ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1028/2010

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 3552 din 24 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost

admis recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale împotriva sentinței civile nr. 17/ CA din 2 februarie 2009 pronunțată de

Curtea de Apel Iași, a fost casată sentința recurată și, în fond, a fost

respinsă acțiunea reclamantei SC A.L.P. SA Pașcani ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de control judiciar a reținut că prin sentința nr. 17/ CA din 2

februarie 2009 a Curții de Apel Iași a fost admisă acțiunea reclamantei SC A.L.P.

SA Pașcani în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale în sensul că instanța a constatat starea de calamitate

naturală în agricultură pentru culturile de cartof și sfeclă de zahăr,

însămânțate în primăvara anului 2007 de către reclamantă și a obligat

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale să plătească

reclamantei suma de 435.446,8 lei cu titlu de despăgubiri.

De asemenea, instanța de fond a

respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii pentru lipsa plângerii

prealabile, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a D.A.D.R.J. Iași și a C.L. numită prin Ordinul

Prefectului Iași, respingând acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu

cu acestea.

Sesizată cu recursul declarat de

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în prezent Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale, instanța de control judiciar a constatat că

dispozițiile legale (Cap. II din Legea nr. 381/2002) privind acordarea

despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură, dispun că, în

temeiul documentațiilor înainte de direcțiile județene, Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale constată starea de calamitate și

sesizează G.R. care, în funcție de natura calamităților și mărimea zonelor afectate,

poate declara starea de calamitate naturală prin hotărâre.

Or, instanța de control judiciar a

constatat că prin H.G. nr. 636/2007, modificată și completată prin H.G. nr. 1202/2007,

a fost declarată stare de calamitate naturală în agricultură, în zonele între

care se află și județul Iași, pentru culturile de grâu, secară, triticale, orz,

orzoaică, rapiță, porumb boabe și floarea soarelui, însămânțate în toamna

anului 2006 și în primăvara anului 2007, care au fost afectate de secetă, iar instanța

de fond s-a substituit autorităților executive competente legal și a constatat

ea însăși starea de calamitate naturală în agricultură în județul Iași,

inclusiv la culturile de cartof și sfeclă de zahăr, culturi care nu se regăsesc

în Hotărârile de Guvern indicate.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat contestație în anulare reclamanta SC A.L.P. SA Pașcani întemeiată pe

dispozițiile at.317 și art. 318 C. proc. civ., susținând în esență, că instanța

de recurs a încălcat regulile de procedură, pentru că nu au fost citate toate

părțile de la fond, precum și faptul că nu a fost analizat un motiv de recurs,

cel prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., încălcarea regulilor de

competență, care ar fi dus la casarea sentinței și trimiterea cauzei spre

soluționare instanței competente.

Pornind de la această eroare,

susține contestatoarea, instanța de recurs a dat o dezlegare greșită pricinii

și a considerat că fără temei legal, prima instanță a constatat calamitatea și

a dispus obligarea pârâtei-recurente la plata sumelor de bani.

Intimatul Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale a depus întâmpinare, solicitând respingerea

contestației în anulare ca neîntemeiată.

Contestația în anulare formulată

este nefondată și urmează a fi respinsă, potrivit următoarelor considerente.

Art. 317 alin. (1) C. proc. civ.,

instituie două cazuri când hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație

în anulare și anume: pct. 1) când procedura de chemare a părții, pentru ziua

când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și pct.

2) când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine

publică privitoare la competență.

Verificând, sub acest aspect,

hotărârea instanței de recurs, se constată că motivele de recurs invocate nu se

regăsesc în nici unul din cele două cazuri reglementate în alin. (1) al art. 317

C. proc. civ., procedura cu părțile din proces fiind legal îndeplinită pentru

termenul de soluționare a recursului, iar cu privire la competența materială a

Curții de Apel de a soluționa cauza nu a fost formulat motiv de recurs.

Invocarea art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., în formularea recursului de către pârât a fost explicată prin faptul că

instanța de fond și-ar fi depășit atribuțiile legale, în sensul că s-a

substituit în atribuțiile autorităților administrative care, potrivit Legii nr.

381/2002, sunt competente să constate și să declare starea de calamitate în

agricultură și anume ministerul de specialitate și G.R.

Cât privește susținerea că

dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei greșeli materiale, motiv de

contestație în anulare prevăzut de art. 318 teza I C. proc. civ., se constată

că nici acesta nu este întemeiat.

Practica instanțelor este constantă în

sensul că textul de lege se referă la greșeli materiale evidente în legătură cu

aspectele formale ale judecății în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca

tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori făcut de o persoană fără

calitate și alte situații asemănătoare, deși la dosar se găsesc dovezi prin

care se învederează că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat, ori

formulat de o persoană îndreptățită a-l declara, pentru verificarea acestor

aspecte nefiind necesară reexaminarea fondului sau o reapreciere a probelor.

Legea nu a urmărit, ca prin

contestația în anulare, să deschidă părților calea recursului la recurs, care

să fie soluționat de aceeași instanță, sub motivul că s-a stabilit eronat

situația de fapt, așa cum încearcă contestatoarea să solicite prin motivele

invocate.

Greșita aplicare a probelor sau

aplicarea greșită a legii, astfel cum susține contestatoarea, constituie motiv

de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs, nu și în contestația în

anulare.

Pentru aceste considerente,

contestația în anulare formulată va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de SC A.L.P. SA Pașcani împotriva deciziei nr. 3552 din 24 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 februarie 2010.