ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1626/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin sentința penală nr. 141 din 8 decembrie 2009

Tribunalul Teleorman a dispus în baza art. 174 C. pen. raportat la art. 175

lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. condamnarea inculpatului O.G.,

la 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b) C. pen.

S-a dispus totodată degradarea militară a

inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă

reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 8 mai 2009 la zi.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că,

în noaptea de 7/8 mai 2009 inculpatul aflat sub influența alcoolului a

exercitat acte de violență și a strâns-o de gât pe victima M.D., persoană în

vârstă și care nu se putea deplasa, provocându-i decesul.

S-a reținut că a doua zi, inculpatul a mers la

locuința martorei T.I., căreia i-a relatat faptele, spunându-i că îi pare rău

și la sfatul acesteia s-a prezentat la poliție.

Împotriva acestei hotărâri inculpatul a formulat apel

criticând soluția instanței sub aspectul individualizării pedepsei, al cărei

cuantum îl consideră ca fiind prea mare în raport cu atitudinea sa procesuală

sinceră de recunoaștere și regret, lipsa antecedentelor penale precum și față

de anumite afecțiuni psihice, pe fondul cărora și al consumului de alcool la

momentul săvârșirii faptei, discernământul i-a fost diminuat.

Curtea de Apel București, secția

I

penală,

prin decizia penală nr. 2 din 3 ianuarie 2010 a admis apelul, a desființat

hotărârea primei instanțe în parte și în rejudecare a înlăturat pedeapsa

complementară a degradării militare, menținând celelalte dispoziții.

Împotriva acestei hotărâri pronunțată de instanța de

control judiciar inculpatul a formulat recurs reiterând motivul invocat în

apel, respectiv reducerea pedepsei, potrivit cazului de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul este nefondat și va fi respins pentru

următoarele considerente:

Analizând actele și lucrările dosarului, se constată

că instanțele au reținut corect situația de fapt dând încadrarea juridică

legală a faptelor.

Astfel corect s-a reținut că inculpatul, care locuia

fără forme legale în imobil cu victima și părinții lui a devenit legatar

universal al averii victimei prin testamentul autentificat la 29 noiembrie 1996

sub nr. 2820, sub condiția de a-i acorda îngrijire și întreținere.

Cum ulterior acesta frecvent consuma băuturi pe

fondul unei tulburări de personalitate decompensată la alcool în noaptea de 7/8

mai 2009, fiind în aceeași stare, și de altfel așa cum a susținut în fața

instanței, „de teamă că nu va primi moștenirea" a exercitat acte de

violență cu pumnii, apoi a sugrumat victima în vârstă de 77 ani provocându-i

decesul.

Cât privește însă pedeapsa aplicată inculpatul,

trebuie observat că, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. este

just individualizată față de gradul ridicat de pericol social al faptei care a

avut drept finalitate suprimarea vieții raportat și la circumstanțele personale

ale inculpatului, Înalta Curte, apreciază că, nu se justifică reducerea

acesteia.

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte, în temeiul

art. 385

9

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpat. Se va deduce din pedeapsă durata arestării

preventive.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul O.G. împotriva deciziei penale nr. 2 din 5 ianuarie 2010 a Curții de

Apel București, secția

I

penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata

reținerii și arestării preventive de la 8 mai 2009 la 27 aprilie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2010.