ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 195/2012

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1479 din 14 decembrie 2009, Tribunalul București, secția a IV a civilă, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul I.S., în contradictoriu cu pârâta SC P. SA, având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 450.000 euro cu titlu de daune morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a introducerii de pauze publicitare prelungite în timpul difuzării filmelor artistice. Pentru a pronunța această soluție, prima instanța a reținut în esență că reclamantul nu a dovedit îndeplinirea cerințelor răspunderii civile delictuale a pârâtei. Apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii instanței de fond a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 167 din 17 februarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

În considerentele deciziei pronunțate instanța de apel a reținut că prejudiciul moral invocat de apelant nu este justificat. Simplul disconfort cauzat reclamantului prin difuzarea calupurilor de publicitate în timpul filmelor, pe o perioadă mai lungă de timp, în condițiile în care reclamantul are libertatea să urmărească alte emisiuni nu este de natură să reprezinte un prejudiciu în sensul dispozițiilor art. 998-999 C. civ. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul I.S. Motivele de recurs prin care recurentul susține că reclamele publicitare trebuiau date la începutul filmului, pentru a avea posibilitatea de a alege un alt post de televiziune au fot depuse la data de 13 mai 2011. La termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2012 instanța a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului, în raport cu dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc.

civ. Recursul este nul, pentru considerentele următoare: Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Potrivit art. 303 alin. (2) C. proc. civ., termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte, iar potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică. În speță, se constată că motivele de recurs nu au fost depuse în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Astfel, așa cum rezultă din dosarul instanței de apel, (fila 49) decizia atacată i-a fost comunicată recurentului reclamant la Penitenciarul Giurgiu, în data de 24 martie 2011. Motivele de recurs au fost depuse în data de 16 mai 2011 deși ultima zi de depunere a acestora s-a împlinit la 9 aprilie 2011. Prin urmare, motivele de recurs au fost depuse peste termenul prevăzut de lege, fără a se invoca motive de ordine publică. Față de cele arătate, în raport de dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constata nul recursul declarat de reclamantul I.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul I.S. împotriva deciziei nr. 167/ A din 17 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2012.