ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3933/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3933/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința nr. 495 din 10 februarie 2009, Curtea de Apel
București, s
ecția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de
reclamantul
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în
contradictoriu cu pârâtul D.V., și a constatat
calitatea de lucrător al Securității a pârâtului; prin aceeași sentință,
instanța de fond a respins excepția
lipsei calității procesuale pasive,
invocată de pârât.
Pentru a pronunța această
sentință, instanța de fond a reținut, în ceea ce
privește excepția
lipsei calității procesuale pasive, că aceasta este neîntemeiată, în raport cu
finalitatea prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, care constă tocmai în
deconspirarea persoanelor ce au avut calitatea de lucrător/colaborator al
Securității.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut, în esență, că
pârâtul, anterior
anului 1989, a avut
calitatea de ofițer, cu grad de maior și locotenent-colonel, în
cadrul
Serviciului 2 - Inspectoratul Județean Neamț și că, în această calitate, prin
activitățile desfășurate și consemnate în notele informative și de analiză, a
adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale recunoscute și garantate
de
legislația în vigoare la acea dată,
respectiv dreptul la viață privată, secretul
corespondenței, dreptul la
liberă exprimare și libertatea opiniei și dreptul la libera circulație,
elemente ce formează conținutul noțiunii de lucrător al
Securității, în sensul prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și
nelegală, a declarat recurs pârâtul.
În motivarea recursului, pârâtul a reiterat apărările
invocate în fața
instanței de fond, prin
întâmpinarea formulată în cauză, susținând, în esență, că
prima instanță
în mod greșit a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a
considerat fără temei că, în ceea ce îl privește, ar fi întrunite condițiile
prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
De asemenea, prin cererea de recurs recurentul a invocat
excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. a) și art. 8 din
O.U.G. nr. 24/2008, prin încheierea din 14 octombrie 2009 fiind sesizată cu
soluționarea acesteia
Curtea
Constituțională care, prin Decizia nr. 434 din 15 aprilie 2010 a respins
excepția,
ca neîntemeiată.
Înalta Curte, examinând
sentința recurată, în raport cu actele și lucrările
dosarului, cu
motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în
cauză, inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ.,
constată că recursul este nefondat, după cum se
va arăta în continuare.
Astfel, în mod corect
instanța de fond a respins excepția lipsei calității
procesuale pasive a
pârâtului, față de prevederile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind
accesul la propriul dosar și
deconspirarea Securității,
conform cărora verificarea unei persoane în raport cu
dispozițiile
actului normativ în discuție se poate face și din oficiu, nu doar la
solicitarea unei persoanei îndreptățite.
În ceea ce privește fondul cauzei, se va reține că sunt
aplicabile prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, potrivit cărora,
prin „lucrător al Securității" se înțelege „orice persoană care, având
calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu
atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 -
1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și
libertăți fundamentale ale omului".
Rezultă din textul legal citat, că două sunt condițiile
prevăzute de lege
pentru ca o persoană să
poată fi considerată „lucrător al Securității": calitatea de
ofițer
sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de
Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada
1945 - 1989, și desfășurarea de
activități prin care să fi suprimat sau
îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
Așa cum rezultă din
actele dosarului, nefiind contestat nici de către pârât,
acesta a avut,
în perioada prevăzută de lege, calitatea de ofițer al Securității, prima
condiție legală fiind, deci, îndeplinită.
Pentru a fi întrunită cea de-a doua condiție este necesar,
conform
prevederilor legale, ca persoana
respectivă, având calitatea mai sus stabilită, să fi
„desfășurat activități prin care a suprimat sau a
îngrădit drepturi și libertăți
fundamentale ale omului".
Așa cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei,
recurentul-pârât, în
calitatea sa de ofițer
de Securitate, a aprobat, sub semnătură olografă, mai multe
note de
analiză/informative care se referă explicit la activitatea unor informatori ai
Securității, cărora li se pune în vedere să furnizeze date despre persoanele
care audiază și colportează știrile postului de radio „Europa Liberă",
respectiv care fac comentarii politice denigratoare la adresa orânduirii
sociale din țară, la verificarea unui colaborator al Securității, prin
interceptarea corespondenței, precum și la „verificări complexe" asupra
unei persoane care a solicitat plecarea în străinătate.
Or, semnarea de către recurentul-pârât a acestor documente,
care conțin măsuri contrare dreptului la viață privată, secretului
corespondenței, dreptului la liberă exprimare și la libertatea opiniei și
dreptului la libera circulație, reprezintă, așa cum în mod corect a reținut și
instanța de fond, desfășurarea unei „activități prin care a suprimat sau a
îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".
Pentru considerentele arătate, constatându-se că, în cauză,
instanța de fond a dat prevederilor legale aplicabile o interpretare corectă,
în raport cu situația de fapt dovedită, recursul va fi respins ca nefondat,
menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul D.V. împotriva sentinței
nr. 495 din 10 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2010.