ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 327/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 24 iunie 2011, reclamantul Ș.I.L. a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, solicitând anularea Deciziei de impunere nr. 14055 din 13 decembrie 2010 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 14054 din 13 decembrie 2010, precum și suspendarea executării actelor administrative până la soluționarea irevocabilă a cauzei. În motivarea cererii de suspendare, reclamantul a învederat că există un caz bine justificat în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, fiind ilegal emise actele fiscale prin care s-a stabilit obligația de a vira la bugetul de stat cca.

700.000 RON, fără o încadrare legală și fără îndeplinirea procedurilor prealabile. Prin Sentința nr. 238 din 8 septembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că susținerile reclamantului privind momentul la care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile, nu prezintă caracterul unei îndoieli serioase asupra legalității actelor administrative care să răstoarne prezumția de legalitate a acestora, cu ocazia cercetării sumare a aparenței dreptului. Referitor la condiția necesității prevenirii unei pagube iminente, instanța de fond a constatat că nu au fost administrate probe în sensul îndeplinirii cerințelor impuse de art. 2 lit. ș) din Legea contenciosului administrativ.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul Ș.I.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel reclamantul a învederat că prin probele administrate a fost răsturnată prezumția de legalitate a actelor administrative contestate, întrucât obligația vânzătorului de imobile - persoană fizică - la plata TVA este lipsită de bază legală, față de conținutul prevederilor art. 127 alin. (2) C. fisc. Referitor la cerința pagubei iminente, reclamantul a precizat că și această condiție este îndeplinită, deoarece bunurile proprietatea sa, susceptibile de executare, ar putea fi vândute, lipsindu-l astfel de veniturile ce le-ar obține. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument eficient pentru a se asigura respectarea principiului legalității, putând fi dispusă numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004. În sensul acestor dispoziții, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede în art. 2 lit. t) și ș) din Legea contenciosului administrativ.

Împrejurarea relevată de reclamant care, după opinia sa, ar răsturna prezumția de legalitate a actelor administrative, constituie însă o chestiune ce nu poate fi analizată decât cu ocazia judecării fondului litigiului, în cererea de anulare și asupra căreia nu se pot face aprecieri în cadrul procedurii de examinare sumară a actelor dosarului. Totodată, nu poate fi primită nici susținerea iminenței producerii unei pagube, afirmația reclamantului privind reducerea patrimoniului său, în lipsa unor probe concrete, nefiind de natură a satisface cerința dispozițiilor art. 14 cu referire la art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul formulat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de Ș.I.L. împotriva Sentinței nr. 238/2011 din 8 septembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2012.