ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2387/2012

Asupra conflictul negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 20 iulie 2010 sub nr. 24595/301/20110 reclamanta SC B.C.R. A.V.I.G. SA a solicitat obligarea pârâtului B.I. la plata sumei de 14.125,52 lei reprezentând contravaloare despăgubire achitată de reclamantă în calitate de asigurător conform contractului de asigurare pentru riscul de neplată a creditelor acordate de O.T.P. B. România SA și a dobânzii legale calculate până la plata efectivă a debitului de pârât, cu cheltuieli de judecată. În drept au fost invocate de reclamantă prevederile art. 22 din Legea nr. 163/1995, O.U.G.

nr. 195/2002, art. 720 1 și următoarele C. proc. civ., art. 998-999 C. civ., art. 10 alin. (4), art. 11 și art. 12 C. proc. civ., art. 969 C. civ., O.G. nr. 9/2000 și art. 1084 C. civ. Prin Sentința Civilă nr. 4194 din 30 martie 2011 instanța din cadrul Judecătoriei Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii reclamantei în favoarea Judecătoriei Brăila, apreciindu-se conform prevederilor art. 5 C. proc. civ. că revine Judecătoriei Brăila competența să judece cererea reclamantei întrucât pârâtul este domiciliat pe raza de competență a acestei instanțe. S-a mai apreciat de instanța din cadrul Judecătoriei Sectorului 3 București că investirea acestei instanțe este o veritabilă exercitare abuzivă a dreptului de către reclamantă conform art. 723 C. proc.

civ. iar legea a dat posibilitatea judecătorului prin derogare de la norma comună să invoce din oficiu excepția necompetenței teritoriale. Judecătoria Brăila, prin sentința nr. 1094 din 8 februarie 2012, a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sector 3 București, a suspendat judecata prezentei cauze până la soluționarea conflictului de competență de către înalta Curte de Casație și Casație. In fundamentarea acestei soluții Judecătoria Brăila a reținut, în esență, incidența dispozițiilor art. 5 C. proc.

civ., regimul juridic pe care Legea nr. 202/2010 - în vigoare la momentul introducerii acțiunii - îl conferă acestor norme, respectiv ca fiind de ordine privată și nu publică Înalta Curte în soluționarea conflictului negativ de competență, constată că Judecătoria București, Sector 3 este competentă teritorial în soluționarea fondului cauzei pentru cele ce se vor arăta Acțiunea a fost promovată sub imperiul Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor care stabilește că normele de reglementare referitoare la competența teritorială alternativă sunt de ordine privată și nu publică, împrejurare fată de care instanța nu are căderea de a o invoca din oficiu. Așadar, cum alegerea instanței a fost tăcută de reclamant odată de introducerea acțiunii, fată de caracterul alternativ al normelor care reglementează competența teritorială, determinat de obiectul cererii de chemare în judecată, în aplicarea art. 5 C. proc.

civ., instanța competentă teritorial în soluționarea acțiunii de față este Judecătoria Sector 3 București, instanța mai întâi sesizată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența în favoarea Judecătoriei București Sector 3. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2012.