ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3933/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 495 din 10 februarie 2009, Curtea de Apel

București, s

ecția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de

reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în

contradictoriu cu pârâtul D.V., și a constatat

calitatea de lucrător al Securității a pârâtului; prin aceeași sentință,

instanța de fond a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive,

invocată de pârât.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în ceea ce

privește excepția

lipsei calității procesuale pasive, că aceasta este neîntemeiată, în raport cu

finalitatea prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, care constă tocmai în

deconspirarea persoanelor ce au avut calitatea de lucrător/colaborator al

Securității.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut, în esență, că

pârâtul, anterior

anului 1989, a avut

calitatea de ofițer, cu grad de maior și locotenent-colonel, în

cadrul

Serviciului 2 - Inspectoratul Județean Neamț și că, în această calitate, prin

activitățile desfășurate și consemnate în notele informative și de analiză, a

adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale recunoscute și garantate

de

legislația în vigoare la acea dată,

respectiv dreptul la viață privată, secretul

corespondenței, dreptul la

liberă exprimare și libertatea opiniei și dreptul la libera circulație,

elemente ce formează conținutul noțiunii de lucrător al

Securității, în sensul prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și

nelegală, a declarat recurs pârâtul.

În motivarea recursului, pârâtul a reiterat apărările

invocate în fața

instanței de fond, prin

întâmpinarea formulată în cauză, susținând, în esență, că

prima instanță

în mod greșit a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a

considerat fără temei că, în ceea ce îl privește, ar fi întrunite condițiile

prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

De asemenea, prin cererea de recurs recurentul a invocat

excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. a) și art. 8 din

O.U.G. nr. 24/2008, prin încheierea din 14 octombrie 2009 fiind sesizată cu

soluționarea acesteia

Curtea

Constituțională care, prin Decizia nr. 434 din 15 aprilie 2010 a respins

excepția,

ca neîntemeiată.

Înalta Curte, examinând

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările

dosarului, cu

motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în

cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

constată că recursul este nefondat, după cum se

va arăta în continuare.

Astfel, în mod corect

instanța de fond a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a

pârâtului, față de prevederile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind

accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității,

conform cărora verificarea unei persoane în raport cu

dispozițiile

actului normativ în discuție se poate face și din oficiu, nu doar la

solicitarea unei persoanei îndreptățite.

În ceea ce privește fondul cauzei, se va reține că sunt

aplicabile prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, potrivit cărora,

prin „lucrător al Securității" se înțelege „orice persoană care, având

calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu

atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 -

1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și

libertăți fundamentale ale omului".

Rezultă din textul legal citat, că două sunt condițiile

prevăzute de lege

pentru ca o persoană să

poată fi considerată „lucrător al Securității": calitatea de

ofițer

sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de

Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada

1945 - 1989, și desfășurarea de

activități prin care să fi suprimat sau

îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Așa cum rezultă din

actele dosarului, nefiind contestat nici de către pârât,

acesta a avut,

în perioada prevăzută de lege, calitatea de ofițer al Securității, prima

condiție legală fiind, deci, îndeplinită.

Pentru a fi întrunită cea de-a doua condiție este necesar,

conform

prevederilor legale, ca persoana

respectivă, având calitatea mai sus stabilită, să fi

„desfășurat activități prin care a suprimat sau a

îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului".

Așa cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei,

recurentul-pârât, în

calitatea sa de ofițer

de Securitate, a aprobat, sub semnătură olografă, mai multe

note de

analiză/informative care se referă explicit la activitatea unor informatori ai

Securității, cărora li se pune în vedere să furnizeze date despre persoanele

care audiază și colportează știrile postului de radio „Europa Liberă",

respectiv care fac comentarii politice denigratoare la adresa orânduirii

sociale din țară, la verificarea unui colaborator al Securității, prin

interceptarea corespondenței, precum și la „verificări complexe" asupra

unei persoane care a solicitat plecarea în străinătate.

Or, semnarea de către recurentul-pârât a acestor documente,

care conțin măsuri contrare dreptului la viață privată, secretului

corespondenței, dreptului la liberă exprimare și la libertatea opiniei și

dreptului la libera circulație, reprezintă, așa cum în mod corect a reținut și

instanța de fond, desfășurarea unei „activități prin care a suprimat sau a

îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Pentru considerentele arătate, constatându-se că, în cauză,

instanța de fond a dat prevederilor legale aplicabile o interpretare corectă,

în raport cu situația de fapt dovedită, recursul va fi respins ca nefondat,

menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâtul D.V. împotriva sentinței

nr. 495 din 10 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2010.