ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5122/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial la

Tribunalul Vrancea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

reclamanții M.N.A., C.C.V., minor, prin reprezentant legal M.N.A. și C.C., au

formulat contestație împotriva formelor de executare - înființare popriri de

către intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Focșani, în

dosarele de executare nr. 301579/2010 și nr. 301171/2010.

Prin Sentința civilă

nr. 200 din 2011 a Tribunalului Vrancea s-a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani.

Prin Sentința civilă

nr. 3429 din 2011 a Judecătoriei Focșani s-a declinat competența de soluționare

în favoarea tribunalului, reținându-se că intimata D.G.F.P. Vrancea a emis acte

fiscale potrivit art. 172 - 174 C. proc. fisc., iar prezenta cerere ar

reprezenta o contestație împotriva actelor fiscale.

Prin Sentința nr.

11/CC din 21 iunie 2011 Curtea de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea conflictului negativ de

competență ivit între cele două instanțe, a stabilit în favoarea Judecătoriei

Focșani competența de soluționare a contestației formulate de M.N.A., C.C.V.,

minor, prin reprezentant legal M.N.A. și C.C., împotriva formelor de executare

- înființare popriri de către intimata Administrația Finanțelor Publice a

Municipiului Focșani, în dosarele de executare nr. 301579/2010 și nr.

301171/2010.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că din titlul executoriu contestat creanța

o reprezintă amenda civilă, emitent fiind Judecătoria Focșani, iar potrivit

dispozițiilor art. 400, 402 C. proc. civ. competența de soluționare a

contestației la executare propriu-zisă, cât și la titlu, în cauză aparține

judecătoriei.

Curtea de Apel a

arătat că în același sens este și Decizia nr. XV din 2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs reclamanții M.N.A., C.C.V. și C.C., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 22 pct. 5

1

C.

proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., se arată

că prin sentința atacată, Curtea de Apel Galați a stabilit competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani, fiind ignorată legea

specială fiscală, contravențională și de contencios administrativ care se

aplică prioritar și dându-se eficiență doar procedurii de drept comun,

respectiv C. proc. civ.

Recurenții-reclamanți

arată în esență faptul că actele atacate în procedura de executare sunt acte

administrative, sunt emise de autorități și instituții publice, alegerea

acestora fiind de rezolvare a cauzei pe calea contenciosului administrativ

reglementat de Legea nr. 554/2004, a procedurii fiscale speciale reglementată

de C. fisc. și C. proc. fisc. la care face trimitere și art. 580

3

alin. (4) C. proc. civ. și respectiv a procedurii contravenționale reglementată

de O.G. nr. 2/2001.

Precizează recurenții

că au formulat separat contestație la executare ce face obiectul dosarului nr.

19857/231/2010 al Judecătoriei Focșani, în care s-a pronunțat Sentința civilă

nr. 1301 din 24 februarie 2011.

Solicită admiterea

recursului și stabilirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Vrancea.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control

judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304

sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării

hotărârii: Curtea de Apel a reținut corect situația de fapt, în raport de

materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică

adecvată.

Obiectul cererii de

chemare în judecată îl reprezintă contestația la executare formulată de

reclamanți împotriva formelor de executare - înființare popriri, instituite de

intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Focșani în dosarele de

executare nr. 301579/2010 și nr. 301171/2010, contestându-se astfel acte

administrative fiscale.

În conformitate cu

dispozițiile art. 169 alin. (1) C. proc. fisc. orice persoană interesată poate

face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat, cu încălcarea

prevederilor legale, de către organele de executare fiscale, precum și

împotriva refuzului acestora de a îndeplini un act de executare în condițiile

legii.

În reglementarea

competenței și a modului de soluționare, dispozițiile art. 169 alin. (4) C.

proc. fisc. prevăd următoarele: contestația se introduce la instanța

judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.

Înalta Curte reține

că în lipsa unor proceduri exprese referitoare la instanța judecătorească

competentă, devin aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (3) C. proc. fisc.,

conform cărora unde prezentul cod nu dispune se aplică dispozițiile C. proc.

civ.

În art. 399 alin. (1)

C. proc. civ., republicat, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea

nr. 459/2006, se prevede că "împotriva executării silite, precum și

împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei

interesați și vătămați prin executare", iar "dacă nu s-a utilizat procedura

prevăzută de art. 281

1

, se poate face contestație și în cazul în

care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea

titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să

înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în

condițiile prevăzute de lege".

Potrivit art. 400

alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare și,

deși nu se arată în mod expres, rezultă că acest prim alineat are în vedere

contestația la executare propriu-zisă, din moment ce în alin. (2) se prevede

care este instanța competentă să soluționeze contestația la titlu.

Din coroborarea

dispozițiilor art. 400 alin. (1) cu dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc.

civ., rezultă că instanța de executare este judecătoria în raza căreia se face

executarea, dacă legea nu prevede altfel, deci, în ceea ce privește competența

soluționării contestației la executare propriu-zisă, aceasta aparține

întotdeauna Judecătoriei, indiferent că este vorba despre un titlu executoriu

în materie comercială sau în materie civilă.

Art. 400 alin. (2)

distinge două situații:

cere lămurirea înțelesului întinderii sau aplicării titlului executoriu

constând într-o hotărâre judecătorească, instanța competentă să se pronunțe

este cea care a pronunțat hotărârea care se execută.

Așadar, dacă titlul

îl reprezintă o hotărâre judecătorească, contestația se va îndrepta la acea

instanță care a pronunțat, în respectiva materie, hotărârea susceptibilă de

executare silită.

De asemenea, când

titlul emană de la un alt organ cu activitate jurisdicțională, acela va fi

sesizat cu contestația la titlu, indiferent de natura litigiului.

cere lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu care

nu emană de la un organ cu activitate jurisdicțională, art. 400 alin. (2) teza

a II-a C. proc. civ. face trimitere la instanța de executare.

Din coroborarea

acestor dispoziții cu prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd

că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face

executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, rezultă că

judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să

judece atât contestația la executarea propriu-zisă, cât și contestația la

titlu.

Această soluție se

impune deoarece, în cazul contestării executării silite ce se realizează de

organele administrativ fiscale în temeiul unui titlu executoriu fiscal, dreptul

comun este reprezentat de normele dreptului civil, material și procesual, iar

nu de normele de drept public cuprinse în Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ și respectiv în titlul IX C. proc. fisc., dispoziții aplicabile

numai la soluționarea acțiunii în anularea sau modificarea obligației fiscale,

ce constituie titlu de creanță fiscală.

Așa fiind, pentru

corecta aplicare a dispozițiilor art. 169 alin. (4) C. proc. fisc., judecătoria

în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece

contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de

executare, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță

judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, evident numai dacă pentru

contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

Înalta Curte are în

vedere și Decizia nr. XV din 5 februarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secțiile unite, prin care s-a admis recursul în interesul

legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 400 și 402 C.

proc. civ., care a statuat că judecătoria în circumscripția căreia se face

executarea este competentă să soluționeze contestația, atât împotriva

executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare (...), cât și

împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în

cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească

sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o

altă procedură prevăzută de lege.

Astfel fiind, pentru

argumentele arătate, Înalta Curte constată că soluția Curții de Apel Galați,

secția de contencios administrativ și fiscal, de a stabili competența de

soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Focșani este

corectă, că susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu pot

fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de M.N.A., C.C.V. și C.C. împotriva sentinței nr. 11/CC din 21 iunie

2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 noiembrie 2011.