ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7404/2011

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. 1 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de

față;

Prin cererea de

chemare în judecată introdusă la Tribunalul Galați de reclamanta OMV P. SA în

contradictoriu cu pârâtul C.M. s-a solicitat întoarcerea executării silite și

restabilirea situației anterioare executării Sentinței civile nr. 424 din 5

martie 2009 a Tribunalului Galați, desființată prin Decizia civilă nr. 873 din

30 septembrie 2009 a Curții de Apel Galați.

Prin Sentința civilă nr. 351 din 16 februarie

2011 Tribunalul Galați a admis excepția necompetenței materiale și a declinat

competența în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, reținând că față de

obiectul cererii și de temeiul juridic invocat, respectiv art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ., competența de soluționare aparține judecătoriei,

conform art. 373

4

alin. (2) C. proc. civ. Aceasta deoarece cererea

de întoarcere a executării este o cerere ce ține de faza procesuală a

executării, subsecvente fazei procesuale de soluționare a fondului litigiului,

că dispozițiile legale aplicabile cu privire la instanța competentă și căile de

atac sunt cele prevăzute în acest capitol pentru executare și respectiv

contestație la executare și că, stabilindu-se o procedură judiciară

contradictorie pentru soluționarea întoarcerii executării, reglementată

subsecvent contestației, acesteia îi sunt aplicabile procedura de soluționare

și căile de atac prevăzute pentru contestația la executare - instituția cadru,

generală, în raport cu procedura specială a întoarcerii executării, care

reprezintă o contestație specială la executare.

Prin Sentința civilă

nr. 13064 din 5 iulie 2011 Judecătoria sectorului 1 București și-a constatat

necompetența materială și a declinat în favoarea Tribunalului Galați competența

de soluționare a cererii. Constatând ivit conflictul negativ de competență a

înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în aplicarea

dispozițiilor art. 20 pct. 2 C. proc. civ.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că nu există nicio rațiune pentru ca cererea

separată de întoarcere a executării să fie de competența instanței de executare,

întrucât după desființarea titlului executoriu sau a executării silite

repunerea în situația anterioară se face potrivit regulilor de drept comun,

actele de executare silită fiind desființate de drept. Cererea de întoarcere a

executării silite nu este o formă specială de contestație la executare, iar

obligația de restituire către angajator a sumelor nedatorate primite de

salariat este prevăzută de art. 272 alin. (1) C. muncii, în cadrul răspunderii

patrimoniale a salariatului, motiv pentru care prezentul litigiu reprezintă un

conflict de drepturi, astfel cum este definit de art. 248 alin. (3) C. muncii.

Analizând conflictul

de competență dedus judecății, Înalta Curte stabilește competența materială de

soluționare în favoarea judecătoriei, pentru considerentele ce succed:

Art. 404

2

alin. (1) C. proc. civ. stabilește că, atunci când instanța judecătorească a

desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui

interesat va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației

anterioare executării. Alin. (2) reglementează situația în care instanța care a

desființat hotărârea executată și a dispus rejudecarea în fond a procesului,

dar nu a luat măsura restabilirii situației anterioare executării, stabilind că

această măsură se va putea dispune de instanța care rejudecă fondul. În

sfârșit, alin. (3) al art. 404

2

C. proc. civ. prevede că, dacă nu

s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1)

și (2), cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente

potrivit legii.

În cauză, repunerea

în situația anterioară a fost solicitată în condițiile art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ.

Titlul în baza căruia

a fost făcută executarea și care, ulterior, a fost desființat este o hotărâre

judecătorească dată în materia conflictelor de muncă.

Obiectul executării

silite l-a constituit o sumă de bani constând în drepturi salariale

reprezentând suplimentarea toamnă - iarnă și ajutor material egal cu

contravaloarea unei cantități de gaze naturale, conform contractelor colective

de muncă pe anii 2005 - 2008.

De vreme ce

restabilirea situației anterioare executării a fost cerută pe cale principală,

raportul juridic dedus judecății nu a păstrat natura aceluia în baza căruia s-a

emis titlul executoriu. Pretenția concretă a reclamantului în cererea de

repunere în situația anterioară, adică obiectul cererii îl constituie o sumă de

bani care nu mai are ca temei drepturile sau obligațiile salariale ale

părților. Instanța este sesizată cu analiza unui raport juridic nou, de sine

stătător, respectiv acela la baza căruia stă executarea unui titlu desființat

și care nu împrumută nimic din particularitățile raportului juridic ce a format

obiectul litigiului finalizat prin titlul executoriu desființat.

Pe de altă parte, deși

temeiul cererii de repunere în situația anterioară îl constituie executarea

unui titlu desființat, cerere formulată potrivit art. 404

2

alin. (3)

C. proc. civ., aceasta nu vizează analiza executării însăși în așa fel încât,

în lipsa unui text care să dea în competența instanței de executare întoarcerea

executării, să fie sesizată judecătoria în circumscripția căreia s-a făcut

executarea, așa cum prevede art. 373 alin. (2) C. proc. civ.

Față de cele ce

preced, în speță, sintagma "instanța judecătorească competentă potrivit

legii" cuprinsă în art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ. trebuie

înțeleasă în sensul că are în vedere instanța a cărei competență materială de

primă instanță se determină în funcție de criteriul valorii obiectului cererii

de chemare în judecată.

În temeiul acestui

criteriu, în raport de dispozițiile art. 1 raportat la dispozițiile art. 2 pct.

1 lit. b) C. proc. civ., competența materială de soluționare în primă instanță

a cererii de restituire a sumei de 23.803 RON aparține judecătoriei.

Întrucât instanța de

regulator nu a avut a se pronunța și asupra instanței competente sub aspect

teritorial, dosarul va fi trimis "administrativ" Judecătoriei

sectorului 1 București, urmând ca aceasta să determine instanța în raza căreia

se află domiciliul pârâtului și, dacă este cazul, să facă aplicarea

dispozițiilor art. 5 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe contestatorul SC OMV P. SA în contradictoriu

cu intimatul C.M. în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 octombrie 2011.