ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 321/2012

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 350 din 16 februarie 2011 pronunțată în dosarul nr. 13022/121/2010, Tribunalul Galați, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, reținând următoarele. Prin cererea formulată de reclamantă s-a solicitat întoarcerea executării silite, pentru suma de 23.803 lei,susținând că a fost executată silit în baza sentinței civile nr. 424 din 5 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Galați, într-un conflict de muncă, executarea fiind finalizată pentru suma de 23.802 lei, această sentință fiind modificată în totalitate în sensul respingerii acțiunii.

Întrucât potrivit art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține judecătoriei, deoarece întoarcerea executării silite aparține fazei procesuale a executării, iar dispozițiile legale cu privire la instanța competentă și căile de atac sunt cele prevăzute în acest capitol pentru executare și respectiv contestația la executare, astfel încât devin aplicabile dispozițiile art. 373 3 alin. (2) C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 13991 din 11 august 2011, Judecătoria Sectorului 1 București a declinat competența de soluționare a cauzei către Tribunalul Galați, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că instanța judecătorească competentă potrivit legii, stabilită de art. 404 2 alin. (3) C. proc.

civ., este echivalentă cu instanța de executare, deoarece atunci când s-a dorit s-a stabilit expres acest lucru, pe de altă parte după anularea titlului executoriu, nu mai există instanță de executare. Pentru aceste considerente, instanța a stabilit că prevederile art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ., fac trimitere la instanța competentă potrivit dreptului comun, iar nu la instanța de executare, iar potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., competența materială privind judecarea conflictelor de muncă aparține tribunalului potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, pentru argumentele ce succed: În cazul în care instanța a desființat hotărârea pe baza căreia a avut loc anterior executarea silită a reclamantei SC O.M.V.P.

SA BUCUREȘTI, dar nu a dispus întoarcerea executării, competența de soluționare a acțiunii prin care se cere restabilirea situației anterioare revine, conform alin. (3) al art. 404 2 C. proc. civ. „instanței judecătorești competente potrivit legii”. Acest text urmează a fi aplicat în sensul că poate fi una dintre instanțele prevăzute în art. 1 – art. 4 din același cod, în raport cu natura/obiectul/valoarea litigiului. În speța de față, competența materială de soluționare a litigiului în primă instanță, aparține tribunalului care a și pronunțat hotărârea ce a constituit titlul executoriu, ulterior desființat, stabilită potrivit dispozițiilor imperative ale art. 284 alin. (1) raportat la art. 248 alin. (3) C. muncii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2012.