ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2387/2012

Asupra

conflictul negativ de competență de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 20

iulie 2010 sub nr. 24595/301/20110 reclamanta SC B.C.R. A.V.I.G. SA a solicitat

obligarea pârâtului B.I. la plata sumei de 14.125,52 lei reprezentând

contravaloare despăgubire achitată de reclamantă în calitate de asigurător

conform contractului de asigurare pentru riscul de neplată a creditelor

acordate de O.T.P. B. România SA și a dobânzii legale calculate până la plata

efectivă a debitului de pârât, cu cheltuieli de judecată.

În drept au fost invocate de

reclamantă prevederile art. 22 din Legea nr. 163/1995, O.U.G. nr. 195/2002,

art. 720

1

și următoarele C. proc. civ., art. 998-999 C. civ., art.

10 alin. (4), art. 11 și art. 12 C. proc. civ., art. 969 C. civ., O.G. nr.

9/2000 și art. 1084 C. civ.

Prin

Sentința Civilă nr. 4194 din 30 martie 2011 instanța din cadrul Judecătoriei

Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din

oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii reclamantei în

favoarea Judecătoriei Brăila, apreciindu-se conform prevederilor art. 5 C.

proc. civ. că revine Judecătoriei Brăila competența să judece cererea

reclamantei întrucât pârâtul este domiciliat pe raza de competență a acestei

instanțe.

S-a

mai apreciat de instanța din cadrul Judecătoriei Sectorului 3 București că

investirea acestei instanțe este o veritabilă exercitare abuzivă a dreptului de

către reclamantă conform art. 723 C. proc. civ. iar legea a dat posibilitatea

judecătorului prin derogare de la norma comună să invoce din oficiu excepția

necompetenței teritoriale.

Judecătoria

Brăila, prin sentința nr. 1094 din 8 februarie 2012, a admis excepția de

necompetență teritorială invocată din oficiu, a declinat competența în favoarea

Judecătoriei Sector 3 București, a suspendat judecata prezentei cauze până la

soluționarea conflictului de competență de către înalta Curte de Casație și

Casație.

In

fundamentarea acestei soluții Judecătoria Brăila a reținut, în esență,

incidența dispozițiilor art. 5 C. proc. civ., regimul juridic pe care Legea nr.

202/2010 - în vigoare la momentul introducerii acțiunii - îl conferă acestor

norme, respectiv ca fiind de ordine privată și nu publică

Înalta

Curte în soluționarea conflictului negativ de competență, constată că

Judecătoria București, Sector 3 este competentă teritorial în soluționarea

fondului cauzei pentru cele ce se vor arăta

Acțiunea

a fost promovată sub imperiul Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru

accelerarea soluționării proceselor care stabilește că normele de reglementare

referitoare la competența teritorială alternativă sunt de ordine privată și nu

publică, împrejurare fată de care instanța nu are căderea de a o invoca din

oficiu.

Așadar,

cum alegerea instanței a fost tăcută de reclamant odată de introducerea

acțiunii, fată de caracterul alternativ al normelor care reglementează

competența teritorială, determinat de obiectul cererii de chemare în judecată,

în aplicarea art. 5 C. proc. civ., instanța competentă teritorial în

soluționarea acțiunii de față este Judecătoria Sector 3 București, instanța mai

întâi sesizată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența în favoarea Judecătoriei București Sector 3.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2012.