ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1504/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 01 septembrie 2011 și precizată ulterior, reclamanții au solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Ordinului M.A.I. nr. 129/2011, precum și a ordinelor prin care au fost trecuți în rezervă ca urmare a organizării unui concurs de ocupare a posturilor din cadrul grupării mobile din care făceau parte, până la soluționarea pe fond a cauzei. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 669 din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj s-a luat act de renunțarea la judecată formulată de reclamantul Pura Cristian.

Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.A.I., pe capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării ordinelor de trecere în rezervă și a respins acest capăt de cerere ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitatea procesuală pasivă. Instanța a respins cererea formulată de reclamanții T.C.R., S.S.G., S.S.G., B.S.F., C.F.A., M.M.A., P.A.M., I.A.D., G.F., C.C., privind suspendarea executării Ordinului M.A.I. nr. 129/2011, precum și a ordinelor de trecere în rezervă, toate emise la data de 13 septembrie 2011 de I.G.J. Române. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin ordinele de trecere în rezervă, toate emise de I.G.J. Române la data de 13 septembrie 2011, reclamanții au fost trecuți în rezervă, în urma reorganizării unității și a reducerii unor funcții din statul de organizare, nefiind posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități.

La baza acestor măsuri a stat un proces de reorganizare instituțională a M.A.I., fiind organizat un concurs, în conformitate cu regulamentul emis în acest scop. Reclamanții au fost declarați respinși și, subsecvent, trecuți în rezervă. Instanța de fond a reținut că, pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ, este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții, verificându-se astfel numai aparența dreptului. Suspendarea este o măsură de excepție și numai motive bine întemeiate, referitoare la o îndoială puternică cu privire la legalitatea sa, precum și numai dacă ar conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat, s-ar putea înlătura efectul său executoriu din oficiu prin dispunerea suspendării executării.

În cauza dedusă judecății, instanța a apreciat că reclamanții nu au adus elemente prin care să se probeze paguba iminentă, care constă în pretinsul prejudiciu material, care ar fi greu sau imposibil de înlăturat. S-a mai invocat în susținerea pagubei iminente perturbarea gravă a serviciului public constând în activitățile desfășurate de jandarmii care asigură paza și protecția publică și care vor fi reduși ca număr, iar cei care au ocupat posturile rămase în schemă nu sunt cei care ar avea aptitudinile necesare unor intervenții susținute. Instanța a apreciat că afirmațiile reclamanților sunt, pe de o parte, nedovedite, neexistând niciun element probatoriu în sensul reducerii efectivelor care să asigure paza și protecția, și, pe de o parte, speculații și concluzii întemeiate pe caracterul nelegal și arbitrar al modului de desfășurare a concursului - acestea fiind aspecte imposibil de antamat în prezenta cauză.

Din perspectiva analizei condițiilor prevăzute de art. 14 din lege, instanța a reținut că nu există îndoieli serioase cu privire la legalitatea concursului, în urma căruia reclamanții au fost trecuți în rezervă sau cu privire la ordinele emise pe numele fiecăruia. Reclamanții au mai solicitat suspendarea executării Ordinului M.A.I. nr. 129/2011, însă, ca urmare a precizării făcute de pârâtul M.A.I. în sensul neaplicării în cauză a acestui act, au fost de acord cu admiterea excepției ridicate de acest pârât cu privire la lipsa calității sale procesuale pasive. Instanța a reținut că această excepție a fost invocată doar cu privire la capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării ordinelor de trecere în rezervă, M.A.I.

nefiind emitentul acestora, motiv pentru care excepția a fost admisă și s-a dispus în consecință. Instanța a lua act de renunțarea reclamantului P.C. la judecată. 3. Recursul declarat de T.C.E., S.S.G., S.O.G., B.S.F., C.F.A., M.M.A., P.A.M., I.A.D., G.F., C.C. Prin cererea de recurs formulată, recurenții au criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit instanța a reținut că nu este îndeplinită condiția prevăzută de lege, referitoare la paguba iminentă, pentru a putea fi dispusă suspendare actului administrativ. Recurenții arată că lipsa veniturilor atrage imposibilitatea plății datoriilor lunare, pe care fiecare dintre recurenți le are, ceea ce atrage intrarea într-un colaps financiar, cu riscul pierderii locuințelor, fiind deci îndeplinită și condiția pagubei iminente, așa cum este definită de legiuitor.

Recurenții au invocat și faptul că prin punerea în executare a actelor atacate s-ar perturba grav un serviciu public. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

Este bine cunoscut faptul că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate și că acest act administrativ constituie el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept și o democrație constituțională. Tocmai de aceea suspendarea actelor administrative, ca operație juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ne apare ca o situație de excepție, care poate fi de drept, când legea o prevede sau judecătorească, dar în limitele și condițiile prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 prevăd obligația îndeplinirii cumulative a condițiilor privind cazul bine justificat și paguba iminentă. Analizând actele și lucrările dosarului, înalta Curte reține faptul că recurenții-reclamanți prezintă cazul bine justificat ca fiind acela al existenței unor indicii cu privire la nelegalitatea actelor administrative atacate, fiind arătate efectele posibile și previzibile ale executării actului administrativ. Critica formulată în recurs, privește numai condiția pagubei iminente, pe care recurenții încearcă să o justifice, însă înalta Curte reține că toate aceste situații nu sunt de natură a argumenta îndeplinirea condiției pagubei iminente.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării. Or, prin sentința recurată, instanța a făcut o analiză teoretică a premiselor suspendării executării actului administrativ și a reținut că nu sunt indicate aspecte ale cazului bine justificat și a iminenței unei pagube, în raport cu natura măsurii dispuse de autoritatea publică.

Astfel, Înalta Curte a constatat că la nivel de aparență, actele emise de autoritatea pârâtă îndeplinesc condițiile de fond și de formă ale actelor administrative, astfel încât criticile formulate de recurenți nu pot fi primite de instanța de control judiciar și, constatând că hotărârea instanței de fond este corectă, va fi menținută ca atare. Pentru toate aceste motive, văzând că nu sunt motive de casare sau modificare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de T.C.E., S.S.G., S.O.G., B.S.F., C.F.A., M.M.A., P.A.M., I.A.D., G.F., C.C. împotriva sentinței nr. 669 din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2012.