ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3219/2011

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată,

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 7 august 2010,

reclamanții H.G., T.G., B.I. și M.M., în contradictoriu cu pârâtul G.R.,

reprezentat de prim-ministrul E.B., au solicitat instanței suspendarea H.G. nr.

737/2010 (publicata în M. Of. nr. 528/29.07.2010), privind metodologia de

recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) -

h) din Legea nr. 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul

pensiilor.

În motivarea cererii, reclamanții au

arătat că sunt beneficiari ai drepturilor de pensie constituite, conferite și

anterioare Legii nr. 119/2010 și H.G. nr. 737/2010, respectiv în baza Legii nr.

223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil și navigant din

România, cu respectarea în tot a actelor normative în vigoare la data emiterii

deciziilor de pensionare în cauză, iar actul normativ atacat, H.G. nr. 737/2010,

în întregul său încalcă ordinea de drept instituită în România, tratatele

internaționale la care România este parte sau a aderat principiile de drept

constituțional, drepturile fundamentale ale cetățenilor romani, regulile de

interpretare și aplicare ale legii civile în timp instituite de întreaga

legislație internă anterioară și consolidate prin decizii ale Curții

Constituționale și hotărâri ale Curții Europene.

Au apreciat reclamanții că actul a

cărei suspendare o solicită încalcă, completează și modifică chiar și Legea nr.

119/2010, deși această hotărâre reprezintă Normele de aplicare ale Legii nr. 119/2010.

Prin Sentința Civilă nr. 3504 din 21

septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ

și fiscal, au fost respinse excepțiile netimbrării, lipsei calității procesuale

active și lipsei de interes ca neîntemeiate. A fost respinsă, de asemenea,

acțiunea formulata, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în ce privește excepțiile invocate, că acțiunea a

fost timbrată la termenul din 14 septembrie 2010 cu taxa de timbru de 8 lei și

timbru judiciar de 0,3 lei, iar în susținerea excepțiilor lipsei calității

procesuale active și a lipsei de interes pârâtul a invocat chestiuni care țin

de fondul cauzei, respectiv că reclamanții nu fac dovada dreptului pretins și a

vătămării.

Pe fond, prima instanță a constatat,

în aplicarea art. 14 alin. (1) coroborat cu art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004,

că nu este îndeplinită prima dintre condițiile legale pentru suspendarea

executării actului, apreciind că împrejurările invocate de reclamanți nu sunt

natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ.

Împotriva sentinței civile nr. 3504 din

21 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VlII-a de

contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs în termen legal

reclamanții H.G., T.G., B.I. și M.M., prin care au solicitat admiterea acestei

căi extraordinare de atac și modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul

admiterii acțiunii reclamanților și a dispunerii suspendării H.G.R. nr. 737/2010

(publicată în M. Of. al României, Partea 1, nr. 528/29.07.2010) privind

metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art.

1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în

domeniul pensiilor, până la pronunțarea instanței de fond.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 645 din 3

februarie 2011, a respins recursul declarat ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri, H.G.,

T.G., B.I. și M.M. au formulat contestație în anulare, întemeiată pe

prevederile art. 317 și următoarele C. proc. civ.

Ulterior, la data de 1 iunie 2011,

înainte de termenul de judecată stabilit la data de 2 iunie 2011, contestatorii

H.G., T.G., B.I. și M.M. au depus prin serviciul registratură o cerere prin

care au arătat că înțeleg să renunțe la contestația în anulare formulată, în

temeiul dispozițiilor art. 246 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziții„

Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie

prin cerere scrisă”.

Pe cale de consecință, în conformitate

cu dispozițiile art. 246 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curtea va lua act de

renunțarea la judecata recursului, formulată de contestatori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecarea

contestației în anulare formulată de H.G., T.G., B.I. și M.M. împotriva

Deciziei nr. 645 din 3 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

2 iunie 2011.