ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4251/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4251/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cererii de
chemare în judecată de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii
Prin cererea de
chemare în judecată înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția de contencios administrativ și fiscal la data de 30 decembrie 2010,
reclamantul N.N. a chemat în judecată pe pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va
pronunța, să dispună obligarea pârâtului la efectuarea de cercetări cu privire
la plângerea penală din 15 aprilie 2009 depusă la Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție și plângerea penală din 01 iulie 2009 depusă la
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.
Cererea de chemare în
judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. (1) Legea nr. 554/2004.
Apărările
pârâtului
prin întâmpinarea
formulată, pârâtul
Parchetul
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția
necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ în soluționarea
acțiunii deduse judecății și excepția inadmisibilității acțiunii pentru
neîndeplinirea procedurii prealabile, solicitând, în principal, admiterea
excepțiilor invocate, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca
inadmisibilă.
Considerentele
Înaltei Curți asupra cererii formulate
Examinând cu
prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,
excepția necompetenței materiale a instanței supreme invocată din oficiu,
Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite
și va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția
a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi
expuse în continuare.
În conformitate cu
dispozițiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ., „când în fața instanței de judecată
se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească
instanța competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate
jurisdicțională competent”, iar potrivit dispozițiilor art. 159 pct. 2 din C.
proc. civ., „necompetența este de ordine publică în cazul încălcării
competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt
grad”.
Așa cum rezultă din
analiza lucrărilor dosarului, prin cererea formulată, reclamantul solicită
obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
să efectueze cercetări cu privire la plângerile penale formulate, invocând
refuzul nejustificat al instituției pârâte.
Competența de
judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă, conform art. 4 pct.
1 C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de
apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanța supremă
neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri de chemare în
judecată.
Având în vedere
normele cuprinse în Cartea I - „Competența instanțelor judecătorești”, Titlul I
- „Competența după materie”, din C. proc. civ., în special ale art. 4 și din
care rezultă într-o manieră neechivocă că Înalta Curte de Casație și Justiție
nu judecă în primă instanță decât materiile date prin lege în competența sa,
date fiind și prevederile Legii contenciosului administrativ (respectiv art. 10
alin. (2)), excepția de necompetență materială a Înaltei Curți va fi admisă, cu
consecința trimiterii cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, conform art. 158
alin. (1) și (3) și art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004, această instanță
fiind în măsură să aprecieze dacă acțiunea de față se circumscrie sferei
contenciosului administrativ în contextul art. 1 și art. 8 alin. (1) din legea
specială și, în măsura în care se impune, să examineze fondul cererii formulate
de reclamantul N.N..
Soluția Înaltei
Curți
Pentru considerentele
arătate, în temeiul art. 137 cu referire la art. 158 alin. (1) și (3) C. proc.
civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale a instanței și va
declina competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul N.N., în
contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competența de soluționare a cauzei în
favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și
fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21
septembrie 2011.