ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5122/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Vrancea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamanții M.N.A., C.C.V., minor, prin reprezentant legal M.N.A. și C.C., au formulat contestație împotriva formelor de executare - înființare popriri de către intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Focșani, în dosarele de executare nr. 301579/2010 și nr. 301171/2010. Prin Sentința civilă nr. 200 din 2011 a Tribunalului Vrancea s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani. Prin Sentința civilă nr. 3429 din 2011 a Judecătoriei Focșani s-a declinat competența de soluționare în favoarea tribunalului, reținându-se că intimata D.G.F.P.

Vrancea a emis acte fiscale potrivit art. 172 - 174 C. proc. fisc., iar prezenta cerere ar reprezenta o contestație împotriva actelor fiscale. Prin Sentința nr. 11/CC din 21 iunie 2011 Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe, a stabilit în favoarea Judecătoriei Focșani competența de soluționare a contestației formulate de M.N.A., C.C.V., minor, prin reprezentant legal M.N.A. și C.C., împotriva formelor de executare - înființare popriri de către intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Focșani, în dosarele de executare nr. 301579/2010 și nr. 301171/2010. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că din titlul executoriu contestat creanța o reprezintă amenda civilă, emitent fiind Judecătoria Focșani, iar potrivit dispozițiilor art. 400, 402 C. proc.

civ. competența de soluționare a contestației la executare propriu-zisă, cât și la titlu, în cauză aparține judecătoriei. Curtea de Apel a arătat că în același sens este și Decizia nr. XV din 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții M.N.A., C.C.V. și C.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 22 pct. 5 1 C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., se arată că prin sentința atacată, Curtea de Apel Galați a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani, fiind ignorată legea specială fiscală, contravențională și de contencios administrativ care se aplică prioritar și dându-se eficiență doar procedurii de drept comun, respectiv C. proc.

civ. Recurenții-reclamanți arată în esență faptul că actele atacate în procedura de executare sunt acte administrative, sunt emise de autorități și instituții publice, alegerea acestora fiind de rezolvare a cauzei pe calea contenciosului administrativ reglementat de Legea nr. 554/2004, a procedurii fiscale speciale reglementată de C. fisc. și C. proc. fisc. la care face trimitere și art. 580 3 alin. (4) C. proc. civ. și respectiv a procedurii contravenționale reglementată de O.G. nr. 2/2001. Precizează recurenții că au formulat separat contestație la executare ce face obiectul dosarului nr. 19857/231/2010 al Judecătoriei Focșani, în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 1301 din 24 februarie 2011. Solicită admiterea recursului și stabilirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: Curtea de Apel a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată. Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă contestația la executare formulată de reclamanți împotriva formelor de executare - înființare popriri, instituite de intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Focșani în dosarele de executare nr. 301579/2010 și nr. 301171/2010, contestându-se astfel acte administrative fiscale.

În conformitate cu dispozițiile art. 169 alin. (1) C. proc. fisc. orice persoană interesată poate face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat, cu încălcarea prevederilor legale, de către organele de executare fiscale, precum și împotriva refuzului acestora de a îndeplini un act de executare în condițiile legii. În reglementarea competenței și a modului de soluționare, dispozițiile art. 169 alin. (4) C. proc. fisc. prevăd următoarele: contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență. Înalta Curte reține că în lipsa unor proceduri exprese referitoare la instanța judecătorească competentă, devin aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (3) C. proc.

fisc., conform cărora unde prezentul cod nu dispune se aplică dispozițiile C. proc. civ. În art. 399 alin. (1) C. proc. civ., republicat, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 459/2006, se prevede că "împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați și vătămați prin executare", iar "dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281 1 , se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege". Potrivit art. 400 alin. (1) C. proc.

civ., contestația se introduce la instanța de executare și, deși nu se arată în mod expres, rezultă că acest prim alineat are în vedere contestația la executare propriu-zisă, din moment ce în alin. (2) se prevede care este instanța competentă să soluționeze contestația la titlu. Din coroborarea dispozițiilor art. 400 alin. (1) cu dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că instanța de executare este judecătoria în raza căreia se face executarea, dacă legea nu prevede altfel, deci, în ceea ce privește competența soluționării contestației la executare propriu-zisă, aceasta aparține întotdeauna Judecătoriei, indiferent că este vorba despre un titlu executoriu în materie comercială sau în materie civilă.

Art. 400 alin. (2) distinge două situații: 1. Atunci când se cere lămurirea înțelesului întinderii sau aplicării titlului executoriu constând într-o hotărâre judecătorească, instanța competentă să se pronunțe este cea care a pronunțat hotărârea care se execută. Așadar, dacă titlul îl reprezintă o hotărâre judecătorească, contestația se va îndrepta la acea instanță care a pronunțat, în respectiva materie, hotărârea susceptibilă de executare silită. De asemenea, când titlul emană de la un alt organ cu activitate jurisdicțională, acela va fi sesizat cu contestația la titlu, indiferent de natura litigiului. 2. Atunci când se cere lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu care nu emană de la un organ cu activitate jurisdicțională, art. 400 alin. (2) teza a II-a C. proc.

civ. face trimitere la instanța de executare. Din coroborarea acestor dispoziții cu prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, rezultă că judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece atât contestația la executarea propriu-zisă, cât și contestația la titlu. Această soluție se impune deoarece, în cazul contestării executării silite ce se realizează de organele administrativ fiscale în temeiul unui titlu executoriu fiscal, dreptul comun este reprezentat de normele dreptului civil, material și procesual, iar nu de normele de drept public cuprinse în Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și respectiv în titlul IX C. proc.

fisc., dispoziții aplicabile numai la soluționarea acțiunii în anularea sau modificarea obligației fiscale, ce constituie titlu de creanță fiscală. Așa fiind, pentru corecta aplicare a dispozițiilor art. 169 alin. (4) C. proc. fisc., judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, evident numai dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. Înalta Curte are în vedere și Decizia nr. XV din 5 februarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 400 și 402 C. proc.

civ., care a statuat că judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să soluționeze contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare (...), cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. Astfel fiind, pentru argumentele arătate, Înalta Curte constată că soluția Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, de a stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Focșani este corectă, că susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de M.N.A., C.C.V. și C.C. împotriva sentinței nr. 11/CC din 21 iunie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2011.