ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5294/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 318/2010 din 20 decembrie

2010, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis

excepțiile privind inadmisibilitatea și prematuritatea acțiunii, invocate de

pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale București, a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Guvernul

României și a respins acțiunea reclamantei SC „A.L.P.” SA, formulată în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale București,

Ministerul Administrației și Internelor București și Guvernul României.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond, examinând excepțiile invocate de pârâtul

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin raportare la obiectul

acțiunii, a reținut că reclamanta a solicitat doar obligarea pârâților la plata

de despăgubiri, fără a formula o cerere privind obligarea emiterii unui act

administrativ care să determine plata acestor despăgubiri și a constatat faptul

că toate părțile recunosc că, la momentul formulării acțiunii, nu exista emisă

vreo hotărâre de guvern care să recunoască plata de daune pe acest considerent,

pe raza județului Iași, în condițiile în care doar existența unui astfel de act

administrativ putea determina obținerea dezideratului urmărit prin cererea de

chemare în judecată.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Guvernul României,

Curtea a analizat prevederile Legii nr. 90/2001, reținând inexistența unui

raport obligațional de plată în sarcina Guvernului României, privind daunele

pentru calamitățile naturale către producătorii agricoli afectați de astfel de

evenimente, același principiu operând și în ceea ce îl privește pe pârâtul

Ministerul Administrației și Internelor.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, reclamanta SC „A.L.P.” SA a declarat, în termenul legal,

recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita

aplicare a legii.

S-a motivat recursul

în sensul că au fost eludate dispozițiile Legii nr. 381/2002 care era în

vigoare la acea dată și aceste prevederi trebuiau respectate de toate

instituțiile statului. Astfel Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale ar

fi avut obligația de a constata calamitatea, iar Guvernul de a emite o hotărâre

pentru declararea zonelor calamitate și acordarea despăgubirilor.

Recursul este

nefondat și va fi respins.

Examinând actele

dosarului, motivele de recurs și în raport de prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Acțiunea inițială a

recurentei-reclamante a privit obligarea pârâtelor la plata unei sume de bani

cu titlu de despăgubiri și cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă

recurată s-au admis excepțiile privind inadmisibilitatea și prematuritatea

acțiunii invocate de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cât

și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Guvernul României.

Acțiunea

reclamantului a fost respinsă conform art. 8 din Legea nr. 554/2004 persoana

vătămată într-un drept recunoscut de lege printr-un act administrativ poate

sesiza instanța competentă, poate cere despăgubiri, însă acest lucru îl poate

face doar ca subsidiar al unei acțiuni care are ca obiect anularea unui act

administrativ.

În speță

recurenta-reclamantă nu a cerut decât obligarea pârâtelor-intimate la plata

despăgubirilor, hotărârea de Guvern care ar fi permis plata pentru calamități

naturale nefiind încă adoptată, fapt recunoscut de toate părțile.

Vis-a-vis de

dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, corect, prima instanță a admis

excepția de inadmisibilitate a acțiunii de față și desigur și pe aceea a

prematurității, în condițiile în care la momentul formulării ei, nu exista

emisă vreo hotărâre de Guvern care să recunoască plata de despăgubiri pe raza

Județului Iași.

Referitor la lipsa

calității procesuale pasive a Guvernului și această excepție este legal admisă,

ca urmare a dispozițiilor Legii nr. 90/2001 care nu prevăd existența vreunui

raport de obligație de plată în sarcina Guvernului, pentru daunele aferente

calamităților naturale către producătorii agricoli și privitor la Ministerul

Administrației și Internelor acțiunea a fost respinsă, întrucât conform O.U.G.

nr. 13/2007 în subordinea acestuia nu fac parte autoritățile publice locale,

iar Legea nr. 381/2002 prevede că alocarea despăgubirilor în caz de calamități

naturale, revine Ministerului Agriculturii, Alimentelor și Pădurilor.

Față de toate aceste

considerente Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată

este legală și temeinică, motiv pentru care, conform art. 312 C. proc. civ. va

respinge recursul declarat de SC „A.L.P.” SA ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de SC „A.L.P.” SA împotriva Sentinței nr. 318/2010 din 20 decembrie

2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2011.