ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2241/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 767/99/2010, reclamanta SC O.P. SA l-a chemat în judecată pe pârâtul G.I. solicitând restabilirea situației anterioare executării silite realizate în dosarul de executare nr. 767/2008 și obligarea pârâtului la restituirea sumei de 3.724 RON actualizată la data plății. Tribunalul Iași, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Iași, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 766 din 07 aprilie 2010, reținând că obiectul acțiunii îl constituie întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare executării silite efectuată de pârât în baza titlului executoriu care a fost desființat, astfel încât competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Iași.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a formulat recurs, care a fost respins de Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 265 din 28 mai 2010. Conform acestei hotărâri, în materia executării silite, ce include și acțiunile ce au ca obiect „întoarcerea executării” oricare ar fi sediul materiei în care s-a emis titlul executoriu desființat – civil, comercial, ori conflicte de drepturi - ca în prezenta cauză, judecătoria, ca instanță de executare, are plenitudine de jurisdicție, astfel că Tribunalul a stabilit corect competența judecătoriei, ca instanță de executare, fiind incident art. 373 alin. (2) C. proc. civ.

Judecătoria Iași, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, apreciind că cererea de întoarcere a executării silite este o cerere ce ține de faza procesuală a executării, subsecventă fazei procesuale de soluționare irevocabilă a fondului litigiului, fiindu-i aplicabile dispozițiile referitoare la executare, respectiv contestație la executare, instituție cadru, în raport cu procedura specială a întoarcerii executării, care este privită în doctrină și jurisprudență ca o contestație specială la executare, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 12364 din 20 septembrie 2010”.

Făcând aplicarea art. 373 3 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia s-a făcut executarea, respectiv Judecătoria Sectorului 1 București, instanța a stabilit competența de soluționare a litigiului în favoarea acesteia. Judecând recursul declarat împotriva acestei sentințe, Tribunalul Iași, secția civilă, a reținut corecta judecată a instanței de fond și, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1), raportat la art. 404 2 alin. (3) și art. 373 alin. (2) C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat, prin decizia civilă nr. 440 din 11 februarie 2011. Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Tribunalului Iași, secția litigii de muncă, reținând incidența art. 404 2 alin. (3) C. proc.

civ. raportat la art. 284 alin. (1) C. muncii și la art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. Tribunalul Iași, secția I civilă, a suspendat judecata cauzei în baza art. 21 C. proc. civ. și a constatat ivit conflictul negativ de competență conform art. 20 alin. (2) C. proc. civ., trimițând dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. Examinând incidentul procedural privitor la competență, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 20 C. proc. civ., „ Există conflict de competență: când două sau mai multe instanțe se declară deopotrivă competente să judece aceeași pricină [alin. (1)]; când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină [alin. (2)]”.

Conflictele de competență apar atunci când două sau mai multe instanțe judecătorești ori alte organe cu activitate jurisdicțională se declară deopotrivă competente să judece un litigiu (conflict pozitiv de competență) sau, dimpotrivă, se consideră necompetente și își declină reciproc competența (conflict negativ de competență). Pentru a exista conflict negativ de competență, se cer a fi îndeplinite mai multe condiții: instanța sau organul cu activitate jurisdicțională au fost sesizate cu judecata unui litigiu; jurisdicțiile s-au declarat necompetente prin hotărâri irevocabile; declinările de competență să fie reciproce, pentru că numai astfel are loc o întrerupere a cursului judecății și cel puțin una dintre jurisdicții să fie competentă să soluționeze pricina.

Nu există conflict de competență în situația în care declinările de competență între instanțe nu au caracter reciproc, ca atunci când prima instanță sesizată își declină competența în favoarea unei a doua instanțe și aceasta, la rândul său, își declină competența în favoarea unei a treia instanțe, care, însă, nu se pronunțase în niciun fel asupra competenței sale. Prima instanță sesizată a fost Tribunalul Iași, care a declinat competența în favoarea Judecătoriei Iași, iar Curtea de Apel Iași a soluționat recursul respingându-l ca nefondat, astfel că Judecătoriei Iași îi revenea competența de a soluționa litigiul.

Judecătoria Iași a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, iar aceasta din urmă instanță a declinat competența în favoarea Tribunalului Iași, care nu s-a pronunțat asupra competenței sale, astfel că nefiind îndeplinită condiția ca declinările de competență să fie reciproce, nu se poate vorbi de un conflict negativ de competență, în condițiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ. Așadar, nefiind îndeplinită condiția ca declinările de competență să fie reciproce, nu se poate vorbi de un conflict negativ de competență, în condițiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată inexistența conflictului de competență. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2012.