin. (3) al

aceluiași articol, în condițiile în care structura organizatorică a autorității

contractante nu permite înființarea unui compartiment distinct, se instituie obligativitatea

ca până la aceeași dată prin act administrativ să fie stabilite persoanele cu

atribuții în materia achizițiilor publice și în concret atribuțiile ce revin

acestora.

Întrucât

recurenta-reclamantă nu a dovedit că a respectat dispozițiile legale prevăzute

în art. 304

1

din actul normativ menționat, susținând în recurs că

urmează să se conformeze dispozițiilor art. 304

1

alin. (3) din

O.U.G. nr. 34/2006, criticile acesteia, sub aspectele menționate, sunt

nefondate.

Față de toate

considerentele expuse, Înalta Curte apreciază ca legală și temeinică sentința

recurată, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc . civ., astfel că, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc

. civ., va respinge recursul formulat, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de

Consiliul Economic și Social împotriva sentinței nr. 3738 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 iunie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-05-10
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2252/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul excepției de nelegalitate și procedura derulată în fața primei instanțe Prin încheierea din data de 30 martie 2011, T
ÎCCJ 2012-02-09
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 661/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii și cadrul procesual Prin încheierea pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a Conflicte de Muncă ș
ÎCCJ 2008-01-30
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 337/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1855 din 27 iunie 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată ac
ÎCCJ 2015-01-28
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 271/2015
a fi afectate drepturile salariale. Cât privește ordinele prin care s-a stabilit un procent de 1% din salariul brut cu titlu de spor pentru condiții vătămătoare, acestea au fost emise în temeiul O.U.G. nr. 35/2009 privind reglementarea unor
ÎCCJ 2016-03-10
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 711/2016
sesizate de Curtea de Conturi cu privire la existența unor contradicții între datele transmise de casele teritoriale, contul de execuție - venituri sau bilanțul contestat de A. și datele pe care le deține C. Este obligatoriu ca cele două ev
Sursă