ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.03.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1504/2012

HOTĂRÂRE
21.03.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1504/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a

constatat următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

1.

Cadrul procesual

Prin

cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 01 septembrie 2011 și

precizată ulterior, reclamanții au solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004,

suspendarea executării Ordinului M.A.I. nr. 129/2011, precum și a ordinelor

prin care au fost trecuți în rezervă ca urmare a organizării unui concurs de

ocupare a posturilor din cadrul grupării mobile din care făceau parte, până la

soluționarea pe fond a cauzei.

Prin sentința nr. 669 din 14 noiembrie

2011 a Curții de Apel Cluj s-a luat act de renunțarea la judecată formulată de

reclamantul Pura Cristian.

Instanța a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului M.A.I., pe capătul de cerere având ca

obiect suspendarea executării ordinelor de trecere în rezervă și a respins

acest capăt de cerere ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitatea

procesuală pasivă.

Instanța a respins cererea formulată

de reclamanții T.C.R., S.S.G., S.S.G., B.S.F., C.F.A., M.M.A., P.A.M., I.A.D.,

G.F., C.C., privind suspendarea executării Ordinului M.A.I. nr. 129/2011,

precum și a ordinelor de trecere în rezervă, toate emise la data de 13

septembrie 2011 de I.G.J. Române.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că prin ordinele de trecere în rezervă, toate emise de I.G.J.

Române la data de 13 septembrie 2011, reclamanții au fost trecuți în rezervă,

în urma reorganizării unității și a reducerii unor funcții din statul de

organizare, nefiind posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau

unități.

La baza acestor măsuri a stat un

proces de reorganizare instituțională a M.A.I., fiind organizat un concurs, în

conformitate cu regulamentul emis în acest scop.

Reclamanții au fost declarați respinși

și, subsecvent, trecuți în rezervă.

Instanța de fond a reținut că, pentru

suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii

procedurii de anulare a actului administrativ, este necesar a fi întrunite,

cumulativ, alte două condiții, verificându-se astfel numai aparența dreptului.

Suspendarea este o măsură de excepție și numai motive bine întemeiate,

referitoare la o îndoială puternică cu privire la legalitatea sa, precum și

numai dacă ar conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu

sau imposibil de înlăturat, s-ar putea înlătura efectul său executoriu din

oficiu prin dispunerea suspendării executării.

În cauza dedusă judecății, instanța a

apreciat că reclamanții nu au adus elemente prin care să se probeze paguba iminentă,

care constă în pretinsul prejudiciu material, care ar fi greu sau imposibil de

înlăturat.

S-a mai invocat în susținerea pagubei

iminente perturbarea gravă a serviciului public constând în activitățile

desfășurate de jandarmii care asigură paza și protecția publică și care vor fi

reduși ca număr, iar cei care au ocupat posturile rămase în schemă nu sunt cei

care ar avea aptitudinile necesare unor intervenții susținute.

Instanța a apreciat că afirmațiile

reclamanților sunt, pe de o parte, nedovedite, neexistând niciun element

probatoriu în sensul reducerii efectivelor care să asigure paza și protecția,

și, pe de o parte, speculații și concluzii întemeiate pe caracterul nelegal și

arbitrar al modului de desfășurare a concursului - acestea fiind aspecte imposibil

de antamat în prezenta cauză.

Din perspectiva analizei condițiilor

prevăzute de art. 14 din lege, instanța a reținut că nu există îndoieli

serioase cu privire la legalitatea concursului, în urma căruia reclamanții au

fost trecuți în rezervă sau cu privire la ordinele emise pe numele fiecăruia.

Reclamanții au mai solicitat

suspendarea executării Ordinului M.A.I. nr. 129/2011, însă, ca urmare a

precizării făcute de pârâtul M.A.I. în sensul neaplicării în cauză a acestui

act, au fost de acord cu admiterea excepției ridicate de acest pârât cu privire

la lipsa calității sale procesuale pasive.

Instanța a reținut că această excepție

a fost invocată doar cu privire la capătul de cerere având ca obiect

suspendarea executării ordinelor de trecere în rezervă, M.A.I. nefiind

emitentul acestora, motiv pentru care excepția a fost admisă și s-a dispus în

consecință.

Instanța a lua act de renunțarea

reclamantului P.C. la judecată.

Prin cererea de recurs formulată,

recurenții au criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică,

arătând că în mod greșit instanța a reținut că nu este îndeplinită condiția

prevăzută de lege, referitoare la paguba iminentă, pentru a putea fi dispusă

suspendare actului administrativ.

Recurenții arată că lipsa veniturilor

atrage imposibilitatea plății datoriilor lunare, pe care fiecare dintre

recurenți le are, ceea ce atrage intrarea într-un colaps financiar, cu riscul

pierderii locuințelor, fiind deci îndeplinită și condiția pagubei iminente, așa

cum este definită de legiuitor.

Recurenții au invocat și faptul că

prin punerea în executare a actelor atacate s-ar perturba grav un serviciu

public.

Înalta Curte de Casație și Justiție

sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs

formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile

legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele

ce urmează:

Prin Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a

executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din

lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ

indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a

respectivului act administrativ.

Este bine cunoscut faptul că actul

administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se

bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate și că acest act

administrativ constituie el însuși titlu executoriu.

A nu executa actele administrative,

care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este

de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept și o

democrație constituțională.

Tocmai de aceea suspendarea actelor

administrative, ca operație juridică de întrerupere vremelnică a efectelor

acestora, ne apare ca o situație de excepție, care poate fi de drept, când legea

o prevede sau judecătorească, dar în limitele și condițiile prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004

prevăd obligația îndeplinirii cumulative a condițiilor privind cazul bine

justificat și paguba iminentă.

Analizând actele și lucrările

dosarului, înalta Curte reține faptul că recurenții-reclamanți prezintă cazul

bine justificat ca fiind acela al existenței unor indicii cu privire la

nelegalitatea actelor administrative atacate, fiind arătate efectele posibile

și previzibile ale executării actului administrativ. Critica formulată în

recurs, privește numai condiția pagubei iminente, pe care recurenții încearcă

să o justifice, însă înalta Curte reține că toate aceste situații nu sunt de

natură a argumenta îndeplinirea condiției pagubei iminente.

Cazul bine justificat și iminența unei

pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze,

fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a

aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de

partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a

prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube,

în cazul particular supus evaluării.

Or, prin sentința recurată, instanța a

făcut o analiză teoretică a premiselor suspendării executării actului

administrativ și a reținut că nu sunt indicate aspecte ale cazului bine

justificat și a iminenței unei pagube, în raport cu natura măsurii dispuse de

autoritatea publică.

Astfel, Înalta Curte a constatat că la

nivel de aparență, actele emise de autoritatea pârâtă îndeplinesc condițiile de

fond și de formă ale actelor administrative, astfel încât criticile formulate

de recurenți nu pot fi primite de instanța de control judiciar și, constatând

că hotărârea instanței de fond este corectă, va fi menținută ca atare.

Pentru toate aceste motive, văzând că

nu sunt motive de casare sau modificare a sentinței atacate, în temeiul art. 312

Respinge recursul formulat de T.C.E.,

S.S.G., S.O.G., B.S.F., C.F.A., M.M.A., P.A.M., I.A.D., G.F., C.C. împotriva

sentinței nr. 669 din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția

contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

21 martie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-03-14
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1318/2014
A.I. nr. I/658/2011 și a Ordinului Inspectorului General I.S.U. nr. 080211 din 11 iunie 2011. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 6026 din 24 octombrie 2012: - a disjuns capetele de cere
ÎCCJ 2011-09-09
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4014/2011
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Decizia contestată Prin Decizia nr. 1397 din 9 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencio
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1860/2015
i ca neîntemeiate. La data de 11 decembrie 2012, prin adresa din 31 B. 2012 emisă de B. - G. - F., s-a depus la Compartimentul Informații Clasificate al instanței în înscris cu caracter ”secret”. Hotărârea Curții de Apel București; Prin sen
ÎCCJ 2012-05-04
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2190/2012
aflate în competența curții de apel. 2.2. Cu privire la acțiunea precizată formulată în contradictoriu cu pârâții I.G.P.R., M.A.I. și Inspectorul General al I.G.P.R., instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepțiilor invocate de pârâț
ÎCCJ 2012-06-07
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2842/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 6 februarie 2012 pe rolul Curții de
Sursă