ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5317/2011

Asupra acțiunii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cererea de chemare în judecată formulată de către D.E. prin mandatar D.C. și înregistrată la data de 29 martie 2011 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal are ca obiect pretenții solicitate în temeiul contractului de asigurare încheiat cu SC „A.R.” SA - Asirom Viena Insurance Group SA - Sucursala Galați. Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și urmează a o admite, cu consecința trimiterii cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Galați, secția civilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În vederea stabilirii competenței, materiale și teritoriale, în soluționarea fondului cauzei, Înalta Curte constată că se impune examinarea obiectului cauzei. Acțiunea formulată de reclamanta D.E. are ca obiect pretenții solicitate în temeiul contractului de asigurare încheiat cu SC „A.R.” SA - Asirom Viena Insurance Group S.A. - Sucursala Galați. Pe de o parte, competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă, conform art. 4 pct. 1 din C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată.

Pe de altă parte, competența materială a instanței de contencios administrativ este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Așadar, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă, în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. Obiectul cauzei deduse judecății nu se încadrează în textul de lege sus citat, instanța de contencios administrativ fiind, de fapt, învestită cu soluționarea unui litigiu civil. Față de prevederile art. 2 din C. proc. civ., instanța competentă material să soluționeze fondul cauzei este Tribunalul, secția civilă, iar din punct de vedere teritorial, competența aparține Tribunalului Galați.

În consecință, având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 158 alin. (3) din C. proc. civ., va admite excepția necompetenței materiale a instanței și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Galați, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Trimite cauza privind pe reclamanta D.E. prin mandatar D.C. și pe pârâta SC „A.R.” SA - Sucursala Galați spre competentă soluționare Tribunalului Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2011.