ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 114/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 333 din 24 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Harghita s-au dispus următoarele: - în baza art.183 C. pen., condamnarea inculpatului B.I. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte - în baza art. 321 alin. (2) C. pen., condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice; - în baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului B.I. pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei de 8 ani închisoare timpul reținerii și arestării preventive de la 18 martie 2004 la 27 iunie 2005. În baza art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)- c) C. pen. Prin aceeași sentință penală s-a mai dispus: - în baza art. 183 C. pen., condamnarea inculpatului G.E. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte; - în baza art. 321 alin. (2) C. pen., condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice. În baza art. 33 lit. a) C. pen.

rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului G.E. pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. h) C. proc. pen. , cu aplicarea art. 284 1 C. proc. pen. înainte de abrogare, a fost încetat procesul penal pornit la plângerea prealabilă formulată de partea vătămată SC T.J. SRL, cu sediul în municipiul Miercurea Ciuc, județul Harghita, împotriva celor doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. Totodată, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată și precizată de partea civilă M.A.

împotriva celor doi inculpați, aceștia fiind obligați în solidar să plătească părții civile suma de 1.813,6 lei cheltuieli de înmormântare și suma de 10.000, lei daune morale. Celelalte pretenții ale părții civile au fost respinse, ca neîntemeiate. Prin sentința anterior menționată s-au mai dispus următoarele: - respingerea, ca neîntemeiată, a acțiunii civile formulată de partea civilă SC T.J. SRL împotriva inculpaților B.I. și G.E. - admiterea acțiunii civile formulată de partea civilă CAS Tg. Mureș și continuată de Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg.Mureș împotriva celor doi inculpați, aceștia fiind obligați în solidar să plătească părții civile suma de 11.326 lei, cheltuieli ocazionate de spitalizarea victimei S.S.

S-a constatat că din eroare a fost citat în cauză, în calitate de parte civilă, numitul P.P.A. În baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului câte 980 lei cheltuieli judiciare. În baza art. 193 C. proc. pen. fiecare dintre inculpați a fost obligat să plătească părții civile M.A. câte 500 lei, cheltuieli judiciare avansate de aceasta. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În seara de 28 decembrie 2003, în jurul orei 21,00 inculpații B.I. și G.E. au intrat în incinta disco-barului, administrat de SC T.J. SRL. Cei doi se aflau în stare de ebrietate, martora V.M. arătând că se clătinau. În momentul în care inculpații au intrat în disco-bar, programul de discotecă nu începuse, incinta fiind luminată cu lumină artificială.

în local se aflau circa 60-70 de persoane, majoritatea tineri din comună și satele învecinate, iar la pupitrul DJ-ului se afla victima S.S., angajat cu contract pentru acest serviciu. în bar se mai afla și B.V., fratele inculpatului B.I., însoțit de o fată. Martora V.M. a arătat că înainte de incidentele violente, B.V. a părăsit discoteca, acest lucru rămânând însă nelămurit fată de declarația acestuia din urmă, care a afirmat contrariul, chiar și la confruntarea cu ceilalți martori. La un moment dat, între inculpatul B.I. și victima S.S. a avut loc o altercație din cauza faptului că victima a refuzat să continue difuzarea melodiilor cu dedicație pentru inculpat. Acesta din urmă l-a amenințat cu moartea, în mod direct și prin intermediul ospătarului T.M., ulterior urcându-se pe postamentul DJ-ului și lovind victima cu pumnul.

Din cauza stării de ebrietate, inculpatul a căzut cu fața într-un ochi de geam, care s-a spart și i-a provocat o rană sângerândă. În urma acestui prim moment violent, ambii inculpați au început să-l lovească pe S.S. cu pumnii și cu picioarele, chiar și după ce acesta a căzut la pământ. Victima a fost trasă de cei doi inculpați pe ringul de dans, unde au continuat să-i aplice lovituri, lăsându-l în stare de inconștiență. În timpul altercației, inculpatul G.E. a răsturnat intenționat pupitrul DJ-ului, cauzând distrugerea instrumentelor aflate pe acesta. Toate aceste împrejurări au determinat scandalizarea participanților, care au părăsit discoteca. În urma agresiunii, victima a suferit leziuni corporale care nu i-au pus în primejdie viața.

Ulterior, pe fondul bolii de care suferea victima, în condițiile unui tratament care a determinat evoluția nefavorabilă a bolnavului, așa cum a constatat Comisia superioară medico-legală, S.S. a decedat. Instanța de fond a reținut că faptele inculpaților prezintă elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care aceștia au fost trimiși în judecată, cu excepția celei de distrugere. La individualizarea pedepselor, au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 și art. 27 C. pen. S-a apreciat că acțiunea civilă formulată de partea civilă M.A. este întemeiată în privința sumei de 1.813,6 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare, ca de altfel și acțiunea civilă formulată de CAS Tg.Mureș și continuată de Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg.Mureș.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita și inculpații B.I. și G.E. În apelul Parchetului s-a invocat faptul că încetarea urmăririi penale în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. h) C. proc. pen. pentru infracțiunea de distrugere este nelegală, iar inculpații au criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia penală nr. 107/A din 23 noiembrie 2007, Curtea de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita și apelurile declarate de cei doi inculpați și, desființând în parte sentința apelată, a dispus următoarele: În baza art. 183 C. pen., condamnarea inculpaților B.I.

și G.E. la câte o pedeapsă de 5 ani închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte; În baza art. 321 alin. (2) C. proc. pen., condamnarea fiecărui inculpat la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice; În baza art. 217 alin. (1) C. pen., condamnarea fiecărui inculpat la câte un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului B.I. perioada reținerii și arestării preventive de la 18 martie 2004 - la 27 iunie 2005. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut, printre altele, că faptele inculpaților prezintă elementele infracțiunilor de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen. și lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. și, întrucât cele trei infracțiuni au fost săvârșite în concurs, s-a constatat că încetarea urmăririi penale potrivit art. 10 lit. h) C. proc.

pen., cu aplicarea art. 284 1 C. proc. pen. în vechea reglementare, pentru infracțiunea de distrugere, este nelegală. Cu privire la apelurile declarate de cei doi inculpați, s-a apreciat că acestea sunt întemeiate sub aspectul individualizării pedepselor ce le-au fost aplicate. Astfel, reținând aspectul praeterințenționat al acțiunilor de violentă coroborat cu starea de ebrietate în care se aflau cei doi, stare care Ie-a diminuat autocontrolul, precum și lipsa antecedentelor penale și efortul pentru a acoperi prejudiciul material creat, cel puțin în ceea ce privește unitatea publică prejudiciată, instanța de apel a apreciat că o pedeapsă situată la minimul special prevăzut de lege cu închisoarea poate să-și atingă scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații B.I. și G.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursurile inculpatului G.E. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 pct. 9 (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiată soluția), pct. 10( instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale, de natură să garanteze drepturile părților și să influențeze soluția procesului) și pct. 18 C. proc. pen. (s-a comis o gravă eroare de fapt constând în aceea că instanțele nu au înțeles ansamblul probator, fiind în eroare când au interpretat actele contradictorii emise de instituțiile medicale). În subsidiar, s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., în sensul că pedepsele au fost greșit individualizate în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., solicitându-se chiar aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Recursul inculpatului B.I. a vizat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10 (instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate, esențiale pentru părți) și pct.18 C. proc. pen. (s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare). Concluziile reprezentantului Parchetului, ale apărătorilor recurenților inculpați și ultimul cuvânt al recurentului inculpat G.E. au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate în cauză prin prisma cazurilor de casare invocate, constată că aceste sunt nefondate pentru considerentele care urmează. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost corect stabilite în cauză, făcându-se și o corectă încadrare juridică a infracțiunilor reținute în sarcina acestora. Astfel, în cauză s-a stabilit în mod just că faptele inculpaților, așa cum au fost reținute și dovedite, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen. și distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.

, prin urmare o soluție de achitare a acestora apărând ca nejustificată. Așadar, în legătură cu motivul de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., potrivit căruia judecata cauzei pe fond și în apel ar fi fost fundamentată pe o gravă eroare de fapt, cu consecința greșitei condamnări, Înalta Curte constată că această critică nu poate fi acceptată, având în vedere faptul că apărările recurenților inculpați nu pot fi reținute, în speță existând elemente de fapt ce rezultă din probele administrate, care certifică faptele reținute în sarcina inculpaților. Cu privire la solicitarea de casare cu trimitere spre rejudecare ce are la bază cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen., în sensul neluării în considerare a unor cereri esențiale, înalta Curte constată că nici această critică nu poate fi primită, având în vedere că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor. Neîntemeiată este și critica fundamentată pe dispozițiile art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., atâta vreme cât hotărârea criticată este corespunzător motivată, atât în fapt cât și în drept. Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., invocat în apărare de recurentul inculpat G.E., Înalta Curte constată că instanța de apel, în scopul realizării eficiente a funcțiilor pedepsei, a operat reindividualizarea pedepselor aplicate ambilor inculpați, diminuându-le la câte 5 ani închisoare pentru fiecare, în acest mod pedeapsa fiind adaptată nevoilor de îndreptare ale acestora.

Potrivit art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale C. pen., de limitele speciale ale pedepselor, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Se reține, așadar, că instanța de apel, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale anterior menționate, a stabilit pedepse într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale și celor personale ale inculpaților. Este neîndoielnic că faptele săvârșite prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor, cât și împrejurările în care faptele au fost comise și modul de acționare.

Într-o asemenea situație, Înalta Curte apreciază că o nouă reducere a pedepsei aplicate inculpatului G.E. nu se impune. Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, se reține că reeducarea inculpatului nu se poate realiza decât prin privarea acestuia de libertate, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii comise, împrejurările în care a fost săvârșită, împrejurări care demonstrează că simpla aplicare a unei sancțiuni fără executare efectivă nu poate corespunde dublului scop - educativ și coercitiv - al pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen. Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului. Onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.E. și B.I. împotriva deciziei penale nr. 107/A din 23 noiembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit interpretului în limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2010.