ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 321/2012

Asupra cauzei de față constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 350 din 16 februarie

2011 pronunțată în dosarul nr. 13022/121/2010, Tribunalul Galați, secția civilă,

a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București,

reținând următoarele.

Prin cererea formulată de reclamantă

s-a solicitat întoarcerea executării silite, pentru suma de 23.803

lei,susținând că a fost executată silit în baza sentinței civile nr. 424 din 5

martie 2009, pronunțată de Tribunalul Galați, într-un conflict de muncă,

executarea fiind finalizată pentru suma de 23.802 lei, această sentință fiind

modificată în totalitate în sensul respingerii acțiunii.

Întrucât potrivit art. 404

2

alin.

(3) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține judecătoriei,

deoarece întoarcerea executării silite aparține fazei procesuale a executării,

iar dispozițiile legale cu privire la instanța competentă și căile de atac sunt

cele prevăzute în acest capitol pentru executare și respectiv contestația la

executare, astfel încât devin aplicabile dispozițiile art. 373

3

alin.

(2) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 13991 din 11

august 2011, Judecătoria Sectorului 1 București a declinat competența de

soluționare a cauzei către Tribunalul Galați, a constatat ivit conflictul

negativ de competență și a trimis cauza spre soluționare Înaltei Curți de

Casație și Justiție, reținând că instanța judecătorească competentă potrivit

legii, stabilită de art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ., este

echivalentă cu instanța de executare, deoarece atunci când s-a dorit s-a

stabilit expres acest lucru, pe de altă parte după anularea titlului

executoriu, nu mai există instanță de executare.

Pentru aceste considerente, instanța a

stabilit că prevederile art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ., fac

trimitere la instanța competentă potrivit dreptului comun, iar nu la instanța

de executare, iar potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., competența

materială privind judecarea conflictelor de muncă aparține tribunalului

potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte, competentă să

soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, pentru

argumentele ce succed:

În cazul în care instanța a desființat

hotărârea pe baza căreia a avut loc anterior executarea silită a reclamantei SC

O.M.V.P. SA BUCUREȘTI, dar nu a dispus întoarcerea executării, competența de

soluționare a acțiunii prin care se cere restabilirea situației anterioare

revine, conform alin. (3) al art. 404

2

C. proc. civ. „instanței

judecătorești competente potrivit legii”. Acest text urmează a fi aplicat în

sensul că poate fi una dintre instanțele prevăzute în art. 1 – art. 4 din

același cod, în raport cu natura/obiectul/valoarea litigiului. În speța de

față, competența materială de soluționare a litigiului în primă instanță,

aparține tribunalului care a și pronunțat hotărârea ce a constituit titlul

executoriu, ulterior desființat, stabilită potrivit dispozițiilor imperative

ale art. 284 alin. (1) raportat la art. 248 alin. (3) C. muncii.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

27 ianuarie 2012.