ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 307/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Prin Rezoluția din data de 8 martie 2012

pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii – Comisia de disciplină

pentru judecători in Dosarul nr. 3/CDJ/ 2012 s-a dispus clasarea cauzei sub

aspectul săvârșirii de către domnul judecător Z.D. din cadrul Judecătoriei

Drobeta Turnu Severin a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată

și modificată.

S-a reținut că, prin

memoriul adresat Consiliului Superior al Magistraturii și înregistrat la

Inspecția Judiciară – Serviciul de inspecție judiciară pentru judecători, sub

numărul 1859/IJ/1509/SIJ/ 2011, petiționarul P.C. a reclamat încălcarea

normelor de procedură de către domnul judecător Z.D. din cadrul Judecătoriei

Drobeta Turnu Severin, in Dosarul nr. 6991/225/2011.

S-a arătat in

cuprinsul memoriului că, in dosarul menționat, președintele completului de

judecată a soluționat irevocabil cauza, având ca obiect plângere

contravențională, admițând excepția tardivității, la primul termen de judecată,

in condițiile in care fusese formulată o cerere de amânare pentru studierea

întâmpinării.

În cauză s-au

efectuat verificări potrivit disp. art 45

1

alin. (3) din Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii, modificată prin O.U.G. nr. 5912009,

aprobată prin Legea nr. 36/2011, pentru a se constata dacă există sau nu

indicii privind săvârșirea vreunei abateri disciplinare.

Rezultatul

verificărilor prealabile a fost înaintat Comisiei de disciplină pentru

judecători la data de 27 ianuarie 2012, apreciindu-se, în cuprinsul Notei

întocmite de către inspectorul judiciar, că există indicii ale săvârșirii

abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004.

Lucrarea a fost

înregistrată pe rolul Comisiei de disciplină pentru judecători sub nr. 3/CDJ/2012,

iar prin rezoluția din 01 februarie 2012, Comisia a dispus, în conformitate cu

prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior

al Magistraturii, republicată și modificată, efectuarea cercetării disciplinare

față de domnul judecător Z.D.

Rezultatul cercetării

disciplinare a fost înaintat Comisiei de disciplină pentru judecători la data

de 29 februarie 2012.

S-a reținut de către

Comisia de disciplină că, sub aspectul laturii obiective, deși judecătorul a

stabilit corect faptul că termenul de 15 zile de formulare a plângerii expira

la data de 17 mai 2011, datorită faptului că nu a observat plicul de la fila 5

din Dosarul nr. 6991/225/2011 al Judecătoriei Drobeta Turnu - Severin și a luat

în considerare ca dată a formulării plângerii data înregistrării la instanță a

acesteia (18 mai 2011), în loc de data la care plângerea a fost depusă la poștă

(16 mai 2011) și a respins ca tardivă plângerea formulată.

Sub aspectul

consecințelor produse s-a reținut că hotărârea pronunțată in primă instanță de

judecători în această materie este definitivă și irevocabilă, nefiind

susceptibilă de exercitarea vreunei căi de atac.

În ceea ce privește

latura subiectivă a abaterii, forma de vinovăție a gravei neglijențe ar putea

fi întrunită datorită circumstanțelor în care s-a săvârșit aceasta ales,

datorită consecințelor produse, astfel cum au fost analizate mai sus, insă s-a

avut in vedere și faptul că la data pronunțării hotărârii judecătorul era

stagiar și avea o experiență redusă.

A concluzionat

Comisia de disciplină că, deși sunt întrunite elementele laturii obiective a

abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, sub

aspectul laturii subiective, față de probele administrate în cursul cercetării

disciplinare care fac dovada experienței reduse a judecătorului, precum și a

rezultatelor obținute în profesie, nu se poate reține existența gravei

neglijențe, astfel încât s-a dispus clasarea cauzei.

Împotriva acestei rezoluții

a formulat recurs petiționarul P.C.

În motivarea cererii

de recurs, a arătat că in speță se impunea sancționarea judecătorului,

apreciind că acesta nu și-a însușit temeinic cunoștințele practice specifice

activității de judecată, iar aspectele in circumstanțiere reținute de către

comisie, respectiv faptul că acesta era stagiar la momentul soluționării

dosarului, precum și rezultatele obținute in profesie, nu înlătură neglijența

cu care a acționat.

Procedura în

fața instanței de recurs

Recurentul a depus înscrisuri

in susținerea recursului, rezoluția atacată și plicul din care rezultă data

comunicării acesteia.

Intimatul Consiliul

Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția

inadmisibilității căii de atac a recursului, excepția necompetenței materiale

și excepția lipsei procedurii prealabile.

Sub aspectul

inadmisibilității căii de atac a recursului, a invocat intimata că recurentul

nu are deschisă o astfel de cale, raportat la dispozițiile art 46 alin. (13)

din Legea nr. 317/2004, care prevăd că rezoluțiile de clasare sunt susceptibile

a fi atacate potrivit Legii nr. 554/2004.

În raport de

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a apreciat competența de

soluționare a cauzei, ca aparținând Curții de Apel București, secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal.

În ceea ce privește a

treia excepție invocată, solicită a se constata că in cauză petiționarul nu a

parcurs procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art 7 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, nerespectarea acestor dispoziții atrăgând inadmisibilitatea

acțiunii.

În subsidiar, pe

fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și menținerea rezoluției

atacate.

Considerentele

și soluția instanței de recurs

Examinând

cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,

excepția necompetenței materiale invocată de către intimatul Consiliul Superior

al Magistraturii, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv

pentru care o va admite și, în temeiul dispozițiilor art. 158 alin. (3) C.

proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În

exercitarea atribuțiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii adoptă

hotărâri, în plen sau în secții (art. 23 alin. (1) din Legea nr. 317/2004),

îndeplinește prin secțiile sale, rolul de instanță de judecată în domeniul

răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor, pentru faptele

prevăzute în Legea nr. 303/2004, republicată, exercită acțiunea disciplinară se

exercită prin comisiile de disciplină (art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004).

Ca regulă, acestea au

regimul unor acte cu caracter administrativ, fiind supuse controlului de

legalitate exercitat în condițiile Legii nr. 554/2004.

Potrivit prevederilor

art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, hotărârile adoptate de Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor

și procurorilor pot fi atacate cu recurs de către orice persoană interesată, în

termen de 15 zile de comunicare sau de la publicare, la secția de contencios

administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Art. 29 alin. (7) din

Legea nr. 317/2004 este o normă de excepție, stabilind competența Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal de a

examina, ca primă și ultimă instanță, această categorie de acte ale Consiliului

Superior al Magistraturii.

În speță,

Înalta Curte constată că hotărârea atacată nu face parte din categoria celor ce

privesc cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, pentru a atrage competența

specială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, ci reprezintă, rezoluția de clasare pronunțată de

comisia de disciplină in procedura prevăzută de art. 45

1

și art. 46

din Legea nr. 317/2004 modificată prin O.U.G. nr. 59/2009, aprobată prin Legea nr.

36/2011, pentru care art. 46 alin. (13) din același act normativ prevede că: „Rezoluția

de clasare dispusă (…) în condițiile alin. (12) poate fi atacată potrivit Legii

contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare”.

Față de împrejurarea

că hotărârea atacată are natura și caracterele juridice ale unui act

administrativ supus controlului de legalitate exercitat în condițiile Legii nr.

554/2004, Înalta Curte mai constată că, în speță, competența de soluționare a

cererii petiționarului aparține curții de apel, ca instanță competentă material

potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste

considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 158 alin. (3) și art. 159 pct.

2 C. proc. civ., precum și cu cele ale art. 10 alin. (1) C. proc. civ., se va

admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți, iar cauza va fi

trimisă spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VII a de

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite cauza privind

pe P.C. și Consiliul Superior al Magistraturii, spre competentă soluționare la

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 ianuarie 2013.