ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 307/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 307/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele
cauzei.
Prin Rezoluția din data de 8 martie 2012
pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii – Comisia de disciplină
pentru judecători in Dosarul nr. 3/CDJ/ 2012 s-a dispus clasarea cauzei sub
aspectul săvârșirii de către domnul judecător Z.D. din cadrul Judecătoriei
Drobeta Turnu Severin a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din
Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată
și modificată.
S-a reținut că, prin
memoriul adresat Consiliului Superior al Magistraturii și înregistrat la
Inspecția Judiciară – Serviciul de inspecție judiciară pentru judecători, sub
numărul 1859/IJ/1509/SIJ/ 2011, petiționarul P.C. a reclamat încălcarea
normelor de procedură de către domnul judecător Z.D. din cadrul Judecătoriei
Drobeta Turnu Severin, in Dosarul nr. 6991/225/2011.
S-a arătat in
cuprinsul memoriului că, in dosarul menționat, președintele completului de
judecată a soluționat irevocabil cauza, având ca obiect plângere
contravențională, admițând excepția tardivității, la primul termen de judecată,
in condițiile in care fusese formulată o cerere de amânare pentru studierea
întâmpinării.
În cauză s-au
efectuat verificări potrivit disp. art 45
1
alin. (3) din Legea nr. 317/2004
privind Consiliul Superior al Magistraturii, modificată prin O.U.G. nr. 5912009,
aprobată prin Legea nr. 36/2011, pentru a se constata dacă există sau nu
indicii privind săvârșirea vreunei abateri disciplinare.
Rezultatul
verificărilor prealabile a fost înaintat Comisiei de disciplină pentru
judecători la data de 27 ianuarie 2012, apreciindu-se, în cuprinsul Notei
întocmite de către inspectorul judiciar, că există indicii ale săvârșirii
abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004.
Lucrarea a fost
înregistrată pe rolul Comisiei de disciplină pentru judecători sub nr. 3/CDJ/2012,
iar prin rezoluția din 01 februarie 2012, Comisia a dispus, în conformitate cu
prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior
al Magistraturii, republicată și modificată, efectuarea cercetării disciplinare
față de domnul judecător Z.D.
Rezultatul cercetării
disciplinare a fost înaintat Comisiei de disciplină pentru judecători la data
de 29 februarie 2012.
S-a reținut de către
Comisia de disciplină că, sub aspectul laturii obiective, deși judecătorul a
stabilit corect faptul că termenul de 15 zile de formulare a plângerii expira
la data de 17 mai 2011, datorită faptului că nu a observat plicul de la fila 5
din Dosarul nr. 6991/225/2011 al Judecătoriei Drobeta Turnu - Severin și a luat
în considerare ca dată a formulării plângerii data înregistrării la instanță a
acesteia (18 mai 2011), în loc de data la care plângerea a fost depusă la poștă
(16 mai 2011) și a respins ca tardivă plângerea formulată.
Sub aspectul
consecințelor produse s-a reținut că hotărârea pronunțată in primă instanță de
judecători în această materie este definitivă și irevocabilă, nefiind
susceptibilă de exercitarea vreunei căi de atac.
În ceea ce privește
latura subiectivă a abaterii, forma de vinovăție a gravei neglijențe ar putea
fi întrunită datorită circumstanțelor în care s-a săvârșit aceasta ales,
datorită consecințelor produse, astfel cum au fost analizate mai sus, insă s-a
avut in vedere și faptul că la data pronunțării hotărârii judecătorul era
stagiar și avea o experiență redusă.
A concluzionat
Comisia de disciplină că, deși sunt întrunite elementele laturii obiective a
abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, sub
aspectul laturii subiective, față de probele administrate în cursul cercetării
disciplinare care fac dovada experienței reduse a judecătorului, precum și a
rezultatelor obținute în profesie, nu se poate reține existența gravei
neglijențe, astfel încât s-a dispus clasarea cauzei.
Împotriva acestei rezoluții
a formulat recurs petiționarul P.C.
În motivarea cererii
de recurs, a arătat că in speță se impunea sancționarea judecătorului,
apreciind că acesta nu și-a însușit temeinic cunoștințele practice specifice
activității de judecată, iar aspectele in circumstanțiere reținute de către
comisie, respectiv faptul că acesta era stagiar la momentul soluționării
dosarului, precum și rezultatele obținute in profesie, nu înlătură neglijența
cu care a acționat.
Procedura în
fața instanței de recurs
Recurentul a depus înscrisuri
in susținerea recursului, rezoluția atacată și plicul din care rezultă data
comunicării acesteia.
Intimatul Consiliul
Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția
inadmisibilității căii de atac a recursului, excepția necompetenței materiale
și excepția lipsei procedurii prealabile.
Sub aspectul
inadmisibilității căii de atac a recursului, a invocat intimata că recurentul
nu are deschisă o astfel de cale, raportat la dispozițiile art 46 alin. (13)
din Legea nr. 317/2004, care prevăd că rezoluțiile de clasare sunt susceptibile
a fi atacate potrivit Legii nr. 554/2004.
În raport de
dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a apreciat competența de
soluționare a cauzei, ca aparținând Curții de Apel București, secția a VIII a contencios
administrativ și fiscal.
În ceea ce privește a
treia excepție invocată, solicită a se constata că in cauză petiționarul nu a
parcurs procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art 7 alin. (1) din Legea
nr. 554/2004, nerespectarea acestor dispoziții atrăgând inadmisibilitatea
acțiunii.
În subsidiar, pe
fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și menținerea rezoluției
atacate.
Considerentele
și soluția instanței de recurs
Examinând
cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,
excepția necompetenței materiale invocată de către intimatul Consiliul Superior
al Magistraturii, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv
pentru care o va admite și, în temeiul dispozițiilor art. 158 alin. (3) C.
proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
În
exercitarea atribuțiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii adoptă
hotărâri, în plen sau în secții (art. 23 alin. (1) din Legea nr. 317/2004),
îndeplinește prin secțiile sale, rolul de instanță de judecată în domeniul
răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor, pentru faptele
prevăzute în Legea nr. 303/2004, republicată, exercită acțiunea disciplinară se
exercită prin comisiile de disciplină (art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004).
Ca regulă, acestea au
regimul unor acte cu caracter administrativ, fiind supuse controlului de
legalitate exercitat în condițiile Legii nr. 554/2004.
Potrivit prevederilor
art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, hotărârile adoptate de Plenul
Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor
și procurorilor pot fi atacate cu recurs de către orice persoană interesată, în
termen de 15 zile de comunicare sau de la publicare, la secția de contencios
administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Art. 29 alin. (7) din
Legea nr. 317/2004 este o normă de excepție, stabilind competența Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal de a
examina, ca primă și ultimă instanță, această categorie de acte ale Consiliului
Superior al Magistraturii.
În speță,
Înalta Curte constată că hotărârea atacată nu face parte din categoria celor ce
privesc cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, pentru a atrage competența
specială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, ci reprezintă, rezoluția de clasare pronunțată de
comisia de disciplină in procedura prevăzută de art. 45
1
și art. 46
din Legea nr. 317/2004 modificată prin O.U.G. nr. 59/2009, aprobată prin Legea nr.
36/2011, pentru care art. 46 alin. (13) din același act normativ prevede că: „Rezoluția
de clasare dispusă (…) în condițiile alin. (12) poate fi atacată potrivit Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările
ulterioare”.
Față de împrejurarea
că hotărârea atacată are natura și caracterele juridice ale unui act
administrativ supus controlului de legalitate exercitat în condițiile Legii nr.
554/2004, Înalta Curte mai constată că, în speță, competența de soluționare a
cererii petiționarului aparține curții de apel, ca instanță competentă material
potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste
considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 158 alin. (3) și art. 159 pct.
2 C. proc. civ., precum și cu cele ale art. 10 alin. (1) C. proc. civ., se va
admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți, iar cauza va fi
trimisă spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VII a de
contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Trimite cauza privind
pe P.C. și Consiliul Superior al Magistraturii, spre competentă soluționare la
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 ianuarie 2013.