ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3933/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 495 din 10 februarie 2009, Curtea de Apel București, s ecția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul D.V., și a constatat calitatea de lucrător al Securității a pârâtului; prin aceeași sentință, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârât. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, că aceasta este neîntemeiată, în raport cu finalitatea prevederilor O.U.G.

nr. 24/2008, care constă tocmai în deconspirarea persoanelor ce au avut calitatea de lucrător/colaborator al Securității. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut, în esență, că pârâtul, anterior anului 1989, a avut calitatea de ofițer, cu grad de maior și locotenent-colonel, în cadrul Serviciului 2 - Inspectoratul Județean Neamț și că, în această calitate, prin activitățile desfășurate și consemnate în notele informative și de analiză, a adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată, respectiv dreptul la viață privată, secretul corespondenței, dreptul la liberă exprimare și libertatea opiniei și dreptul la libera circulație, elemente ce formează conținutul noțiunii de lucrător al Securității, în sensul prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul. În motivarea recursului, pârâtul a reiterat apărările invocate în fața instanței de fond, prin întâmpinarea formulată în cauză, susținând, în esență, că prima instanță în mod greșit a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a considerat fără temei că, în ceea ce îl privește, ar fi întrunite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. De asemenea, prin cererea de recurs recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. a) și art. 8 din O.U.G. nr. 24/2008, prin încheierea din 14 octombrie 2009 fiind sesizată cu soluționarea acesteia Curtea Constituțională care, prin Decizia nr. 434 din 15 aprilie 2010 a respins excepția, ca neîntemeiată.

Înalta Curte, examinând sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Astfel, în mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, față de prevederile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, conform cărora verificarea unei persoane în raport cu dispozițiile actului normativ în discuție se poate face și din oficiu, nu doar la solicitarea unei persoanei îndreptățite. În ceea ce privește fondul cauzei, se va reține că sunt aplicabile prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, potrivit cărora, prin „lucrător al Securității" se înțelege „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului". Rezultă din textul legal citat, că două sunt condițiile prevăzute de lege pentru ca o persoană să poată fi considerată „lucrător al Securității": calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, și desfășurarea de activități prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Așa cum rezultă din actele dosarului, nefiind contestat nici de către pârât, acesta a avut, în perioada prevăzută de lege, calitatea de ofițer al Securității, prima condiție legală fiind, deci, îndeplinită.

Pentru a fi întrunită cea de-a doua condiție este necesar, conform prevederilor legale, ca persoana respectivă, având calitatea mai sus stabilită, să fi „desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului". Așa cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, recurentul-pârât, în calitatea sa de ofițer de Securitate, a aprobat, sub semnătură olografă, mai multe note de analiză/informative care se referă explicit la activitatea unor informatori ai Securității, cărora li se pune în vedere să furnizeze date despre persoanele care audiază și colportează știrile postului de radio „Europa Liberă", respectiv care fac comentarii politice denigratoare la adresa orânduirii sociale din țară, la verificarea unui colaborator al Securității, prin interceptarea corespondenței, precum și la „verificări complexe" asupra unei persoane care a solicitat plecarea în străinătate.

Or, semnarea de către recurentul-pârât a acestor documente, care conțin măsuri contrare dreptului la viață privată, secretului corespondenței, dreptului la liberă exprimare și la libertatea opiniei și dreptului la libera circulație, reprezintă, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, desfășurarea unei „activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului". Pentru considerentele arătate, constatându-se că, în cauză, instanța de fond a dat prevederilor legale aplicabile o interpretare corectă, în raport cu situația de fapt dovedită, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de pârâtul D.V. împotriva sentinței nr. 495 din 10 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2010.