ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3849/2005

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4088/ C

pronunțată la 24 octombrie 2003, secția comercială și de contencios

administrativ, a Tribunalului Sibiu, a admis acțiunea reclamanților SC D. SRL

și C.D., domiciliat șa adresa de mai sus și a constatat revocarea pârâtului R.P.,

din funcția de administrator al societății comerciale reclamante, a dispus

excluderea sa din societate, a obligat reclamanții să achite pârâtului

contravaloarea celor 10 părți sociale deținute de el la societate și a

constatat că reclamantul C.D. a hotărât să continue activitatea societății, ca

societate cu răspundere limitată, cu asociat unic, cu completarea capitalului

social în limita minimă prevăzută de Legea nr. 31/1990.

Instanța a reținut că măsura

revocării pârâtului din funcția de administrator și excluderea lui din

societate a fost luată în cadrul adunării generale a asociaților, legal

constituită și având în vedere încălcarea de către pârât a prevederilor art. 192

alin. (2) din Legea nr. 31/1990, în sensul că pârâtul a manifestat lipsă de

loialitate ocupând, fără autorizarea adunării generale a asociaților, în

același timp, funcția de administrator și alte societăți concurente, fiind și

cercetat penal pentru fals, uz de fals, delapidare și abuz în serviciu.

S-a mia constatat că asociatul

reclamant a hotărât continuarea activității societății cu asociat unic,

cosocietatea reclamantă nu are profit pe anii 1999-2000 și că asociatul exclus

are dreptul la contravaloarea părților sale sociale deținute la societate.

Apelul declarat de pârât împotriva

sentinței a fost respins prin decizia civilă nr. 52/ A, pronunțată la 27

februarie 2004 de către secția comercială și de contencios administrativ a

Curții de Apel Alba Iulia, apelantul fiind obligat la 10.000.000 lei cheltuieli

de judecată.

Instanța de apel a înlăturat

criticile formulate de apelant, constând în aceea că prima instanță a

soluționat cauza deși era necompetentă teritorial să o facă, nepronunțându-se

asupra excepției ridicate în acest scop de el, că prima instanță nu s-a

pronunțat nici asupra excepției lipsei interesului reclamanților de a promova

acțiunea, că instanța nu a pus în discuția părților probele administrate și

nici nu s-a pronunțat asupra lor, că a fost revocat din funcția de

administrator deși el nu o mai deținea, că primele două adunări generale ale

asociaților nu au întrunit cerințele legii pentru desfășurarea lor, că nu s-a

făcut dovada comiterii vreunei fraude care să justifice excluderea din

societate și că societatea reclamantă a fost asistată de un avocat

incompatibil, soția sa fiind magistrat la instanța care a soluționat cauza.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâtul apelant, criticând-o pentru nelegalitate, constând în

greșita soluționare a excepției necompetenței teritoriale a instanței, că

respingerea acesteia este nemotivată, că instanța a cărei hotărâre se atacă a

lăsat practic nesoluționată excepția lipsei interesului promovării acțiunii pe

care a ridicat-o, că instanța nu motivează încuviințarea probelor administrate,

că soluția constatării revocării din funcția de administrator nu este

justificată întrucât nu mai deținea această funcție de la 8 iulie 1999, iar

administrator al SC N.O. SA a devenit după autentificarea actului adițional ce

a luat act de retragerea sa din societate, că hotărârea adunării generale a

acționarilor nu a fost luată cu cvorumul prevăzut de lege și nici adunarea nu a

fost legal convocată, că soluția excluderii sale din societate este nelegală

pentru că a fost luată de o adunare nelegal constituită și pentru că nu s-a

făcut dovada vreunei fraude în dauna societății și că reclamanții au fost

asistați în proces de un avocat ce nu avea dreptul să o facă.

Criticile sunt neîntemeiate.

Instanța de apel se pronunță cu privire

la legalitatea măsurii de respingerii de către prima instanță a excepției

necompetenței materiale și lipsei interesului necesar introducerii acțiunii,

motivându-și aprecierea că soluția primei instanțe este legală.

Motivarea respingerii excepției necompetenței

teritoriale este făcută prin trimitere la textul legii, nefiind nevoie de

explicații suplimentare, atâta timp cât sediul societății se afla pe raza de

activitate a Tribunalului Sibiu.

În continuare, instanța motivează

corect și respingerea celei de a doua excepții ridicată de pârât.

Părțile au depus la dosar

înscrisuri, iar reclamanții declară înainte de a se trece la dezbateri că nu

mai au cereri de formulat. Pârâtul nu a fost prezent, deși s-a acordat termen

în acest scop, așa încât instanța nu a putut administra alte probe decât cele

depuse de acesta la dosar.

Actul adițional invocat de pârât

pentru a-și susține afirmația că nu mai făcea parte din societate, nu a fost

operat la registrul comerțului, așa încât cel în cauză avea statutul avut în

vedere de adunarea generală a acționarilor la data ținerii acesteia.

Încălcarea obligației legale de a nu

deveni administrator la o altă societate fără avizul celorlalți asociați și

acționarea în acest sens, echivalează cu o fraudă în dauna societății concretizată

în acționarea de manieră a duce la pierderea încrederii reciproce a

asociaților, element ce stă la baza constituirii și funcționării societății.

Vorbind de fraudă, Legea nr. 31/1990

nu face trimitere la aspectul penal al acțiunilor asociatului, deși pârâtul se

afla în cercetarea organelor penale la momentul hotărârii.

În fine, încălcarea prevederilor

Legii nr. 51/1005 atrage sancționarea autorului, fără ca prin aceasta să se

confere, în lipsa altor argumente, un caracter de nelegalitate al hotărârii

pronunțată în cauză.

Recursul pârâtului fiind nefondat,

urmează a fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâtul R.P., împotriva deciziei civile nr. 52/ A din 27 februarie 2004 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, ca

nefondat.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 23 iunie 2005.