ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1504/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1504/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a
constatat următoarele:
I.
Circumstanțele cauzei
1.
Cadrul procesual
Prin
cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 01 septembrie 2011 și
precizată ulterior, reclamanții au solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004,
suspendarea executării Ordinului M.A.I. nr. 129/2011, precum și a ordinelor
prin care au fost trecuți în rezervă ca urmare a organizării unui concurs de
ocupare a posturilor din cadrul grupării mobile din care făceau parte, până la
soluționarea pe fond a cauzei.
Hotărârea Curții de Apel
Prin sentința nr. 669 din 14 noiembrie
2011 a Curții de Apel Cluj s-a luat act de renunțarea la judecată formulată de
reclamantul Pura Cristian.
Instanța a admis excepția lipsei
calității procesuale pasive a pârâtului M.A.I., pe capătul de cerere având ca
obiect suspendarea executării ordinelor de trecere în rezervă și a respins
acest capăt de cerere ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitatea
procesuală pasivă.
Instanța a respins cererea formulată
de reclamanții T.C.R., S.S.G., S.S.G., B.S.F., C.F.A., M.M.A., P.A.M., I.A.D.,
G.F., C.C., privind suspendarea executării Ordinului M.A.I. nr. 129/2011,
precum și a ordinelor de trecere în rezervă, toate emise la data de 13
septembrie 2011 de I.G.J. Române.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța a reținut că prin ordinele de trecere în rezervă, toate emise de I.G.J.
Române la data de 13 septembrie 2011, reclamanții au fost trecuți în rezervă,
în urma reorganizării unității și a reducerii unor funcții din statul de
organizare, nefiind posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau
unități.
La baza acestor măsuri a stat un
proces de reorganizare instituțională a M.A.I., fiind organizat un concurs, în
conformitate cu regulamentul emis în acest scop.
Reclamanții au fost declarați respinși
și, subsecvent, trecuți în rezervă.
Instanța de fond a reținut că, pentru
suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii
procedurii de anulare a actului administrativ, este necesar a fi întrunite,
cumulativ, alte două condiții, verificându-se astfel numai aparența dreptului.
Suspendarea este o măsură de excepție și numai motive bine întemeiate,
referitoare la o îndoială puternică cu privire la legalitatea sa, precum și
numai dacă ar conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu
sau imposibil de înlăturat, s-ar putea înlătura efectul său executoriu din
oficiu prin dispunerea suspendării executării.
În cauza dedusă judecății, instanța a
apreciat că reclamanții nu au adus elemente prin care să se probeze paguba iminentă,
care constă în pretinsul prejudiciu material, care ar fi greu sau imposibil de
înlăturat.
S-a mai invocat în susținerea pagubei
iminente perturbarea gravă a serviciului public constând în activitățile
desfășurate de jandarmii care asigură paza și protecția publică și care vor fi
reduși ca număr, iar cei care au ocupat posturile rămase în schemă nu sunt cei
care ar avea aptitudinile necesare unor intervenții susținute.
Instanța a apreciat că afirmațiile
reclamanților sunt, pe de o parte, nedovedite, neexistând niciun element
probatoriu în sensul reducerii efectivelor care să asigure paza și protecția,
și, pe de o parte, speculații și concluzii întemeiate pe caracterul nelegal și
arbitrar al modului de desfășurare a concursului - acestea fiind aspecte imposibil
de antamat în prezenta cauză.
Din perspectiva analizei condițiilor
prevăzute de art. 14 din lege, instanța a reținut că nu există îndoieli
serioase cu privire la legalitatea concursului, în urma căruia reclamanții au
fost trecuți în rezervă sau cu privire la ordinele emise pe numele fiecăruia.
Reclamanții au mai solicitat
suspendarea executării Ordinului M.A.I. nr. 129/2011, însă, ca urmare a
precizării făcute de pârâtul M.A.I. în sensul neaplicării în cauză a acestui
act, au fost de acord cu admiterea excepției ridicate de acest pârât cu privire
la lipsa calității sale procesuale pasive.
Instanța a reținut că această excepție
a fost invocată doar cu privire la capătul de cerere având ca obiect
suspendarea executării ordinelor de trecere în rezervă, M.A.I. nefiind
emitentul acestora, motiv pentru care excepția a fost admisă și s-a dispus în
consecință.
Instanța a lua act de renunțarea
reclamantului P.C. la judecată.
Recursul declarat de T.C.E., S.S.G.,
S.O.G., B.S.F., C.F.A., M.M.A., P.A.M., I.A.D., G.F., C.C.
Prin cererea de recurs formulată,
recurenții au criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică,
arătând că în mod greșit instanța a reținut că nu este îndeplinită condiția
prevăzută de lege, referitoare la paguba iminentă, pentru a putea fi dispusă
suspendare actului administrativ.
Recurenții arată că lipsa veniturilor
atrage imposibilitatea plății datoriilor lunare, pe care fiecare dintre
recurenți le are, ceea ce atrage intrarea într-un colaps financiar, cu riscul
pierderii locuințelor, fiind deci îndeplinită și condiția pagubei iminente, așa
cum este definită de legiuitor.
Recurenții au invocat și faptul că
prin punerea în executare a actelor atacate s-ar perturba grav un serviciu
public.
II. Decizia instanței de recurs
Înalta Curte de Casație și Justiție
sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs
formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile
legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele
ce urmează:
Prin Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a
executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din
lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ
indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a
respectivului act administrativ.
Este bine cunoscut faptul că actul
administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se
bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate și că acest act
administrativ constituie el însuși titlu executoriu.
A nu executa actele administrative,
care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este
de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept și o
democrație constituțională.
Tocmai de aceea suspendarea actelor
administrative, ca operație juridică de întrerupere vremelnică a efectelor
acestora, ne apare ca o situație de excepție, care poate fi de drept, când legea
o prevede sau judecătorească, dar în limitele și condițiile prevăzute de lege.
Dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004
prevăd obligația îndeplinirii cumulative a condițiilor privind cazul bine
justificat și paguba iminentă.
Analizând actele și lucrările
dosarului, înalta Curte reține faptul că recurenții-reclamanți prezintă cazul
bine justificat ca fiind acela al existenței unor indicii cu privire la
nelegalitatea actelor administrative atacate, fiind arătate efectele posibile
și previzibile ale executării actului administrativ. Critica formulată în
recurs, privește numai condiția pagubei iminente, pe care recurenții încearcă
să o justifice, însă înalta Curte reține că toate aceste situații nu sunt de
natură a argumenta îndeplinirea condiției pagubei iminente.
Cazul bine justificat și iminența unei
pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze,
fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a
aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de
partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a
prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube,
în cazul particular supus evaluării.
Or, prin sentința recurată, instanța a
făcut o analiză teoretică a premiselor suspendării executării actului
administrativ și a reținut că nu sunt indicate aspecte ale cazului bine
justificat și a iminenței unei pagube, în raport cu natura măsurii dispuse de
autoritatea publică.
Astfel, Înalta Curte a constatat că la
nivel de aparență, actele emise de autoritatea pârâtă îndeplinesc condițiile de
fond și de formă ale actelor administrative, astfel încât criticile formulate
de recurenți nu pot fi primite de instanța de control judiciar și, constatând
că hotărârea instanței de fond este corectă, va fi menținută ca atare.
Pentru toate aceste motive, văzând că
nu sunt motive de casare sau modificare a sentinței atacate, în temeiul art. 312
C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de T.C.E.,
S.S.G., S.O.G., B.S.F., C.F.A., M.M.A., P.A.M., I.A.D., G.F., C.C. împotriva
sentinței nr. 669 din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția
contencios administrativ și fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
21 martie 2012.