ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 713/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamanta D.F. a solicitat în

contradictoriu cu pârâții A.N.R.P. - Direcția Pentru Coordonarea Aplicării

Legii 10/2001 și M.E.F. – C.C.S.D. obligarea acestora să emită și să comunice

decizia privind titlu de despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. 1336/N/2001,

situat în Craiova, str. Vântului, în termen de 90 de zile de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii, cu plata daunelor cominatorii de 1000 lei/zi de

întârziere, până la emiterea deciziei.

În motivarea

acțiunii, s-a arătat că prin Dispoziția nr. 8814 din 10 mai 2005, emisă de

Primarul municipiului Craiova s-a propus acordarea de despăgubiri, în

condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, către D.F., pentru imobilul

imposibil de restituit în natură, notificat sub nr. 1336/N/2001, situat în

Craiova, str. Vântului.

S-a arătat că

dispoziția nr. 8814 din 10 mai 2005 emisă de P.M. Craiova a rămas definitivă și

a fost înaintată S.C.C., în termen de 30 de zile, împreună cu întreaga

documentație ce a stat la baza emiterii acesteia, dosarul fiind înregistrat la Comisia Centrală sub nr. 12079/CC, însă nu a fost soluționat până la această dată.

Reclamanta a mai

arătat că S.C.C. trebuia să analizeze dosarul și constatând că, în mod întemeiat,

cererea de restituire în natură a fost respinsă, să transmită dosarul

evaluatorului în vederea întocmirii raportului de evaluare, în termenul de 45

de zile prevăzut de lege, procedura urmând a fi finalizată prin emiterea, de

către C.C.S.D., a deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

A susținut reclamanta

că nesoluționarea dosarului după trecerea unei perioade de 4 ani de la emiterea

Dispoziția nr. 8814 din 10 mai 2005 este nejustificată, astfel că interesul

promovării prezentei acțiuni este unul legitim și urmărește obligarea pârâților

la respectarea dispozițiilor Legii nr. 247/2005, Titlul VII.

La data de 02

februarie 2010, pârâta A.N.R.P. a formulat întâmpinare, prin care a invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că atribuțiile sale sunt

prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 361/2005, cu modificările și completările

ulterioare, iar în cursul procedurii administrative privind acordarea

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, reglementată de

Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu A.N.R.P. este investită cu emiterea

deciziei conținând titlul de despăgubire, ci C.C.S.D. Faptul că A.N.R.P.

asigură organizarea și funcționarea S.C.C. nu îi conferă calitate procesuală

pasivă în cauză.

În ceea ce privește

capătul de cerere privind obligarea A.N.R.P. la plata daunelor cominatorii,

aceasta a susținut că această cerere este inadmisibilă, întrucât faptul că nu a

fost emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire nu poate constitui o

neexecutare din partea A.N.R.P., această obligație revenind C.C.S.D.

În sensul

inadmisibilității acestei cereri, pârâta a invocat și prevederile art. 580

2

și art. 580

3

C. proc. civ.

Prin sentința nr. 194

din 1 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea formulată de

reclamanta D.F., a obligat pârâta C.C.S.D. să emită Decizia reprezentând titlul

de despăgubiri, a respins capătul de cerere vizând plata daunelor cominatorii

și a respins acțiunea față de pârâta A.N.R.P.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a reținut următoarele:

Cu privire la excepția

lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. invocată prin întâmpinare,

instanța a constatat că potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Titlul VII

al Legii nr. 247/2005 pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al

despăgubirilor ce se acordă potrivit prezentei legi se constituie C.C.S.D. care

are, în principal, următoarele atribuții:

a) dispune emiterea

deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire;

b) ia alte măsuri

legale necesare acestei legi.

Prin urmare,

obligația legală de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubiri și cea

anterioară, privind întocmirea raportului de evaluare, revin C.C.S.D.

Faptul că, în

conformitate cu dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 361/2005, A.N.R.P. asigură

organizarea și funcționarea S.C.C.S.D., nu îi conferă Autorității legitimare

procesuală pasivă în acțiunile promovate, prin care se invocă refuzul

nejustificat de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire.

În ceea ce privește

fondul cauzei dedus judecății, instanța a constatat următoarele:

Reclamanta a

solicitat ca, în baza Legii nr. 10/2001, să i se acorde măsuri reparatorii

pentru imobilul situat în Craiova, strada Vântului.

Prin Dispoziția nr. 8814

din 10 mai 2005, P.M. Craiova a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru

imobilul precizat anterior, dosarul fiind transmis către C.C.S.D. și

înregistrat sub nr. 12079/CC.

S-a constatat că

reclamanta a început procedura de recuperare a bunului său sau a contravalorii

acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001 (1336/N/2001),

autoritatea locală cu competența în materie emițând Dispoziția în data de 10

mai 2005.

Întrucât documentația

vizând acordarea măsurilor reparatorii a fost înregistrată la S.C.C. la data de

06 aprilie 2006, dată de la care pârâta, în lipsa unor motive obiective, nu a

demarat procedura reglementată de lege este de natură a încălca în mod evident

principiul duratei rezonabile.

În consecință, s-a făcut

aplicarea art. 6 din C.E.D.O. urmând ca autoritatea pârâtă să fie obligată să

emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor privitoare la imobilul

imposibil de restituit în natură conform Dispoziția nr. 8814 din 10 mai 2005

emisă de P.M. Craiova. Noțiunea de proces echitabil reglementată de acest text

implică și respectarea unui termen rezonabil de soluționare a unei cauze.

Termenul rezonabil la

care se referă art. 6 paragraful I din C.E.D.O. cuprinde și durata procedurilor

administrative, deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă prevăzută

în dreptul intern pentru sesizarea instanței.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond a declarat recurs C.C.S.D., arătând, în esență,

următoarele:

Cu privire la

încălcarea principiului procesului rezonabil, nu se poate reține culpa C.C. referitor

la durata de soluționare a dosarelor de despăgubire, deoarece în exercitarea

atribuțiilor sale a emis Decizia nr. 2815/2008 prin care a stabilit ordinea soluționării

dosarelor, de care instanța ar fi trebuit să țină seama, decizia urmărind

respectarea egalității de tratament a persoanelor care au dosare

înregistrate/neînregistrate la Secretariatul Comisiei.

Instanța de fond a

reținut greșit că s-a încălcat dreptul persoanei la soluționarea dosarului

într-un termen rezonabil.

d

eși P.M.

Craiova a emis dispoziția nr. 8814/2005, dosarul fiind transmis la S.G.C.C. unde

a fost înregistrat sub nr. 12079/CC, verificarea legalității respingerii

cererii de restituire în natură a imobilului notificat de către reclamantă, precum

și etapa evaluării, presupun respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa

cum s-a stabilit prin decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008.

Instanța de fond, de

asemenea, în mod netemeinic a obligat Comisia la emiterea deciziei, direct,

putându-se ajunge în situația ca să fie obligată în 30 de zile de la rămânerea

definitivă și irevocabilă a hotărârii, deși executarea obligației nu mai

depinde în totalitate de Comisie, ci și de evaluator, așa cum rezultă din

prevederile art. 16 ale Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte constată

că cea mai mare parte a motivării căii de atac exercitate în cauză nu cuprinde

critici propriu-zise la adresa soluției pronunțate de prima instanță, ci reia

apărările de la fond privind complexitatea procedurii reglementare de Titlul

VII al Legii nr. 247/2005 și inexistența unei culpe a autorității în derularea

acesteia.

Intervalul mare de

timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor

pentru bunurile imobile preluate abuziv, în condițiile în care calitatea de

persoană îndreptățită la despăgubiri a fost stabilită prin Dispoziția nr. 10269/2005,

emisă de P.M. Craiova, iar dosarul a fost înregistrat în 21 iulie 2006 la C.C.S.D.,

conferă consistență concluziei instanței de fond, în sensul încălcării

principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6

paragraful 1 din C.E.D.O.

Cu referire concretă

la criticile formulate în recurs, Înalta Curte reține că instanța de fond

întemeiat a reținut că, prin conduita manifestată în soluționarea dosarului de

despăgubire, autoritatea pârâtă – C.C.S.D. a încălcat principiul termenului

rezonabil consacrat de art. 6 par.1 din C.E.D.O., a cărui incidență nu este

înlăturată de împrejurarea că învestirea C.C. și desemnarea evaluatorului se

fac potrivit procedurii speciale reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Nici faptul că legea

specială nu prevede un termen pentru soluționarea dosarelor nu conferă suport

susținerilor autorității publice recurente, pentru că, în temeiul art. 20 din

Constituția României, normele naționale cuprinse în legislația primară și

secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a

despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să

contravină principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil,

consacrat de art. 6 par.1 din Convenție, ca o garanție a dreptului la un proces

echitabil, aplicabil nu numai în procedura judiciară propriu-zisă, ci și în

cadrul procedurilor administrative ori în etapa executării hotărârilor

definitive.

Soluționarea cauzelor

în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și element

al dreptului la o bună administrație, drept fundamental al cetățeanului Uniunii

Europene consacrat în art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii

Europene și care reprezintă un reper în orientarea conduitei administrative a

autorităților publice ale statelor membre, acesta fiind un argument în plus în

sensul netemeiniciei criticilor aduse hotărârii recurate.

Complexitatea

etapelor procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere

a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru

justificarea unei conduite arbitrare ori a pasivității autorității publice.

Contrar celor

susținute de pârâtă, instanța de fond nu a obligat-o să emită decizia cu

încălcarea etapelor administrative, ci a sancționat pasivitatea manifestată de

Comisie în perioada scursă de la data înregistrării dosarului, prin neexercitarea

atribuțiilor legale în soluționarea dosarului de despăgubire, în condițiile în

care dosarul a fost înregistrat la S.C.C. încă de la 6 aprilie 2006, iar

pârâta, fără nicio justificare, nu a demarat nici una din procedurile

reglementate în Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Evident, pârâta va emite

decizia la care a fost obligată prin sentința recurată, cu respectarea

dispozițiilor cuprinse în actul normativ precitat, ceea ce înseamnă că obligatoriu

va fi precedată de etapa evaluării.

Pentru considerentele

arătate, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală și temeinică,

neexistând motive de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art.

304

1

C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.C.S.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 194 din 1 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2011.