ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7404/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. 1 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față; Prin cererea de chemare în judecată introdusă la Tribunalul Galați de reclamanta OMV P. SA în contradictoriu cu pârâtul C.M. s-a solicitat întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterioare executării Sentinței civile nr. 424 din 5 martie 2009 a Tribunalului Galați, desființată prin Decizia civilă nr. 873 din 30 septembrie 2009 a Curții de Apel Galați. Prin Sentința civilă nr. 351 din 16 februarie 2011 Tribunalul Galați a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, reținând că față de obiectul cererii și de temeiul juridic invocat, respectiv art. 404 2 alin. (3) C. proc.

civ., competența de soluționare aparține judecătoriei, conform art. 373 4 alin. (2) C. proc. civ. Aceasta deoarece cererea de întoarcere a executării este o cerere ce ține de faza procesuală a executării, subsecvente fazei procesuale de soluționare a fondului litigiului, că dispozițiile legale aplicabile cu privire la instanța competentă și căile de atac sunt cele prevăzute în acest capitol pentru executare și respectiv contestație la executare și că, stabilindu-se o procedură judiciară contradictorie pentru soluționarea întoarcerii executării, reglementată subsecvent contestației, acesteia îi sunt aplicabile procedura de soluționare și căile de atac prevăzute pentru contestația la executare - instituția cadru, generală, în raport cu procedura specială a întoarcerii executării, care reprezintă o contestație specială la executare.

Prin Sentința civilă nr. 13064 din 5 iulie 2011 Judecătoria sectorului 1 București și-a constatat necompetența materială și a declinat în favoarea Tribunalului Galați competența de soluționare a cererii. Constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în aplicarea dispozițiilor art. 20 pct. 2 C. proc. civ. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că nu există nicio rațiune pentru ca cererea separată de întoarcere a executării să fie de competența instanței de executare, întrucât după desființarea titlului executoriu sau a executării silite repunerea în situația anterioară se face potrivit regulilor de drept comun, actele de executare silită fiind desființate de drept.

Cererea de întoarcere a executării silite nu este o formă specială de contestație la executare, iar obligația de restituire către angajator a sumelor nedatorate primite de salariat este prevăzută de art. 272 alin. (1) C. muncii, în cadrul răspunderii patrimoniale a salariatului, motiv pentru care prezentul litigiu reprezintă un conflict de drepturi, astfel cum este definit de art. 248 alin. (3) C. muncii. Analizând conflictul de competență dedus judecății, Înalta Curte stabilește competența materială de soluționare în favoarea judecătoriei, pentru considerentele ce succed: Art. 404 2 alin. (1) C. proc. civ. stabilește că, atunci când instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării.

Alin. (2) reglementează situația în care instanța care a desființat hotărârea executată și a dispus rejudecarea în fond a procesului, dar nu a luat măsura restabilirii situației anterioare executării, stabilind că această măsură se va putea dispune de instanța care rejudecă fondul. În sfârșit, alin. (3) al art. 404 2 C. proc. civ. prevede că, dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2), cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii. În cauză, repunerea în situația anterioară a fost solicitată în condițiile art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ. Titlul în baza căruia a fost făcută executarea și care, ulterior, a fost desființat este o hotărâre judecătorească dată în materia conflictelor de muncă.

Obiectul executării silite l-a constituit o sumă de bani constând în drepturi salariale reprezentând suplimentarea toamnă - iarnă și ajutor material egal cu contravaloarea unei cantități de gaze naturale, conform contractelor colective de muncă pe anii 2005 - 2008. De vreme ce restabilirea situației anterioare executării a fost cerută pe cale principală, raportul juridic dedus judecății nu a păstrat natura aceluia în baza căruia s-a emis titlul executoriu. Pretenția concretă a reclamantului în cererea de repunere în situația anterioară, adică obiectul cererii îl constituie o sumă de bani care nu mai are ca temei drepturile sau obligațiile salariale ale părților. Instanța este sesizată cu analiza unui raport juridic nou, de sine stătător, respectiv acela la baza căruia stă executarea unui titlu desființat și care nu împrumută nimic din particularitățile raportului juridic ce a format obiectul litigiului finalizat prin titlul executoriu desființat.

Pe de altă parte, deși temeiul cererii de repunere în situația anterioară îl constituie executarea unui titlu desființat, cerere formulată potrivit art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ., aceasta nu vizează analiza executării însăși în așa fel încât, în lipsa unui text care să dea în competența instanței de executare întoarcerea executării, să fie sesizată judecătoria în circumscripția căreia s-a făcut executarea, așa cum prevede art. 373 alin. (2) C. proc. civ. Față de cele ce preced, în speță, sintagma "instanța judecătorească competentă potrivit legii" cuprinsă în art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ. trebuie înțeleasă în sensul că are în vedere instanța a cărei competență materială de primă instanță se determină în funcție de criteriul valorii obiectului cererii de chemare în judecată.

În temeiul acestui criteriu, în raport de dispozițiile art. 1 raportat la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., competența materială de soluționare în primă instanță a cererii de restituire a sumei de 23.803 RON aparține judecătoriei. Întrucât instanța de regulator nu a avut a se pronunța și asupra instanței competente sub aspect teritorial, dosarul va fi trimis "administrativ" Judecătoriei sectorului 1 București, urmând ca aceasta să determine instanța în raza căreia se află domiciliul pârâtului și, dacă este cazul, să facă aplicarea dispozițiilor art. 5 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul SC OMV P. SA în contradictoriu cu intimatul C.M. în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2011.