ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2871/2010

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 22 din 23 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Olt în

dosarul nr. 2827/104/2009, s-a dispus, în baza art. 174 alin. (1) rap. la art.

175 alin. (1) C. pen. condamnarea inculpatului G.V.M. la pedeapsa de 16 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin.

(1) lit. e) și g) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani

închisoare.

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele două

pedepse, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani

închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza II și lit. b) C. pen.

I-au fost interzise inculpatului drepturile

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen., ca pedeapsă

accesorie, în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen.

A fost dedusă reținerea și arestarea preventivă

de la 16 martie 2009 la zi și s-a menținut în continuare măsura arestării

preventive.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus

confiscarea de la inculpat a unui stachete corp delict.

S-a luat act că partea vătămată I.D. nu s-a

constituit parte civilă în procesul penal.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut

în fapt următoarele:

La data de 15 martie 2009 inculpatul G.V.M.

împreună cu victima V.F. au mers, între orele 10.00 - 19.30 la barul

administrat de către martorul B.G., unde au cumpărat alcool, consumând în afara

localului până în jurul orelor 22.00.

După această oră, inculpatul și partea vătămată

au plecat către casă dar, după ce au făcut câțiva pași, s-au luat la ceartă,

adresându-și reciproc injurii.

Victima și-a continuat drumul iar inculpatul a

mers în apropierea barului și din gard a smuls un stachete cu lungimea de 1,60

m, a ajuns victima din urmă și în dreptul locuinței martorei D.E. i-a aplicat

mai multe lovituri în zona capului.

După lovirea victimei, profitând de împrejurarea

că telefonul mobil căzuse, inculpatul și l-a însușit, ascunzându-l într-un

dulap aflat în camera fratelui său, fiind ridicat a doua zi dimineața de către organele

de poliție.

Din Raportul de constatare medico-legală rezultă

că moartea victimei a fost violentă datorându-se șocului traumatic și

hemoragic, consecința unui politraumatism cu echimoze, hematoame, excoriații,

plăgi contuze, fracturi ale masivului facial, cubitusului stâng și falangei

distale a paliceului stâng.

Leziunile s-au produs prin lovire cu corpuri

dure, iar între acestea și deces există legătură de cauzalitate directă.

Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, vinovăția

acestuia fiind probată, fără dubiu, prin probele administrate în faza de

urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de

fond a declarat apel inculpatul, solicitând desființarea acesteia și în cadrul

rejudecării, reducerea pedepsei, fiind invocate elementele de circumstanțiere

personală.

Prin decizia penală nr. 121 din 19 mai 2010

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în

dosarul nr. 2827/104/2009, s-a dispus respingerea apelului declarat de inculpat

ca nefondat.

A fost dedusă perioada arestului preventiv și

menținută măsura arestării preventivă.

Apelantul inculpat a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs

inculpatul G.V.M. invocând cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen.

În susținerea recursului, inculpat a invocat

atitudinea sa procesuală, lipsa antecedentelor penale, starea de beție sub

imperiul căreia a fost comisă fapta.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând

recursul prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, ambele hotărâri,

conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. rap. la art.

385

6

alin. (1) C. proc. pen. și art. 385

7

alin. (1) C.

proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a stabilit corect starea de

fapt, constând în aceea că în noaptea de 15 martie 2009, pe timp de noapte și

pe fondul consumului de alcool, inculpatul G.V.M., folosindu-se de o stachetă

luată de la un gard, a lovit victima V.F. producându-i leziuni care au condus

la decesul acesteia.

De asemenea, același inculpat, profitând de

starea victimei, și-a însușit telefonul mobil identificat ulterior de către

organele de poliție.

Deși încadrarea juridică este greșită - în

sensul că se impunea reținerea infracțiunii de omor calificat respectiv

tâlhărie și nu furt calificat - Înalta Curte nu poate reforma hotărârile în

lipsa recursului procurorului dat fiind principiul

non reformatio în peius

.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată, Înalta

Curte constată că, potrivit principiului individualizării pedepsei, aceasta

trebuie stabilită în raport de pericolul social concret al faptei săvârșite și

în raport de individualitatea infractorului.

Indicarea criteriilor generale de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., nu reprezintă o simplă

recomandare, ci are un caracter obligatoriu pentru instanță, fiind necesar a

releva în considerentele hotărârii elementele care susțin pedeapsa aplicată,

atât în ceea ce privește cuantumul dar și sub aspectul modalității de executare

a acesteia.

În cauza dedusă judecății, inculpatul a săvârșit

fapte cu un grad ridicat de pericol social care au condus la suprimarea vieții

persoanei.

Starea de beție pe fondul căreia inculpatul a

comis fapta nu constituie o atenuantă în condițiile în care în mod voit a ajuns

în această stare.

Deosebit de relevant, sub aspectul gravității faptelor

este și împrejurarea că după ce victima a fost lovită, inculpatul și-a însușit

telefonul mobil, a abandonat-o, îndreptându-se spre locuința sa ca și când nu

s-ar fi întâmplat nimic.

Atitudinea procesuală a inculpatului - în

condițiile în care probele de vinovăție sunt evidente - lipsa antecedentelor

penale nu constituie temeiuri suficiente de natură a fi apreciate ca fiind

circumstanțe atenuante în sensul art. 74 C. pen., care să conducă la reducerea

pedepsei sub minimul special.

Acestea au fost evaluate de instanță prin

raportare la celelalte elemente ce țin de împrejurările comiterii faptelor,

gravitatea acestora, aplicându-se o pedeapsă orientată spre minimul special.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție

în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen.,

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V.M.

În baza art. 385

17

alin. (4) raportat

la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și art. 381 C. proc. pen., va deduse din

pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 16 martie 2009

la zi.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V.M.

împotriva deciziei penale nr. 121 din 19 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de

la 16 martie 2009 la 18 august 2010.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18

august 2010.