ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2479/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 31 martie 2009 la Judecătoria Pitești și precizată prin cererea depusă la 5 octombrie 2009, reclamantul Cabinet medical veterinar Dr. D.I. a solicitat obligarea pârâților Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a Județului Argeș să respecte clauzele Contractului de concesiune nr. 1.671 din 1 septembrie 1999 și a anexelor acestuia, în sensul de a i se permite să elibereze certificate sanitar-veterinare privind transportul animalelor și la SC „A.” SA Costești.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a încheiat pentru o perioadă de 15 ani Contractul de concesiune nr. 1671 din 1 august 1999, având ca obiect și certificarea sanitară-veterinară, dar cu începere de la data de 15 ianuarie 2009, i s-a interzis desfășurarea acestei activități la SC „A.” SA Costești, cu motivarea că acțiunile sanitar-veterinare sunt efectuate de personalul sanitar-veterinar propriu, conform dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Ordinul nr. 486 din 27 decembrie 2001, emis în baza Legii nr. 60/1974. Urmare abrogării acestei legi prin Legea nr. 215/2004, reclamantul a arătat că nici Ordinul nr. 486 din 27 decembrie 2001 nu mai produce efecte juridice, astfel că medicul salariat al SC „A.” SA Costești este incompatibil să desfășoare activități medical-veterinare, nefiind împuternicit printr-un contract încheiat cu direcția veterinară județeană.

Prin Sentința civilă nr. 5.141 din 10 iulie 2009 Judecătoria Pitești a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, reținând incidența dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 față de obiectul pricinii, care se referă la un contract de natură administrativă.

Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a pronunțat Sentința nr. 192/F/CONT din 4 noiembrie 2009, prin care a admis în parte acțiunea, a obligat pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a Județului Argeș să respecte Contractul de concesiune nr. 1671/1999 și actele adiționale, în sensul de a permite reclamantului să elibereze certificate veterinare privind transportul animalelor și de la SC „A.” SA Costești și a respins cererea formulată împotriva Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale pentru lipsa calității procesuale pasive.

Instanța de fond a constatat că pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nu are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere că drepturile și obligațiile sale de concedent au fost transmise Agenției Domeniilor Statului și ulterior, Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor. Pe fondul cauzei, s-a reținut că, potrivit Contractului de concesiune nr. 1671/1999, reclamantul poate exercita acțiuni sanitar veterinare cuprinse în Programul național de combatere a bolilor de animale în Circumscripția Sanitar Veterinară Costești, în raza căreia își desfășoară activitatea și SC „A.” SA Costești, care are o fermă de porci. Conform Programului de supraveghere, prevenire, control și eradicarea bolilor la animale pentru anul 2009, aprobat prin H.G.

nr. 331/2009 și Normei metodologice de aplicare a acestui program, aprobată prin Ordinul Președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare nr. 24/2009, în exploatațiile agricole acțiunile sanitar veterinare prevăzute în Program pentru anul 2009 se execută de medicii veterinari de liberă practică împuterniciți de către Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor. Din acest motiv, s-a reținut că Programul pentru anul 2009 se aplică și particularilor și colectivităților, dar activitățile sanitar veterinare pot fi realizate numai de către medicii împuterniciți de autoritățile sanitare veterinare, cum este cazul reclamantului, împuternicit în baza contractului de concesiune.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a Județului Argeș, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică și pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Recurentele au susținut că instanța de fond a interpretat greșit clauzele Contractului de concesiune nr. 1671 din 1 septembrie 1999, prin care intimatul-reclamant a concesionat activitățile sanitare veterinare de interes public național din cadrul Circumscripției Sanitare Veterinare (CSV ) Costești, prevăzute în Programul acțiunilor strategice, nu și pe cele din exploatațiile de animale autorizate sanitar-veterinar pe raza zonei de activitate.

Recurentele au precizat că, în conformitate cu dispozițiile legale, medicul veterinar concesionar este responsabil prin contractul de concesiune pentru efectuarea acțiunilor sanitar veterinare obligatorii la exploatațiile non profesionale care sunt prevăzute în Programul strategic, dar nu efectuează supravegherea clinică a animalelor din exploatații și nici nu poate certifica dacă animalele din exploatația autorizată sanitar veterinar sunt sănătoase, întrucât aceste acțiuni sunt efectuate de medicul veterinar angajat în temeiul unui contract încheiat cu exploatația respectivă.

Recurenta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a criticat și concluzia instanței de fond privind calitatea sa procesuală pasivă, arătând că aceasta este rezultatul interpretării greșite a dispozițiilor legale, potrivit cărora, contractele de concesiune se derulează prin direcțiile sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, în cauză Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Argeș. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de excepția de ordine publică, invocată din oficiu de instanță, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate în cauză pentru următoarele considerente: La data de 1 septembrie 1999 a fost încheiat Contractul de concesiune nr. 1671/1999 între Ministerul Agriculturii și Alimentației, în calitate de concedent și intimatul-reclamant, în calitate de concesionar.

Prin acte adiționale succesive, calitatea de concedent a fost transmisă Agenției Domeniilor Statului și ulterior Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, prin Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a Județului Argeș. În conformitate cu prevederile art. II din Legea nr. 127/2005 de aprobare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 88/2004 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor, în contractele de concesiune deja încheiate la data în vigoare a legii susmenționate, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, prin intermediul direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, s-a subrogat în drepturile și obligațiile Agenției Domeniilor Statului, în ceea ce privește activitățile sanitar-veterinare în interes național, prin încheierea de acte adiționale.

În Actul adițional nr. 4 din 29 decembrie 2006 la Contractul de concesiune nr. 1671/1999 s-a prevăzut la art. IV prelungirea termenului până la 31 iulie 2007, urmând ca după această dată, Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Argeș să atribuie contractul de servicii de identificare și înregistrare a animalelor și a mișcării acestora, în conformitate cu prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare, precum și a actelor normative emise în aplicarea lor. În executarea Actului adițional nr. 4 din 29 decembrie 2006, s-a încheiat contractul de servicii nr. 14428/2006 între Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Argeș, în calitate de achizitor și Cabinet medical veterinar Dr.

D.I., în calitate de prestator. În consecință, parte în contractul administrativ dedus judecății este Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a județului Argeș, unitate din structura Autorității Naționale Sanitar Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor cu personalitate juridică, conform anexei nr. 2 la O.G. nr. 42/2004 și anexei nr. 2 la H.G. nr. 130/2006. Cum autoritatea publică titulară a drepturilor și obligațiilor din Contractul de concesiune nr. 1671/1999 funcționează la nivel județean, se constată că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de competență materială prevăzute de art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru litigiile de contencios administrativ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursurile în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ. și art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, va casa hotărârea instanței de fond în baza art. 304 pct. 3 C. proc. civ. și va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Argeș, secția de contencios administrativ și fiscal. Urmare admiterii recursurilor pentru excepția de procedură privind necompetența materială, nu se mai impune a fi examinate criticile formulate de recurente pe fondul pricinii și acestea vor fi avute în vedere, sub forma unor apărări pe fond cu ocazia rejudecării litigiului de către instanța competentă material.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Argeș și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva Sentinței civile nr. 192/F/CONT din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Argeș, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2010.