ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5317/2011

Asupra acțiunii de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată formulată de

către D.E. prin mandatar D.C. și înregistrată la data de 29 martie 2011 pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal are ca obiect pretenții solicitate în temeiul contractului de asigurare

încheiat cu SC „A.R.” SA - Asirom Viena Insurance Group SA - Sucursala Galați.

Examinând cu

prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) din C. proc.

civ., excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, Înalta Curte

constată că aceasta este întemeiată și urmează a o admite, cu consecința

trimiterii cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Galați, secția

civilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În vederea stabilirii

competenței, materiale și teritoriale, în soluționarea fondului cauzei, Înalta

Curte constată că se impune examinarea obiectului cauzei.

Acțiunea formulată de

reclamanta D.E. are ca obiect pretenții solicitate în temeiul contractului de

asigurare încheiat cu SC „A.R.” SA - Asirom Viena Insurance Group S.A. -

Sucursala Galați.

Pe de o parte,

competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă,

conform art. 4 pct. 1 din C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva

hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de

lege, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a

unei cereri de chemare în judecată.

Pe de altă parte,

competența materială a instanței de contencios administrativ este reglementată

de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora

„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la

500.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel”.

Așadar, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de

contencios administrativ și fiscal prin derogare de la prevederile Codului de

procedură civilă, în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul

sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Obiectul cauzei

deduse judecății nu se încadrează în textul de lege sus citat, instanța de

contencios administrativ fiind, de fapt, învestită cu soluționarea unui litigiu

civil.

Față de prevederile

art. 2 din C. proc. civ., instanța competentă material să soluționeze fondul

cauzei este Tribunalul, secția civilă, iar din punct de vedere teritorial,

competența aparține Tribunalului Galați.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art.

158 alin. (3) din C. proc. civ., va admite excepția necompetenței materiale a

instanței și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Galați,

secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Trimite cauza privind

pe reclamanta D.E. prin mandatar D.C. și pe pârâta SC „A.R.” SA - Sucursala

Galați spre competentă soluționare Tribunalului Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2011.