ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5433/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 14 iulie 2009 pe rolul Tribunalului Iași, D.D., D.I. și D.V. au solicitat, în contradictoriu cu intimații Comisia Județeană Iași de fond funciar și Comisia locală de fond funciar Mogoșești, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 912/2009 a Tribunalului Iași și a deciziei civile nr. 212/2007 a aceluiași tribunal. În temeiul art. 322 alin. (2) C. proc. civ., tribunalul sesizat cu cererea de revizuire menționată, a dispus prin decizia nr. 2293 din 27 noiembrie 2009, declinarea soluționării cauzei în favoarea Curții de apel. În motivarea cererii de revizuire dedusă judecății, revizuienții au invocat contrarietatea celor două hotărâri judecătorești, sens în care au învederat că în mod greșit a reținut instanța de recurs că intimatele în cauză nu ar avea legitimare procesuală pasivă prin raportare la sentința civilă nr. 6063/2004 a Judecătoriei Iași.

Au arătat că în pofida existenței unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile aflate în ultimă fază de executare, nu pot obține punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate. După ce au făcut un istoric al litigiilor având ca obiect fond funciar, declanșate din anul 1997 și până în prezent, revizuienții au susținut că greșit se încearcă, prin decizia contestată, o separare a calității procesuale ca subiect pasiv între Primărie și Comisia de fond funciar, ca și cum acestea ar fi două entități distincte. Au învederat că atât comisiile comunale cât și cele județene lucrând în cadrul entității administrative de care aparțin, cu atribuții specializate, au calitate procesuală pasivă.

Decizia atacată este potrivnică tuturor hotărârilor pronunțate în cauzele prin care li s-au recunoscut drepturile solicitate, inclusiv decizia nr. 212/2007. Prin decizia nr. 47 din 29 ianuarie 2010, Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins ca nefondate cererea de revizuire a deciziilor nr. 912 din 14 aprilie 2009 și nr. 212 din 19 martie 2007 a Tribunalului Iași. S-a reținut, în esență, că din analiza hotărârilor pretins contradictorii rezultă că nu sunt întrunite cumulativ cerințele pretinse de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. S-a arătat că în litigiul soluționat prin decizia nr. 212/2007, părți au fost revizuienții în calitate de reclamanți și Primăria comunei Mogoșești în calitate de pârâtă, obiectul litigiului constituindu-l revendicarea imobilelor (clădire dispensar și construcții) și a terenului de 2,60 ha pe care se află acestea amplasate.

În litigiul soluționat prin decizia nr. 912/2009, revizuienții sunt reclamanți în contradictoriu cu pârâții Comisia locală Mogoșești și Comisia județeană Iași de aplicare a Legii nr. 18/1991, iar obiectul pricinii l-a constituit obligație de a face, respectiv de a-i pune în posesie în baza reglementărilor din Legea nr. 18/1991 și de a le emite titlurile de proprietate. S-a conchis că, deși în speță, există două hotărâri definitive, pronunțate de instanțe de același grad, acestea nu sunt date în una și aceeași cauză, cu același obiect și părți în aceeași calitate.

Deși în calea de atac dedusă judecății, controlul instanței se limitează în a verifica dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat, revizuienții urmăresc de fapt exercitarea unui veritabil control judiciar, asupra hotărârii contestate, aducând critici deciziei atacate, aspect ce nu pot fi verificate pe calea revizuirii, cale extraordinară de atac, motiv pentru care cererea a fost respinsă ca nefondată. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs revizuienții criticând-o pentru nelegalitate, sens în care au susținut că nu a făcut obiectul cererii de revizuire decizia nr. 212/2007, aspect greșit reținut de instanța de revizuire, ci, astfel cum rezultă din cererea introductivă, cât și din precizarea aflată la fila 13 dosar, și-au exprimat poziția de susținere, de apreciere pozitivă a acestei hotărâri.

În realitate, obiectul cererii deduse judecății, l-a constituit decizia nr. 912 din 14 aprilie 2009, întrucât prin dispozițiile sale, aceasta îi lipsește de un drept legitim, recunoscut de dispozițiile art. 481 C. civ. și constatat a fi constituțional prin decizia nr. 73/1995 a Curții Constituționale. În consecință, au solicitat anularea deciziei nr. 912/2009 netemeinică și nelegală și păstrarea sentinței civile nr. 9225 din 8 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Iași, care este legală și temeinică. Referitor la calea de atac dedusă judecății, se constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 9225 din 8 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Iași a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții D.D., D.V.

și D.I. în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Mogoșești și Comisia Județeană Iași de fond funciar. A fost obligată pârâta Comisia Locală să efectueze punerea în posesie a reclamanților cu privire la suprafețele de teren menționate în sentințele civile nr. 2781 din 10 martie 1007 și nr. 6063 din 9 iunie 2004 ale Judecătoriei Iași, să întocmească documentația prealabilă emiterii titlului de proprietate și să o trimită Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 18/1991. A fost obligată pârâta Comisia Județeană Iași de fond funciar să emită titlul de proprietate pe numele reclamanților cu privire la suprafețele de teren înscrise în susmenționatele hotărâri, după primirea documentației de la Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1001 Mogoșești.

Dispozițiile acestei hotărâri au fost modificate în parte prin decizia nr. 912 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, secția civilă, care a admis recursul declarat de pârâta Comisia Județeană Iași de fond funciar. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a celor două pârâte, față de capătul de cerere privind punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate raportat la sentința civilă nr. 6063 din 9 iunie 2004 pronunțată de Judecătoria Iași și a fost respins acest capăt de cerere. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin acestei decizii.

Prin urmare, astfel cum rezultă din conținutul cererii de revizuire, aspect confirmat prin declarația de recurs, revizuienții au urmărit pe calea dedusă judecății, anularea deciziei pronunțată de instanța de recurs și menținerea sentinței primei instanțe, verificare care, astfel cum legal a decis curtea de apel, excede obiectului controlului solicitat a fi efectuat prin intermediul acestei căi de atac. Aceasta pentru că, în conformitate cu dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea reglementată de acest text vizează situația în care, „în una și aceeași pricină” s-au pronunțat hotărâri contradictorii, scopul reglementării constituindu-l sancționarea încălcării autorității de lucru judecat.

Or, în accepțiunea textului legal enunțat, se poate cere revizuirea unei hotărâri în cazul în care există hotărâri definitive date de aceeași instanță sau de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Textul legal enunțat instituie întrunirea cumulativă a mai multor condiții care pretind ca hotărârile indicate și potrivnice să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat. Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire își are suportul în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat și are ca finalitate anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

Aceasta presupune existența unei pricini identice (sub aspectul pretins de textul art. 1201 C. civ.), două sau mai multe, în care să se fi pronunțat hotărâri contradictorii, cu încălcarea principiului menționat. Nu poate fi primită revizuirea pe temeiul pretins de parte, pentru retractarea unei hotărâri pronunțate în același proces, pentru că aceasta ar echivala, astfel cum cu temei a reținut curtea de apel, cu un nou control judiciar, deci un recurs la recurs, ceea ce nu este admisibil. Ca urmare, se constată că solicitând retractarea hotărârii pronunțate în calea de atac a recursului și menținerea hotărârii primei instanțe, hotărâri ce au fost pronunțate în același dosar, în căile de atac exercitate de părți, revizuienții urmăresc în realitate exercitarea unui nou control judiciar, asupra hotărârii pronunțate în recurs, exercițiu ce nu le este permis prin intermediul căii de atac deduse judecății.

Deși sunt reale criticile recurenților privind greșita raportare a instanței de recurs la dispozițiile deciziei nr. 212/2007, acestea nu sunt de natură să reformeze hotărârea atacată ale cărei dispoziții, relativ la revizuirea deciziei nr. 912/2009 se vădesc, pentru considerentele arătate, a fi legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienții D.D., D.V. și D.I. împotriva deciziei nr. 47 din 29 ianuarie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 20 octombrie 2010.