ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3849/2005

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4088/ C pronunțată la 24 octombrie 2003, secția comercială și de contencios administrativ, a Tribunalului Sibiu, a admis acțiunea reclamanților SC D. SRL și C.D., domiciliat șa adresa de mai sus și a constatat revocarea pârâtului R.P., din funcția de administrator al societății comerciale reclamante, a dispus excluderea sa din societate, a obligat reclamanții să achite pârâtului contravaloarea celor 10 părți sociale deținute de el la societate și a constatat că reclamantul C.D. a hotărât să continue activitatea societății, ca societate cu răspundere limitată, cu asociat unic, cu completarea capitalului social în limita minimă prevăzută de Legea nr. 31/1990.

Instanța a reținut că măsura revocării pârâtului din funcția de administrator și excluderea lui din societate a fost luată în cadrul adunării generale a asociaților, legal constituită și având în vedere încălcarea de către pârât a prevederilor art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, în sensul că pârâtul a manifestat lipsă de loialitate ocupând, fără autorizarea adunării generale a asociaților, în același timp, funcția de administrator și alte societăți concurente, fiind și cercetat penal pentru fals, uz de fals, delapidare și abuz în serviciu. S-a mia constatat că asociatul reclamant a hotărât continuarea activității societății cu asociat unic, cosocietatea reclamantă nu are profit pe anii 1999-2000 și că asociatul exclus are dreptul la contravaloarea părților sale sociale deținute la societate.

Apelul declarat de pârât împotriva sentinței a fost respins prin decizia civilă nr. 52/ A, pronunțată la 27 februarie 2004 de către secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Alba Iulia, apelantul fiind obligat la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a înlăturat criticile formulate de apelant, constând în aceea că prima instanță a soluționat cauza deși era necompetentă teritorial să o facă, nepronunțându-se asupra excepției ridicate în acest scop de el, că prima instanță nu s-a pronunțat nici asupra excepției lipsei interesului reclamanților de a promova acțiunea, că instanța nu a pus în discuția părților probele administrate și nici nu s-a pronunțat asupra lor, că a fost revocat din funcția de administrator deși el nu o mai deținea, că primele două adunări generale ale asociaților nu au întrunit cerințele legii pentru desfășurarea lor, că nu s-a făcut dovada comiterii vreunei fraude care să justifice excluderea din societate și că societatea reclamantă a fost asistată de un avocat incompatibil, soția sa fiind magistrat la instanța care a soluționat cauza.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul apelant, criticând-o pentru nelegalitate, constând în greșita soluționare a excepției necompetenței teritoriale a instanței, că respingerea acesteia este nemotivată, că instanța a cărei hotărâre se atacă a lăsat practic nesoluționată excepția lipsei interesului promovării acțiunii pe care a ridicat-o, că instanța nu motivează încuviințarea probelor administrate, că soluția constatării revocării din funcția de administrator nu este justificată întrucât nu mai deținea această funcție de la 8 iulie 1999, iar administrator al SC N.O.

SA a devenit după autentificarea actului adițional ce a luat act de retragerea sa din societate, că hotărârea adunării generale a acționarilor nu a fost luată cu cvorumul prevăzut de lege și nici adunarea nu a fost legal convocată, că soluția excluderii sale din societate este nelegală pentru că a fost luată de o adunare nelegal constituită și pentru că nu s-a făcut dovada vreunei fraude în dauna societății și că reclamanții au fost asistați în proces de un avocat ce nu avea dreptul să o facă. Criticile sunt neîntemeiate. Instanța de apel se pronunță cu privire la legalitatea măsurii de respingerii de către prima instanță a excepției necompetenței materiale și lipsei interesului necesar introducerii acțiunii, motivându-și aprecierea că soluția primei instanțe este legală.

Motivarea respingerii excepției necompetenței teritoriale este făcută prin trimitere la textul legii, nefiind nevoie de explicații suplimentare, atâta timp cât sediul societății se afla pe raza de activitate a Tribunalului Sibiu. În continuare, instanța motivează corect și respingerea celei de a doua excepții ridicată de pârât. Părțile au depus la dosar înscrisuri, iar reclamanții declară înainte de a se trece la dezbateri că nu mai au cereri de formulat. Pârâtul nu a fost prezent, deși s-a acordat termen în acest scop, așa încât instanța nu a putut administra alte probe decât cele depuse de acesta la dosar. Actul adițional invocat de pârât pentru a-și susține afirmația că nu mai făcea parte din societate, nu a fost operat la registrul comerțului, așa încât cel în cauză avea statutul avut în vedere de adunarea generală a acționarilor la data ținerii acesteia.

Încălcarea obligației legale de a nu deveni administrator la o altă societate fără avizul celorlalți asociați și acționarea în acest sens, echivalează cu o fraudă în dauna societății concretizată în acționarea de manieră a duce la pierderea încrederii reciproce a asociaților, element ce stă la baza constituirii și funcționării societății. Vorbind de fraudă, Legea nr. 31/1990 nu face trimitere la aspectul penal al acțiunilor asociatului, deși pârâtul se afla în cercetarea organelor penale la momentul hotărârii. În fine, încălcarea prevederilor Legii nr. 51/1005 atrage sancționarea autorului, fără ca prin aceasta să se confere, în lipsa altor argumente, un caracter de nelegalitate al hotărârii pronunțată în cauză.

Recursul pârâtului fiind nefondat, urmează a fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul R.P., împotriva deciziei civile nr. 52/ A din 27 februarie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 23 iunie 2005.