ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1626/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin sentința penală nr. 141 din 8 decembrie 2009 Tribunalul Teleorman a dispus în baza art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. condamnarea inculpatului O.G., la 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. S-a dispus totodată degradarea militară a inculpatului. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 8 mai 2009 la zi. Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că, în noaptea de 7/8 mai 2009 inculpatul aflat sub influența alcoolului a exercitat acte de violență și a strâns-o de gât pe victima M.D., persoană în vârstă și care nu se putea deplasa, provocându-i decesul.

S-a reținut că a doua zi, inculpatul a mers la locuința martorei T.I., căreia i-a relatat faptele, spunându-i că îi pare rău și la sfatul acesteia s-a prezentat la poliție. Împotriva acestei hotărâri inculpatul a formulat apel criticând soluția instanței sub aspectul individualizării pedepsei, al cărei cuantum îl consideră ca fiind prea mare în raport cu atitudinea sa procesuală sinceră de recunoaștere și regret, lipsa antecedentelor penale precum și față de anumite afecțiuni psihice, pe fondul cărora și al consumului de alcool la momentul săvârșirii faptei, discernământul i-a fost diminuat. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 2 din 3 ianuarie 2010 a admis apelul, a desființat hotărârea primei instanțe în parte și în rejudecare a înlăturat pedeapsa complementară a degradării militare, menținând celelalte dispoziții.

Împotriva acestei hotărâri pronunțată de instanța de control judiciar inculpatul a formulat recurs reiterând motivul invocat în apel, respectiv reducerea pedepsei, potrivit cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente: Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt dând încadrarea juridică legală a faptelor. Astfel corect s-a reținut că inculpatul, care locuia fără forme legale în imobil cu victima și părinții lui a devenit legatar universal al averii victimei prin testamentul autentificat la 29 noiembrie 1996 sub nr. 2820, sub condiția de a-i acorda îngrijire și întreținere.

Cum ulterior acesta frecvent consuma băuturi pe fondul unei tulburări de personalitate decompensată la alcool în noaptea de 7/8 mai 2009, fiind în aceeași stare, și de altfel așa cum a susținut în fața instanței, „de teamă că nu va primi moștenirea" a exercitat acte de violență cu pumnii, apoi a sugrumat victima în vârstă de 77 ani provocându-i decesul. Cât privește însă pedeapsa aplicată inculpatul, trebuie observat că, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. este just individualizată față de gradul ridicat de pericol social al faptei care a avut drept finalitate suprimarea vieții raportat și la circumstanțele personale ale inculpatului, Înalta Curte, apreciază că, nu se justifică reducerea acesteia.

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 385 9 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat. Se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.G. împotriva deciziei penale nr. 2 din 5 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 8 mai 2009 la 27 aprilie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2010.