ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5433/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 14 iulie 2009 pe

rolul Tribunalului Iași, D.D., D.I. și D.V. au solicitat, în

contradictoriu cu intimații Comisia Județeană Iași de fond

funciar și Comisia locală de fond funciar Mogoșești, în

temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 912/2009 a

Tribunalului Iași și a deciziei civile nr. 212/2007 a aceluiași

tribunal.

În temeiul art. 322 alin. (2) C.

proc. civ., tribunalul sesizat cu cererea de revizuire menționată, a

dispus prin decizia nr. 2293 din 27 noiembrie 2009, declinarea

soluționării cauzei în favoarea Curții de apel.

În motivarea cererii de revizuire

dedusă judecății, revizuienții au invocat contrarietatea

celor două hotărâri judecătorești, sens în care au

învederat că în mod greșit a reținut instanța de recurs

că intimatele în cauză nu ar avea legitimare procesuală

pasivă prin raportare la sentința civilă nr. 6063/2004 a

Judecătoriei Iași.

Au arătat că în pofida

existenței unei hotărâri judecătorești definitive și

irevocabile aflate în ultimă fază de executare, nu pot obține

punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate.

După ce au făcut un

istoric al litigiilor având ca obiect fond funciar, declanșate din anul

1997 și până în prezent, revizuienții au susținut că

greșit se încearcă, prin decizia contestată, o separare a

calității procesuale ca subiect pasiv între Primărie și

Comisia de fond funciar, ca și cum acestea ar fi două

entități distincte.

Au învederat că atât comisiile

comunale cât și cele județene lucrând în cadrul entității

administrative de care aparțin, cu atribuții specializate, au

calitate procesuală pasivă.

Decizia atacată este

potrivnică tuturor hotărârilor pronunțate în cauzele prin care

li s-au recunoscut drepturile solicitate, inclusiv decizia nr. 212/2007.

Prin decizia nr. 47 din 29 ianuarie

2010, Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie a respins ca nefondate cererea de revizuire a

deciziilor nr. 912 din 14 aprilie 2009 și nr. 212 din 19 martie 2007 a

Tribunalului Iași.

S-a reținut, în

esență, că din analiza hotărârilor pretins contradictorii

rezultă că nu sunt întrunite cumulativ cerințele pretinse de

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

S-a arătat că în litigiul

soluționat prin decizia nr. 212/2007, părți au fost

revizuienții în calitate de reclamanți și Primăria comunei

Mogoșești în calitate de pârâtă, obiectul litigiului

constituindu-l revendicarea imobilelor (clădire dispensar și

construcții) și a terenului de 2,60 ha pe care se află acestea

amplasate.

În litigiul soluționat prin

decizia nr. 912/2009, revizuienții sunt reclamanți în contradictoriu

cu pârâții Comisia locală Mogoșești și Comisia

județeană Iași de aplicare a Legii nr. 18/1991, iar obiectul

pricinii l-a constituit obligație de a face, respectiv de a-i pune în

posesie în baza reglementărilor din Legea nr. 18/1991 și de a le

emite titlurile de proprietate.

S-a conchis că, deși în

speță, există două hotărâri definitive,

pronunțate de instanțe de același grad, acestea nu sunt date în

una și aceeași cauză, cu același obiect și părți

în aceeași calitate.

Deși în calea de atac

dedusă judecății, controlul instanței se limitează în

a verifica dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu

încălcarea principiului autorității de lucru judecat, revizuienții

urmăresc de fapt exercitarea unui veritabil control judiciar, asupra

hotărârii contestate, aducând critici deciziei atacate, aspect ce nu pot

fi verificate pe calea revizuirii, cale extraordinară de atac, motiv

pentru care cererea a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs revizuienții criticând-o pentru nelegalitate, sens în care

au susținut că nu a făcut obiectul cererii de revizuire decizia nr.

212/2007, aspect greșit reținut de instanța de revizuire, ci,

astfel cum rezultă din cererea introductivă, cât și din precizarea

aflată la fila 13 dosar, și-au exprimat poziția de

susținere, de apreciere pozitivă a acestei hotărâri.

În realitate, obiectul cererii

deduse judecății, l-a constituit decizia nr. 912 din 14 aprilie 2009,

întrucât prin dispozițiile sale, aceasta îi lipsește de un drept

legitim, recunoscut de dispozițiile art. 481 C. civ. și constatat a

fi constituțional prin decizia nr. 73/1995 a Curții

Constituționale.

În consecință, au

solicitat anularea deciziei nr. 912/2009 netemeinică și nelegală

și păstrarea sentinței civile nr. 9225 din 8 septembrie 2008

pronunțată de Judecătoria Iași, care este legală

și temeinică.

Referitor la calea de atac

dedusă judecății, se constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 9225

din 8 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Iași a fost

admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții D.D., D.V.

și D.I. în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală de Aplicare

a Legii nr. 18/1991 Mogoșești și Comisia Județeană

Iași de fond funciar.

A fost obligată pârâta Comisia

Locală să efectueze punerea în posesie a reclamanților cu

privire la suprafețele de teren menționate în sentințele civile nr.

2781 din 10 martie 1007 și nr. 6063 din 9 iunie 2004 ale Judecătoriei

Iași, să întocmească documentația prealabilă emiterii

titlului de proprietate și să o trimită Comisiei Județene

de aplicare a Legii nr. 18/1991.

A fost obligată pârâta Comisia

Județeană Iași de fond funciar să emită titlul de

proprietate pe numele reclamanților cu privire la suprafețele de

teren înscrise în susmenționatele hotărâri, după primirea

documentației de la Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1001

Mogoșești.

Dispozițiile acestei

hotărâri au fost modificate în parte prin decizia nr. 912 din 14 aprilie

2009 pronunțată de Tribunalul Iași, secția civilă,

care a admis recursul declarat de pârâta Comisia Județeană Iași

de fond funciar.

A fost admisă excepția

lipsei calității procesuale pasive a celor două pârâte,

față de capătul de cerere privind punerea în posesie și

emiterea titlului de proprietate raportat la sentința civilă nr. 6063

din 9 iunie 2004 pronunțată de Judecătoria Iași și a

fost respins acest capăt de cerere.

Au fost menținute restul

dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin acestei decizii.

Prin urmare, astfel cum rezultă

din conținutul cererii de revizuire, aspect confirmat prin declarația

de recurs, revizuienții au urmărit pe calea dedusă

judecății, anularea deciziei pronunțată de instanța de

recurs și menținerea sentinței primei instanțe, verificare

care, astfel cum legal a decis curtea de apel, excede obiectului controlului

solicitat a fi efectuat prin intermediul acestei căi de atac. Aceasta

pentru că, în conformitate cu dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., revizuirea reglementată de acest text vizează situația în

care, „în una și aceeași pricină” s-au pronunțat

hotărâri contradictorii, scopul reglementării constituindu-l

sancționarea încălcării autorității de lucru judecat.

Or, în accepțiunea textului

legal enunțat, se poate cere revizuirea unei hotărâri în cazul în

care există hotărâri definitive date de aceeași

instanță sau de instanțe de același grad sau de grade

deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate.

Textul legal enunțat instituie

întrunirea cumulativă a mai multor condiții care pretind ca

hotărârile indicate și potrivnice să conțină elemente

caracteristice pentru existența lucrului judecat.

Rațiunea reglementării

acestui motiv de revizuire își are suportul în necesitatea de a se

înlătura încălcarea autorității de lucru judecat și

are ca finalitate anularea ultimei hotărâri pronunțate cu

încălcarea acestui principiu.

Aceasta presupune existența

unei pricini identice (sub aspectul pretins de textul art. 1201 C. civ.),

două sau mai multe, în care să se fi pronunțat hotărâri

contradictorii, cu încălcarea principiului menționat.

Nu poate fi primită revizuirea

pe temeiul pretins de parte, pentru retractarea unei hotărâri

pronunțate în același proces, pentru că aceasta ar echivala,

astfel cum cu temei a reținut curtea de apel, cu un nou control judiciar,

deci un recurs la recurs, ceea ce nu este admisibil.

Ca urmare, se constată că

solicitând retractarea hotărârii pronunțate în calea de atac a

recursului și menținerea hotărârii primei instanțe,

hotărâri ce au fost pronunțate în același dosar, în căile

de atac exercitate de părți, revizuienții urmăresc în

realitate exercitarea unui nou control judiciar, asupra hotărârii

pronunțate în recurs, exercițiu ce nu le este permis prin intermediul

căii de atac deduse judecății.

Deși sunt reale criticile

recurenților privind greșita raportare a instanței de recurs la

dispozițiile deciziei nr. 212/2007, acestea nu sunt de natură să

reformeze hotărârea atacată ale cărei dispoziții, relativ

la revizuirea deciziei nr. 912/2009 se vădesc, pentru considerentele

arătate, a fi legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuienții D.D., D.V. și D.I. împotriva deciziei nr. 47

din 29 ianuarie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă

și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi, 20 octombrie 2010.