ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2241/2012

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 767/99/2010,

reclamanta

SC

O.P. SA l-a chemat în judecată pe pârâtul G.I. solicitând restabilirea situației

anterioare executării silite realizate în dosarul de executare nr. 767/2008 și obligarea

pârâtului la restituirea sumei de 3.724 RON actualizată la data plății.

Tribunalul Iași, secția

civilă, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași și a declinat

competența în favoarea Judecătoriei Iași, așa cum rezultă din sentința civilă

nr. 766 din 07 aprilie 2010, reținând că obiectul acțiunii îl constituie întoarcerea

executării prin restabilirea situației anterioare executării silite efectuată de

pârât în baza titlului executoriu care a fost desființat, astfel încât competența

de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Iași.

Împotriva acestei sentințe,

reclamanta a formulat recurs, care a fost respins de Curtea de Apel Iași, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 265 din 28 mai

ce au ca obiect „întoarcerea executării” oricare ar fi sediul materiei în care s-a

emis titlul executoriu desființat – civil, comercial, ori conflicte de drepturi

- ca în prezenta cauză, judecătoria, ca instanță de executare, are plenitudine de

jurisdicție, astfel că Tribunalul a stabilit corect competența judecătoriei, ca

instanță de executare, fiind incident art. 373 alin. (2) C. proc. civ.

Judecătoria Iași, secția

civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași și a declinat

competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, apreciind

că cererea de întoarcere a executării silite este o cerere ce ține de faza procesuală

a executării, subsecventă fazei procesuale de soluționare irevocabilă a fondului

litigiului, fiindu-i aplicabile dispozițiile referitoare la executare, respectiv

contestație la executare, instituție cadru, în raport cu procedura specială a întoarcerii

executării, care este privită în doctrină și jurisprudență ca o contestație specială

la executare, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 12364 din 20 septembrie 2010”.

Făcând aplicarea art.

373

3

alin. (2) C. proc. civ., conform căruia instanța de executare este

judecătoria în circumscripția căreia s-a făcut executarea, respectiv Judecătoria

Sectorului 1 București, instanța a stabilit competența de soluționare a litigiului

în favoarea acesteia.

Judecând recursul declarat

împotriva acestei sentințe, Tribunalul Iași, secția civilă, a reținut corecta judecată

a instanței de fond și, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1), raportat la

art. 404

2

alin. (3) și art. 373 alin. (2) C. proc. civ., a respins recursul

ca nefondat, prin decizia civilă nr. 440 din 11 februarie 2011.

Judecătoria Sectorului

1 București a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a

declinat competența în favoarea Tribunalului Iași, secția litigii de muncă, reținând

incidența art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 284

alin. (1) C. muncii și la art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ.

Tribunalul Iași, secția

I civilă, a suspendat judecata cauzei în baza art. 21 C. proc. civ. și a constatat

ivit conflictul negativ de competență conform art. 20 alin. (2) C. proc. civ., trimițând

dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Examinând incidentul procedural

privitor la competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor

art. 20 C. proc. civ., „

Există conflict de competență: când două sau mai multe instanțe se

declară deopotrivă competente să judece aceeași pricină [alin. (1)]; când două sau

mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente de a judeca

aceeași pricină [alin. (2)]”.

Conflictele

de competență apar atunci când două sau mai multe instanțe judecătorești ori alte

organe cu activitate jurisdicțională se declară deopotrivă competente să judece

un litigiu (conflict pozitiv de competență) sau, dimpotrivă, se consideră necompetente

și își declină reciproc competența (conflict negativ de competență).

Pentru a exista conflict

negativ de competență, se cer a fi îndeplinite mai multe condiții: instanța sau

organul cu activitate jurisdicțională au fost sesizate cu judecata unui litigiu;

jurisdicțiile s-au declarat necompetente prin hotărâri irevocabile; declinările

de competență să fie reciproce, pentru că numai astfel are loc o întrerupere a cursului

judecății și cel puțin una dintre jurisdicții să fie competentă să soluționeze pricina.

Nu există

conflict de competență în situația în care declinările de competență între instanțe

nu au caracter reciproc, ca atunci când prima instanță sesizată își declină competența

în favoarea unei a doua instanțe și aceasta, la rândul său, își declină competența

în favoarea unei a treia instanțe, care, însă, nu se pronunțase în niciun fel asupra

competenței sale.

Prima instanță sesizată

a fost Tribunalul Iași, care a declinat

competența în favoarea

Judecătoriei Iași, iar

Curtea de Apel Iași a soluționat recursul respingându-l ca nefondat, astfel că Judecătoriei

Iași îi revenea competența de a soluționa litigiul.

Judecătoria Iași a declinat

competența în favoarea

Judecătoriei Sectorului 1 București, iar aceasta

din urmă instanță a declinat competența în favoarea Tribunalului Iași, care nu s-a

pronunțat asupra competenței sale, astfel că nefiind îndeplinită condiția ca declinările

de competență să fie reciproce, nu se poate vorbi de un conflict negativ de competență,

în condițiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ.

Așadar, nefiind

îndeplinită condiția ca declinările de competență să fie reciproce, nu se poate

vorbi de un conflict negativ de competență, în condițiile art. 20 alin. (2) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată inexistența conflictului

de competență.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2012.