ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2222/2011

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 01 noiembrie 2007 pe rolul Judecătoriei sector 6 București și precizată ulterior, reclamanta U.P. București a chemat în judecată pe pârâta SC A.B.D.T. & S. SRL și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâta să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 323, 25 mp situat în București, sector 6 și să oblige pârâta să aducă terenul la starea inițială, respectiv: să desființeze construcția ridicată pe teren, să reconstruiască gardul universității pe care l-a demolat, să desființeze baraca de lemn construită pe terenul universității, să planteze arborii tăiați, să niveleze terenul, așa cum se afla înaintea începerii construcției.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este proprietara terenului menționat, titlul său de proprietate fiind reprezentat de dispozițiile art. 166 alin. (4) din Legea învățământului nr. 64/1995. În baza dispozițiilor legale, Ministerul Educației și  Cercetării a emis Ordinul nr. 4262/2002, care atestă dreptul de proprietate al universității asupra imobilului. Dreptul de proprietate al universității a fost înscris în Cartea Funciară prin încheierea nr. 9786 din 28 iulie 2004 a Biroului de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, în suprafața totală de 130.202 mp fiind inclusă și suprafața revendicată, ocupată de pârâtă.

La data de 22 noiembrie 2007 pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională împotriva reclamantei-pârâte și a pârâtului Municipiul București, prin care a solicitat instanței să constate că statul a efectuat o preluare fără titlu valabil a imobilului în cauză și, pe cale de consecință, titlul pârâtei-reclamante este preferabil celui al reclamantei-pârâte.

În motivarea cererii, pârâta-reclamantă a arătat că terenul nu face parte din patrimoniul reclamantei-pârâte, întrucât acesta intrase în patrimoniul pârâtei-reclamante în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat s nr. 1928/15.20.2006 1928/15.20.2006 la BNP C.C.A., de la S.N.V., care, la rândul său, l-a dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza dispoziției nr. 6055 din 19 iunie 2006 a Primăriei Municipiului București, emisă în baza Legii 10/2001 și intabulată în cartea funciară prin încheierea nr. 27992. Odată cu întâmpinarea, pârâta-reclamantă a formulat și cerere de chemare în garanție împotriva lui S.N.V.

și a Primăriei Municipiului București, arătând că terenul a intrat în patrimoniul său în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1928/15.20.2006 la BNP C.C.A., de la S.N.V., care, la rândul său, l-a dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza dispoziției nr. 6055 din 19 iunie 2006 a Primăriei Municipiului București, intabulată în cartea funciară prin încheierea nr. 27992. Prin sentința civilă nr. 2028 din 25 martie 2008, Judecătoria Sector 6 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Învestit cu soluționarea litigiului, prin sentința civilă nr. 322 din 09 martie 2009, Tribunalul București a respins, ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată și, pe cale de consecință, și cererea de chemare în garanție.

Împotriva acestei decizii, a declarat apel reclamanta București, iar prin încheierea de la termenul de judecată din data de 18 ianuarie 2010, Curtea de Apel București a suspendat judecarea apelului, în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Pentru a pronunța această încheiere, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente: Terenul în litigiu a fost cumpărat de pârâtă de la chematul în garanție S.N.V., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1928 din 15 decembrie 2006. La rândul său, potrivit mențiunilor din respectivul contract de vânzare-cumpărare, chematul în garanție S.N.V. a dobândit acest teren în baza Legii 10/2001, prin dispoziția administrativă nr. 6055/2006, emisă de către Primarul General.

În ceea ce o privește pe reclamantă, ea invocă drept titlu de proprietate asupra imobilului în litigiu, Ordinul nr. 4262/2002 al Ministerului Educației și Cercetării emis în baza Legii 84/1995. Acțiunea in revendicare este acțiunea prin care proprietarul care a pierdut posesia unui bun individual determinat, cere instanței să i se stabilească dreptul de proprietate asupra bunului și să redobândească posesia lui de la cel care îl stăpânește fără a fi proprietar. Pentru atenuarea dificultăților legate de proba dreptului de proprietate, s-au stabilit câteva reguli de care se ține seama în rezolvarea diferitelor litigii de revendicare. Astfel, în ipoteza în care părțile opun titluri ce provin de la autori diferiți, se compară între ele drepturile autorilor de la care provin cele două titluri și se acordă eficacitate titlului dobândit de la un autor al cărui drept este preferabil.

Așadar, în acțiunea de comparare evocată, trebuie analizat dreptul autorului S.N.V., drept dobândit în baza Legii nr. 10/2001, prin dispoziția administrativă nr. 6055/2006, emisă de către Primarul General. Din acest punct de vedere, firesc, toate părțile din cauză au formulat aprecieri asupra legalității dispoziției administrative menționate, emise în baza Legii 10/2001, iar Tribunalul a administrat ca probă în prezenta cauză, întreaga documentație care a stat la baza emiterii dispoziției administrative emise în baza Legii 10/2001. Mai mult, motivele de apel sunt circumscrise într-o măsură apreciabilă, tocmai nelegalității dispoziției administrative respective, intimata-pârâtă SC A.B.D.T. & S. SRL București răspunzând acestora, prin întâmpinare, ca și chematul în garanție S.N.V.

Or, verificarea legalității dispoziției nr. 6055/2006, emise în baza Legii nr. 10/2001 prin prisma chiar a motivelor de nulitate invocate în prezenta cauză dedusă judecății, constituie obiectul distinct al dosarului nr. 29675/3/2008 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă. De altfel, și tribunalul în cuprinsul sentinței pronunțate, a dat câștig de cauză, pârâtei SC A.B.D.T. & S. SRL București, prin referire și la delimitarea imobilului conform conținutului actului de vânzare-cumpărare, act derivat din dreptul de proprietate atestat de dispoziția administrativă contestată.

Nu mai puțin, împrejurarea că unul dintre considerentele instanței de fond, a fost acela că reclamanta nu și-ar fi dovedit dreptul de proprietate (apelanta criticând însă, acest considerent reținut, invocând în apărarea sa, constatarea expertului în sensul că scriptic, formal, „dreptul de proprietate al ambelor părți, este extins asupra terenului în litigiu”), reprezintă doar unul dintre aspectele deduse judecății în apel, iar potrivit caracterului devolutiv al acestei căi de atac, instanța de apel este datoare să verifice toate aspectele invocate prin motivele de apel. De asemenea, incidența în ceea ce o privește pe pârâta SC A.B.D.T.

& S. SRL București, a principiului error comunis facit jus , în cazul constatării nelegalității dispoziției administrative, urmează să fie evaluată ulterior unei asemenea constatări, neputându-se invoca incidența sa, de plano, anterior constatării nulității dispoziției, pentru a determina inutilitatea așteptării soluționării celuilalt litigiu. În consecință, întrucât dreptul autorului pârâtei este conferit de dispoziția administrativă a cărei legalitate se contestă în celălalt dosar, iar o eventuală admitere a acțiunii în nulitatea dispoziției, are înrâurire în soluționarea cauzei prezente, prin constatarea lipsei unui element al operațiunii de comparare a drepturilor autorilor, menționată anterior, curtea de apel a apreciat că în cauză sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., dezlegarea pricinii atârnând de existența sau inexistența dreptului de proprietate dedus din dispoziția care face obiectul celeilalte judecăți. Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat și motivat recurs pârâta SC A.B.D.T. & S. SRL. Prin motivele de recurs întemeiate pe prevederile art. 304 1 C. proc. civ. se arată că în dosarul 29675/3/2008, Universitatea Politehnică solicită constatarea nulității absolute a dispoziției nr. 6055/2006 emisă de Primăria Municipiului București în baza Legii nr. 10/2001, ce a constituit titlu de proprietate al autorului recurentei, S.N.V. În acea cauză nu se solicită și constatarea nulității actului subsecvent prin care S.N.V.

vinde către recurentă suprafața de teren, și anume contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1928 din 15 decembrie 2006. Prin urmare, titlul de proprietate al recurentei rămâne perfect valabil, indiferent de soluția care s-ar pronunța în dosarul 29675/3/2008 aflat pe rolul Tribunalului București. Se solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei Curții de Apel București în vederea continuării judecații. Înalta Curte urmează a respinge, ce nefondat, recursul declarat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Pentru a dispune suspendarea judecății în acest temei, instanța trebuie să verifice îndeplinirea a două condiții cumulative și anume: soluția în litigiul cu care a fost sesizată să depindă de rezolvarea unei chestiuni prejudiciale ce face obiectul unui alt dosar, iar procesul în care acea chestiune prejudicială urmează a fi rezolvată să fie în curs de judecată. Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a acestor prevederi legale în cauză. Astfel, în prezentul litigiu, instanțele au fost învestite cu o acțiune în revendicare a cărei soluționare obligă instanța la compararea titlurilor de proprietate ce se opun.

Titlurile opuse de părțile în litigiu provin de la autori diferiți: reclamanta pretinde că titlul său de proprietate îl reprezintă Ordinul nr. 4262/2002 al Ministerului Educației și Cercetării emis în baza Legii 84/1995, iar pârâta invocă contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1928 din 15 decembrie 2006 încheiat cu chematul în garanție, S.N.V., care, la rândul său a dobândit terenul în litigiu în baza Legii 10/2001, prin dispoziția administrativă nr. 6055/2006, emisă de către Primarul General. În dosarul care a atras suspendarea prezentului litigiu, instanța de judecată este învestită cu o cerere în constatarea nulității absolute a acestei dispoziții administrative. În mod corect instanța de apel a apreciat că dezlegarea dată asupra legalității dispoziției administrative are înrâurire în soluționarea prezentului litigiu.

Această dispoziție constituie titlul în temeiul căruia autorul pârâtei a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1928 din 15 decembrie 2006, exhibat de pârâtă ca fiind titlul ce-i conferă dreptul de proprietatea asupra bunului în litigiu. În operațiunea de comparare a titlurilor ce se opun, pentru a stabili care dintre acesta este mai caracterizat, instanța are în vedere și titlurile de proprietate ale autorilor părților, astfel încât cenzurarea legalității titlului autorului pârâtei, efectuată în litigiul care a determinat suspendarea cauzei, are efecte asupra determinării titlului preferabil în prezenta acțiune în revendicare. De altfel, ambele părți au formulat susțineri legate de legalitatea ori nelegalitatea respectivei decizii administrative, apreciind implicit că valabilitatea acestui act influențează soluționarea cauzei de față.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de apel a apreciat că obiectul litigiului care a determinat suspendarea judecării apelului cu care a fost învestită reprezintă o chestiune prejudicială de a cărei rezolvare depinde soluționarea prezentei cauze, astfel încât, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A.B.D.T. & S. SRL împotriva încheierii din 18 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2011.