ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2871/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 22 din 23 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 2827/104/2009, s-a dispus, în baza art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) C. pen. condamnarea inculpatului G.V.M. la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen.

au fost contopite cele două pedepse, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. I-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen. A fost dedusă reținerea și arestarea preventivă de la 16 martie 2009 la zi și s-a menținut în continuare măsura arestării preventive. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui stachete corp delict. S-a luat act că partea vătămată I.D. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut în fapt următoarele: La data de 15 martie 2009 inculpatul G.V.M. împreună cu victima V.F. au mers, între orele 10.00 - 19.30 la barul administrat de către martorul B.G., unde au cumpărat alcool, consumând în afara localului până în jurul orelor 22.00. După această oră, inculpatul și partea vătămată au plecat către casă dar, după ce au făcut câțiva pași, s-au luat la ceartă, adresându-și reciproc injurii. Victima și-a continuat drumul iar inculpatul a mers în apropierea barului și din gard a smuls un stachete cu lungimea de 1,60 m, a ajuns victima din urmă și în dreptul locuinței martorei D.E.

i-a aplicat mai multe lovituri în zona capului. După lovirea victimei, profitând de împrejurarea că telefonul mobil căzuse, inculpatul și l-a însușit, ascunzându-l într-un dulap aflat în camera fratelui său, fiind ridicat a doua zi dimineața de către organele de poliție. Din Raportul de constatare medico-legală rezultă că moartea victimei a fost violentă datorându-se șocului traumatic și hemoragic, consecința unui politraumatism cu echimoze, hematoame, excoriații, plăgi contuze, fracturi ale masivului facial, cubitusului stâng și falangei distale a paliceului stâng. Leziunile s-au produs prin lovire cu corpuri dure, iar între acestea și deces există legătură de cauzalitate directă. Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, vinovăția acestuia fiind probată, fără dubiu, prin probele administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat apel inculpatul, solicitând desființarea acesteia și în cadrul rejudecării, reducerea pedepsei, fiind invocate elementele de circumstanțiere personală. Prin decizia penală nr. 121 din 19 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 2827/104/2009, s-a dispus respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat. A fost dedusă perioada arestului preventiv și menținută măsura arestării preventivă. Apelantul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul G.V.M. invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. În susținerea recursului, inculpat a invocat atitudinea sa procesuală, lipsa antecedentelor penale, starea de beție sub imperiul căreia a fost comisă fapta. Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursul prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, ambele hotărâri, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 385 6 alin. (1) C. proc. pen. și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a stabilit corect starea de fapt, constând în aceea că în noaptea de 15 martie 2009, pe timp de noapte și pe fondul consumului de alcool, inculpatul G.V.M., folosindu-se de o stachetă luată de la un gard, a lovit victima V.F.

producându-i leziuni care au condus la decesul acesteia. De asemenea, același inculpat, profitând de starea victimei, și-a însușit telefonul mobil identificat ulterior de către organele de poliție. Deși încadrarea juridică este greșită - în sensul că se impunea reținerea infracțiunii de omor calificat respectiv tâlhărie și nu furt calificat - Înalta Curte nu poate reforma hotărârile în lipsa recursului procurorului dat fiind principiul non reformatio în peius . În ceea ce privește pedeapsa aplicată, Înalta Curte constată că, potrivit principiului individualizării pedepsei, aceasta trebuie stabilită în raport de pericolul social concret al faptei săvârșite și în raport de individualitatea infractorului.

Indicarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., nu reprezintă o simplă recomandare, ci are un caracter obligatoriu pentru instanță, fiind necesar a releva în considerentele hotărârii elementele care susțin pedeapsa aplicată, atât în ceea ce privește cuantumul dar și sub aspectul modalității de executare a acesteia. În cauza dedusă judecății, inculpatul a săvârșit fapte cu un grad ridicat de pericol social care au condus la suprimarea vieții persoanei. Starea de beție pe fondul căreia inculpatul a comis fapta nu constituie o atenuantă în condițiile în care în mod voit a ajuns în această stare. Deosebit de relevant, sub aspectul gravității faptelor este și împrejurarea că după ce victima a fost lovită, inculpatul și-a însușit telefonul mobil, a abandonat-o, îndreptându-se spre locuința sa ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic.

Atitudinea procesuală a inculpatului - în condițiile în care probele de vinovăție sunt evidente - lipsa antecedentelor penale nu constituie temeiuri suficiente de natură a fi apreciate ca fiind circumstanțe atenuante în sensul art. 74 C. pen., care să conducă la reducerea pedepsei sub minimul special. Acestea au fost evaluate de instanță prin raportare la celelalte elemente ce țin de împrejurările comiterii faptelor, gravitatea acestora, aplicându-se o pedeapsă orientată spre minimul special. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V.M. În baza art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc.

pen. și art. 381 C. proc. pen., va deduse din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 16 martie 2009 la zi. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V.M. împotriva deciziei penale nr. 121 din 19 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 16 martie 2009 la 18 august 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 august 2010.