ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4037/2010

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

I. Prin Sentința penală nr. 56 din 23 februarie 2010 a Tribunalului Tulcea, privind pe inculpatul D.D.  s-a hotărât după cum urmează :

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea pentru infracțiunile prevăzute art. 86 alin. (1) și respectiv, de art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 (republicată) și de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (republicată);

- în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 136

1

din Legea nr. 295/2004, cu referire la art. 279 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 136

1

din Legea nr. 295/2004 (republicată);

- în baza art. 136

1

din Legea nr. 295/2004 (republicată) consecutiv schimbării încadrării juridice - condamnarea la 3 ani închisoare și 1 an interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II- a, lit. b) C. pen.;

- în baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, condamnarea la 3 ani închisoare și 1 an interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II, și lit. b) C. pen.;

- în baza art. 293 alin. (1) C. pen., condamnarea la 6 luni închisoare.

- în baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 1 an interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a, teza a II- a, lit. b) C. pen., pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, potrivit art. 86

1

C. pen., pe un termen de încercare de 5 ani, pe durata căruia acesta urma să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) C. pen., sub eventualitatea incidenței consecințelor prevăzute de art. 86

4

C. pen.; s-a constatat că, în perioada 11 august 2009 - 8 octombrie 2009, inculpatul s-a aflat în detenție preventivă (care a încetat de drept, în condițiile art. 140 alin. (2), raportat la art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen.).

În temeiul art. 160

5

alin. (4) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a cauțiunii (în sumă de 8.000 lei), iar în temeiul art. 160

5

alin. (7) C. proc. pen., s-a dispus încetarea stării de liberare provizorie a acestuia.

Potrivit art. 118 lit. f) C. pen., au fost confiscate de la inculpat un pistol cu gaz, marca E.V., 2 cartușe cu gaze, calibrul 9 mm, un amortizor și 300 diabolo-uri.

în fine, în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului 700 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut cele ce urmează:

La 10 iulie 2009, inculpatul, însoțit de concubina sa, numita C.V., a plecat din localitatea Brighton (Anglia) - unde se stabiliseră și lucrau încă din vara/ toamna anului 2007 - conducând autoturismul G.C. (înmatriculat în Anglia), care tracta o remorcă încărcată cu un ski-jet; pe arterele rutiere de pe continent, până în România, autoturismul a fost condus de un prieten al inculpatului, martorul S.M.

La 6 august 2009, lucrători operativi din cadrul S.C.C.O. Tulcea s-au sesizat din oficiu asupra mai multor aspecte suspectabile a constitui fapte prevăzute de legea penală :

- conducerea pe drumurile publice a unui autoturism înmatriculat în străinătate fără a avea permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicule și sub influența unor substanțe stupefiante;

- posesia unor arme de foc;

- deținerea de de droguri de mare risc (cocaină), din care și consuma cu regularitate;

- în procesul- verbal încheiat „ad- hoc" reținându-se și că inculpatul, în timp ce se afla într-un bar din comuna Luncavița (localitatea sa natală și de domiciliu), a prezentat unora dintre consumatori mai multe arme, despre care a afirmat că le adusese din Anglia, spunându-le, totodată, că va folosi una dintre acele arme (pistolul) pentru a-și face singur dreptate în legătură cu un incident în care fusese implicat fratele său D.C.

Ca urmare, în ziua de 10 august 2009, pe raza localității L. a fost organizat un "filtru" polițienesc căruia inculpatul, depistat în timp ce conducea autoturismul mai sus- menționat pe D.E. 87- a încercat să se sustragă, însă fără succes, fiind interceptat în trafic după o urmărire pe mai multe străzi.

- în procesul- verbal încheiat în aceste împrejurări s-a consemnat, pe de o parte, că inculpatul a pretins că nu are asupra sa nici un act de identitate și că se numește T.J., iar autoturismul ar aparține unui prieten al său, D.D., și pe de altă parte, că verificându-se autoturismul, s-au găsit în el următoarele:

- într-un compartimet la vedere, actele de identitate ale inculpatului și ale pasagerei care îl însoțea, numiata C.V., concubina sa;

- sub scaunul șoferului, un pistol cu aer comprimat marca E.V., calibrul 9 mm, negru, cu plasele de culoare maro, având inscripționată seria, pistol ce avea în crosă încărcătorul adecvat, în care a fost găsit un cartuș cu gaze (cap verde), calibrul 9 mm, iar pe țeava un alt cartuș, identic cu primul, cocoșul fiind în poziția armat (gata de tragere);

- în torpedoul autoturismului, un cilindru cu dimensiunile 122 mm lungime și 35 mm diametru exterior, dintr-un material necunoscut, de culoare neagră, cu privire la care s-a stabilit (prin expertiză) că este un amortizor pentru armă de foc cu glonț, de un alt tip și de un alt calibru decât pistolul mai înainte menționat, precum și o cutie metalică rotundă, inscripționată, care conținea 300 diabolo-uri metalice, cu privire la care s-a stabilit (prin aceeași expertiză) că sunt utilizabile ca muniție pentru arme cu aer comprimat cu țeava lungă - puști - calibrul 4,5 mm;

- în portbagajul autoturismului, într-un compartiment disimulat, un cuțit cu lama lungă de 15,5 cm, în teacă metalică, încrustată cu diverse modele.

Cu acest prilej, întrucâ existau date de interes polițiensc că este consumator de cocaină, inculpatului i s-a recoltat, la Spitalul Clinic de Urgență Constanța, o probă de urină, a cărei analiză de laborator a confirmat consumul de cocaină.

Spre a-l achita pe inculpat pentru trei dintre infracțiunile menționate în dispozitivul rechizitoriului, instanța de fond a reținut și motivat după cum urmează :

- din probele administrate, astfel cum au fost completat la cercetarea judecătorească, a rezultat că, în realitate, acesta poseda un permis de conducere emis de autoritățile abilitate din Anglia, valabil - potrivit aquis-ului comunitar -și pe teritoriul României, încât elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 nu sunt întrunite (în înțelesul art. 10 lit. d) C. proc. pen.);

- simpla constatare "test pozitiv cocaină", făcută de un laborator neavizat expres de Consiliul Superior de Medicină Legală, nu are nici o valoare probatorie și nu poate fundamenta o soluție de condamnare, în contextul în care inculpatului îi fusese recoltată doar o probă de urină iar nu și o probă de sânge, încălcându-se astfel prevederile art. 7 lit. e) și ale art. 26 din Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice", aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 376 din 10 aprilie 2006, încât nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr,. 195/2002 (în înțelesul aceluiași art. 10 lit. d) C. proc. pen.);

- chiar dacă inculpatul a recunoscut că, ocazional, a consumat droguri de mare risc (în speță cocaină), din moment ce nu s-a putut face dovada unor elemente esențiale ale infracțiunii de deținere fără drept a unui astfel de drog (care nu fusese găsit nici asupra sa și nici la domiciliul său), nu poate fi reținută în sarcina sa infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ale cărei elemente constitutive, de asemenea, nu sunt întrunite (în înțelesul art. 10 lit. d) C. proc. pen.).

II. Sentința a fost apelată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial Constanța (biroul teritorial Tulcea) și de inculpatul D.C.

- temeiul achitării inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, care ar urma să fie schimbat din art. 10 lit. d) C. proc. pen. în art. 10 lit. a) C. proc. pen., și la individualizarea pedepselor stabilite (sub aspectul cuantumului fiecăreia) și a pedepsei rezultante aplicate în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., sub aspectul modalității de executare, care ar urma să fie schimbată, în sensul de a se dispune executarea efectivă a acesteia, într-un loc de deținere;

- temeiul achitării pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 - art. 10 lit. d) C. proc. pen. - este greșit și urmează a fi schimbat în art. 10 lit. b) C. proc. pen.;

- nu sunt întrunite - în înțelesul art. 10 lit. d) C. proc. pen. elementele - constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006 (având ca obiect material amortizorul și cele 300 diabolo-uri metalice), întrucât, pe de o parte, amortizorul nu este armă, iar pe de altă, parte nici amortizorul și nici diabolo-urile nu au fost introduse în țară "prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal", ci chiar prin punctul vamal, încât soluția legală era achitarea pentru această infracțiune;

- în condițiile în care lucrătorii de poliție îi cunoșteau identitatea încă anterior depistării sale în trafic, inculpatul nu putea fi condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 C. pen., inducerea în eroare a acelor polițiști fiind exclusă, condiții în care se impunea achitarea acestuia în temeiul lit. 10 lit. d) C. proc. pen.;

- nu a fost dedusă durata reținerii și arestării sale preventive contrar normelor de procedură pertinente privind conținutul dispozitivului hotărârii;

- durata liberări provizorii ( pe cauțiune ) trebuia asimilată arestării preventive și, ca atare, dedusă și ea din durata pedepsei, potrivit stipulațiilor art. 5 §1 din Convenția Europeană asupra Drepturilor Omului, jurisprudenței C.E.D.O., dispozițiilor Deciziei cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene și prevederilor art. 18 din Legea nr. 302/2004;

- există neconcordanță între considerentele și dispozitivul Sentinței cu privire la pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi - în speță, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a ll-a C. pen.

Prin Decizia penală nr. 64/ P din 20 mai 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, admițându-se ambele apeluri, sentința a fost desființată în parte, în sensul schimbării temeiului de drept al achitării inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, din art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii) în art. 10 lit. a) C. proc. pen. (inexistența faptei) celelalte critici fiind apreciate ca neîntemeiate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art. 378 C. proc. pen. (Decizie, pag. 10, alin. (2)) - a reținut și motivat după cum urmează:

- în lipsa unor probe certe privind activitatea de deținere de droguri de mare risc, nu se poate reține în sarcina inculpatului nici o acțiune specifică infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în modalitatea arătată în actul de sesizare a instanței, încât temeiul de drept al achitării nu îl putea constitui decât art. 10 lit a), iar nu art. 10 lit. d) C. proc. pen.; în context, s-a apreciat și că prevederile art. 10 lit b) C. proc. pen. (invocat în apelul său de inculpat) nu sunt incidente, acest text de lege presupunând existența unui act material - consumul de droguri de mare risc, în reprezentarea eronată a inculpatului- consum care, în lipsa deținerii fără drept, este lipsit de orice relevanță penală;

- infracțiunea de contrabandă (calificată) prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006 a fost corect reținută în sarcina inculpatului condiția prevăzută de art. 270 din aceeași lege- referitoare la introducerea în sau scoaterea din țară, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal- nefiind incidență în cazul armelor, munițiilor, materialelor explozibile, drogurilor (și altele, expres și limitativ prevăzute), caz în care infracțiunea se consumă și prin introducerea lor frauduloasă chiar prin punctele vamale; or, în înțelesul Legii nr. 295/2005, diabolo-urile sunt, neîndoielnic, muniție iar amortizorul este asimilat armei;

- tot astfel a fost corect reținută în sarcina inculpatului infracțiunea de fals privind identitatea (art. 293 C. pen.), infracțiune al cărei conținut obiectiv și subiectiv era realizat în momentul în care inculpatul chestionat- asupra identității sale de către lucrătorul de poliție, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a afirmat, contrar realității, că se numește T.J., nefiind necesar ca scopul urmărit de autor- inducerea în eroare a agentului de ordine publică - să fie atins în mod efectiv;

- în condițiile în care executarea pedepsei rezultante fusese suspendată (sub supraveghere - conform art. 861 și următoarele C. pen.), constatarea în termeni expresi, în dispozitivul sentinței, a duratei detenției preventive a inculpatului (în perioada 11 august 2009 - 8 octombrie 2009, când măsura preventivă a încetat de drept) satisface exigențele art. 88 alin. (1) C. pen.;

- durata liberării provizorii (pe cauțiune)a inculpatului nu poate fi asimilată arestării preventive (și ca atare, dedusă din durata pedepsei aplicate în vederea executării), deoarece restricțiile impuse acestuia potrivit art. 160

2

alin. (3) C. proc. pen. nu au fost suficient de severe pentru a putea fi asimiliate arestării preventive, nerelevând un grad de constrângere suficient de puternic spre a impune o asemenea asimilare, inculpatul putându-se deplasa liber pe o arie teritorială suficient de mare, pe care o și putea depăși cu încuviințarea instanței, celelelte obligații fiind doar măsuri de control al conduitei sale;

- imprecizia din dispozitivul sentinței privind determinarea conținutului pedepsei complementare prevăzute de art. 64 alin. (1) C. pen. (omisiunea menționării lit. a)) reprezintă o simplă eroare materială pe care, de altfel, minuta sentinței o evitase;

- pedepsele stabilite inculpatului pentru fiecare infracțiune în parte au fost judicios individualizate sub aspectul cuantumului, iar pedeapsa rezultantă aplicată în vederea executării se învederează suficientă prin ea însăși - fără a fi efectiv executată, potrivit art. 86

1

și următoarelor C. pen., realizării finalității prevăzute de lege, astfel încât pe viitor el să nu mai comită alte infracțiuni, simpla condamnare constituind un avertisment serios pentru conduita pe care va trebui să o adopte în continuare.

III. Împotriva decizie (în apel) inculpatul a declarat, în termen legal, recursul de față,  în motivarea căruia a reiterat (cu excepția celor referitoare la temeiul achitării pentru infracțiunea la Legea nr. 143/2000 și la conținutul pedepsei complementare criticile formulate în apel (și anume, cele respinse), la care a adăugat critica referitoare la individualizarea pedepselor, cu finalitatea aplicării art. 81 C. pen. în loc de art. 86

1

C. pen., critici detaliate, ca atare, în practicaua deciziei de față.

Pentru considerentele ce succedă, recursul se învederează a fi neîntemeiat.

- condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de contrabandă (calificată), prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006, este legală și temeinică, ambele instanțe (de fond și de apel) reținând corect că diabolo-urile și amortizorul (care au făcut obiectul material al sus-arătatei infracțiuni) reprezintă, în înțelesul prevederilor Legii nr. 295/2004 (privind regimul armelor și al munițiilor), muniție și, respectiv, armă (ca dispozitiv al unei arme de foc), în ambele cazuri, conținutul obiectiv al infracțiunii de contrabandă (calificată) fiind realizat indiferent de locul prin care au fost introduse în țară (prin sau în afara unui punct de control vamal), suficientă fiind sustragerea lor frauduloasă controlului vamal;

- legală și temeinică se învederează și condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 C. pen. (fals privind identitatea), aspect sub care se constată că motivarea atât a sentinței ( fond ) cât și a deciziei (în apel), este pe deplin convingătoare, demonstrând, fără îndoială, că pentru existența acestei infracțiuni nu este necesară ca prezentarea sub o identitate falsă să fie de durată și însoțită de prezentarea unor dovezi (și ele, false sau contrafăcute) în acest sens, fiind suficientă încălcarea obligației oricărei persoane de a-și declara adevărata identitate chiar dacă nu poate prezenta documentul adecvat care să o confirme;

- pe deplin corect instanțele (fond/ apel) au apreciat că simpla constatare a duratei detenției preventive satisface exigențele art. 88 alin. (1) C. pen., în condițiile în care executarea efectivă într-un loc de deținere a pedepsei rezultante este doar o evantualitate subordonată incidenței art. 86

4

C. pen.; oricum, dacă pedeapsa rezultantă ar deveni efectiv executabilă, chestiunea duratei detenției preventive va putea fi rezolvată prin mijlocirea contestației la executare (art. 461 C. proc. pen.);

- instanța de apel - în față căreia s-a pus în discuție pentru prima dată subsecventa chestiune - a apreciat cu justificat temei că durata liberării provizorii (pe cauțiune) a inculpatului nu poate fi asimilată arestării preventive și, în consecință, nici nu poate fi dedusă din durata pedepsei rezultante, între altele, pentru că natura constrângerii căreia acesta a fost supus pe durata sus- zisei liberări provizorii nu prezintă caracteristicile unei privări de libertate (realizate într-un loc cu o astfel de destinație ), dar și pentru că jurisprudenta C.E.D.O. (invocată de inculpat, prin apărător, în apel și reiterată în recursul de față) se referă la măsura arestului la domiciliu, existentă în alte legislații, dar este absentă din legea procesual penală română.

Așa fiind și neconstatându-se incidența vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, urmează, ca în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat să fie respins ca nefondat, cu obligarea acestuia plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva deciziei penale nr. 64/ P din 20 mai 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2010.