ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 327/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 24 iunie

2011, reclamantul Ș.I.L. a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor

Publice Sibiu, solicitând anularea Deciziei de impunere nr. 14055 din 13

decembrie 2010 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 14054 din 13 decembrie

2010, precum și suspendarea executării actelor administrative până la

soluționarea irevocabilă a cauzei.

În motivarea cererii

de suspendare, reclamantul a învederat că există un caz bine justificat în

sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, fiind ilegal emise actele fiscale

prin care s-a stabilit obligația de a vira la bugetul de stat cca. 700.000 RON,

fără o încadrare legală și fără îndeplinirea procedurilor prealabile.

Prin Sentința nr. 238

din 8 septembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că susținerile reclamantului privind

momentul la care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile

devin persoane impozabile, nu prezintă caracterul unei îndoieli serioase asupra

legalității actelor administrative care să răstoarne prezumția de legalitate a

acestora, cu ocazia cercetării sumare a aparenței dreptului.

Referitor la condiția

necesității prevenirii unei pagube iminente, instanța de fond a constatat că nu

au fost administrate probe în sensul îndeplinirii cerințelor impuse de art. 2

lit. ș) din Legea contenciosului administrativ.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul Ș.I.L., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel reclamantul a

învederat că prin probele administrate a fost răsturnată prezumția de

legalitate a actelor administrative contestate, întrucât obligația vânzătorului

de imobile - persoană fizică - la plata TVA este lipsită de bază legală, față

de conținutul prevederilor art. 127 alin. (2) C. fisc.

Referitor la cerința

pagubei iminente, reclamantul a precizat că și această condiție este

îndeplinită, deoarece bunurile proprietatea sa, susceptibile de executare, ar

putea fi vândute, lipsindu-l astfel de veniturile ce le-ar obține.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, suspendarea

executării actelor administrative constituie un instrument eficient pentru a se

asigura respectarea principiului legalității, putând fi dispusă numai în

cazurile și condițiile expres prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr.

554/2004.

În sensul acestor

dispoziții, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de

starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în

privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în

prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu

public, astfel cum se prevede în art. 2 lit. t) și ș) din Legea contenciosului

administrativ.

Împrejurarea relevată

de reclamant care, după opinia sa, ar răsturna prezumția de legalitate a

actelor administrative, constituie însă o chestiune ce nu poate fi analizată

decât cu ocazia judecării fondului litigiului, în cererea de anulare și asupra

căreia nu se pot face aprecieri în cadrul procedurii de examinare sumară a

actelor dosarului.

Totodată, nu poate fi

primită nici susținerea iminenței producerii unei pagube, afirmația

reclamantului privind reducerea patrimoniului său, în lipsa unor probe

concrete, nefiind de natură a satisface cerința dispozițiilor art. 14 cu

referire la art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

În raport de cele

expuse mai sus, Curtea va respinge recursul formulat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de Ș.I.L. împotriva Sentinței nr. 238/2011 din 8 septembrie 2011 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2012.