ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1026/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1026/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea actelor și lucrărilor
cauzei, reține următoarele:
Prin
cererea înregistrată la Tribunalul Bacău, reclamanta SC S.T.C. SRL Bacău a
chemat în judecată pârâta SC R.E. SRL Bacău, pentru ca, prin hotărârea
judecătorească să se constate nulitatea filei CEC seria Bc 300 nr. 01631640
emisă de SC S.T.C. SRL către SC R.E. SRL în anul 2006.
Reclamanta
și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 59/1934 și pe cele ale art. 948
C. civ.
Prin
întâmpinare, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a instanței,
arătând că în cauză competența revine Judecătoriei Bacău, excepția
litispendenței, având în vedere că reclamanta a mai formulat o acțiune
similară, ce a făcut obiectul dosarului nr. 7929/110/2010 care a fost declinată
la Judecătoria Bacău, iar în caz de respingere a acestei excepții a invocat
excepția autorității de lucru judecat. De asemenea, pârâta a invocat excepția
lipsei calității procesuale active, motivat de faptul că anularea
instrumentului de plată se poate cere doar de posesor, nu și de emitent;
excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că, potrivit art. 67 din
legea Cec-ului, declararea nulității se poate cere doar în cazul
pierderii,distrugerii sau furtului filei CEC, ori reclamantul a arătat că i-a
predat fila CEC, ca și garanție a îndeplinirii obligației;excepția prematurității,
având în vedere că nu au fost inițiate procedurile de executare silită, pentru
ca reclamanta să poată formula opoziție sau contestație la titlu.
Prin
sentința civilă nr. 125 din 09 februarie 2011, Tribunalul Bacău a admis
excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea reclamantei ca
inadmisibilă, reținând în fundamentarea hotărârii că Legea nr. 59/1934 a
cecului este o lege specială, derogatorie de la dreptul comun, că aceasta se
completează cu dispozițiile Codului comercial și cele ale Codului de procedură
civilă, în măsura în care Legea nr. 59/1934 nu conține dispoziții pentru
reglementarea unei situații și dispozițiile din legea generală nu contravin
legii speciale. A mai reținut instanța că CEC-ul este instrument de plată și nu
de garanție, cum l-a folosit reclamanta iar potrivit art. 53 din Legea 59/1934,
CEC-ul are valoare de titlu executor pentru capital si accesorii, stabilite
conform art. 48 si art. 49 din lege, împrejurare față de care legea stabilește
expres și limitativ cazurile de nulitate a cec-ului.
Împotriva
hotărârii instanței de fond reclamanta SC „S.T.C.” SRL a declarat apel,
considerând-o nelegală motivat de faptul că din actele dosarului a rezultat
nulitatea instrumentului de plată-fila CEC- care a fost completată în mod abuziv
de către intimată. A arătat apelanta că sunt îndeplinite cerințele art. 23 din
Legea nr. 59/1934 și că, după finalizarea lucrărilor, intimata a avea obligația
legală de restituire a filei CEC.
Curtea
de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin
decizia nr. 66 din 13 septembrie 2011, a respins ca nefondat, apelul reclamantei, instanța de control judiciar reținând, în esență, legalitatea și
temeinicia sentinței apelate din perspectiva criticilor formulate.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC S.T.C. SRL BACĂU, solicitând
admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare
aceleiași instanțe de fond.
Recurenta-reclamantă
își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9
C. proc. civ. și vizează, în esență, soluționarea greșită de către instanțe a
excepției inadmisibilității acțiunii, din perspectiva aplicării și
interpretării eronate a art. 23 și art. 55 din Legea nr. 59/1934 privind cecul,
cambia și biletul la ordin.
Înalta
Curte, examinând decizia atacată constată că recursul este fondat pentru
motivele ce se vor arăta.
În
baza rolului activ conferit de art. 129 alin. (5) C. proc. civ. instanța avea
obligația de a-și clarifica limitele învestirii în funcție de cauzele care au
generat raporturile juridice dintre părți și de finalitatea acțiunii, lămurirea
acestui aspect fiind esențială în determinarea normelor de drept incidente.
Deși
în fundamentarea în drept a acțiunii reclamanta suprapune cauzele de nulitate
ale CEC-ului reglementate de legea specială, Legea nr. 59/1934, peste cele
privind validitatea unei convenții prevăzute de dreptul comun (art. 948 C. civ.),
din motivarea demersului său judiciar rezultă cu evidență faptul că fila CEC a
avut ca finalitate garantarea executării în bune condiții a prestațiilor
stabilite prin contractul de livrare și execuție sub rezerva proprietății nr. 340/2005,
astfel cum rezultă din Capitolul V art. 12 lit. f) din contract, fila CEC
urmând a fi ulterior restituită, la finalizarea contractului.
Așadar,
raportul juridic fundamental pe care se întemeiază acțiunea este configurat de
convenția părților și nu de fila CEC care a fost emisă în considerarea
executării contractului, în cauză fiind așadar aplicabile dispozițiile
dreptului comun și nu cele ale legii speciale, acțiunea promovată fiind astfel
admisibilă.
În
considerarea celor ce preced Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va
admite recursul, va casa atât decizia recurată cât și sentința apelată și va trimite
cauza Tribunalului Bacău pentru soluționarea fondului cauzei.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de recurenta SC S.T.C. SRL BACĂU
împotriva
deciziei nr. 66/2011 din 13 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău,
secția comercială, contencios administrativ și fiscal, casează decizia recurată
și sentința nr. 125 din 9 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Bacău și trimite
cauza aceleiași instanțe de fond pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 februarie 2012.