ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 440/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19 iulie 2010 sub nr. 239/43/2010, reclamanta B.I.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acestora la soluționarea dosarului înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 31071/CC - care are ca obiect revendicarea imobilului în suprafață de 988 mp, situat din punct de vedere administrativ în municipiul Miercurea Ciuc, și, în consecință: transmiterea dosarului nr. 31071/CC evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, emiterea în favoarea reclamantei a deciziei reprezentând titlul de despăgubiri în conformitate cu Titlul IV din Legea nr. 247/2005, având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata despăgubirilor imobilelor preluate în mod abuziv, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că deține calitatea de persoană îndreptățită conform Legii nr. 10/2001 (moștenitoare legală după defuncții K.J. și K.I.), sens în care a depus la Primăria municipiului Miercurea Ciuc Notificarea nr. 955/2001, expediată prin Biroul Executorului Judecătoresc S.S. din municipiul Miercurea Ciuc, județul Harghita. Astfel, prin Dispoziția nr. 2198/2006 privind propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale emisă de Primarul municipiului Miercurea Ciuc, s-a respins notificarea nr. 955/2001 în sensul acordării de despăgubiri bănești și s-a propus acordarea măsurilor prin echivalent pentru imobilul în suprafață de 988 mp, situat în municipiul Miercurea Ciuc.

S-a mai arătat că Dispoziția nr. 2198/2006 precum și actele doveditoare depuse în baza Legii nr. 10/2001 au fost transmise Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de către Primăria Municipiului Miercurea Ciuc pe baza Procesului-verbal de predare-primire nr. 12476 din 10 octombrie 2006, anexat în copie cererii, și înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 31071/CC. Mai susține reclamanta că, prin adresa nr. 5 din 06 februarie 2009, înregistrată la Registratura Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților sub nr. 777120/2009, reclamanta a solicitat pârâtelor să comunice stadiul de rezolvare a dosarului iar, prin adresa nr. 777120/2009 i s-a răspuns că dosarul înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 31071/CC nu a fost atribuit unui consilier din cadrul ANRP, în vederea analizării și transmiterii către un evaluator autorizat.

Reclamanta a arătat că există un refuz nejustificat al autorității administrative de a elibera actul administrativ în termenul prevăzut de dispozițiile generale aplicabile în materie, acela de 30 de zile de la data înregistrării cererii. Reclamanta în sprijinul acțiunii a invocat și prevederile art. 6 pct. 1 din CEDO, art. 1 alin. (1) din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO, art. 13 și 16 din Cap.V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, art. 8 din Legea nr. 554/2004. Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin întâmpinarea formulată a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive arătând că procedura reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost învestită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

La rândul său, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Curtea de apel Târgu Mureș, prin Sentința nr. 56 pronunțată în 11 februarie 2011, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților sens în care a respins cererea îndreptată împotriva acestei pârâte pentru lipsa calității sale procesuale pasive. Prin aceeași sentință, a respins acțiunea formulată de către reclamanta B.I. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel prima instanță, a reținut,în esență, următoarele: În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, instanța a avut în vedere prevederile art. 2 din H.G.

nr. 361/2005 cu modificările și completările ulterioare, în cuprinsul cărora sunt prevăzute principalele atribuții ale acestei instituții pârâte. A constatat că în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, procedura reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost învestită cu emiterea deciziei conținând titlu de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. În aceste condiții, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu are calitate procesuală pasivă în cauză, motiv pentru care excepția va fi admisă cu consecința respingerii cererii îndreptate împotriva acestei pârâte.

Pe fondul cauzei, instanța fondului a constatat că nu există refuz nejustificat în ceea ce privește soluționarea cererii formulate de reclamantă și nici intenția de tergiversare, atâta timp cât după returnarea dosarului completat, acesta va fi înaintat evaluatorului sau societății de evaluare. Arată că, atât dispozițiile art. 16 alin. (2) din Cap.V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cât și cele ale art. 165 din Normele metodologice de aplicare a acestui titlu, conțin obligația imperativă ca dispozițiile emise în baza Legii nr. 10/2001 să fie predate Secretariatului Comisiei Centrale însoțite de următoarele înscrisuri: întreaga documentație aferentă acestora, actele juridice care atestă calitatea de moștenitor, orice înscrisuri; care descriu imobilele, situația juridică a imobilului obiect al notificării, orice alte înscrisuri relevante.

Instanța a constatat faptul că din dosarul de despăgubire al reclamantei lipsesc înscrisuri din care să reiasă calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei pentru întreg imobilul solicitat, respectiv înscrisuri care să ateste calitatea de moștenitoare a doamnei B.I. de pe urma domnilor K.L. și K.G. Aceasta în condițiile în care potrivit mențiunilor din CF 9001 și 384, imobilul era înscris în proprietatea numiților K.L., K.G. și K.J., la momentul preluării abuzive în baza Decretului de expropriere nr. 159 din 15 iunie 1981. Reclamanta a făcut dovada calității de moștenitoare a lui K.J., dar pentru a putea beneficia de măsuri reparatorii pentru întreg imobilul notificat, trebuie să facă dovada calității de persoană îndreptățită de pe urma tuturor coproprietarilor în parte.

În fine, instanța a constatat că pârâta a făcut dovada că dosarul aferent Dispoziției nr. 2198/2006 a fost remis Primăriei Miercurea Ciuc, astfel că etapa evaluării este condiționată de clarificarea problemelor privind completarea dosarului de despăgubiri. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta B.I. pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs invocate conform art. 304 1 C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Cap. V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și ale art. 165 din Normele metodologice și a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 în raport de probatoriul administrat.

În motivele de recurs recurenta arată că sentința atacată prin care s-a respins, pe fond acțiunea având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul identificat conform Dispoziției nr. 2198/2006, este dată cu încălcare prevederilor art. 6 din CEDO prin care se consacră dreptul la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. În motivele de recurs se critică greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților față de faptul că această autoritate monitorizează procesul de aplicare a Legii nr. 10/2001 republicată.

În ceea ce privește soluția de fond, în motivele de recurs se arată că instanța de fond a apreciat în mod nelegal că dosarul înaintat intimatei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor era incomplet pe motiv că recurenta nu și-a demonstrat dreptul de proprietate asupra întregului imobil pentru care s-au solicitat despăgubiri și pentru faptul că lipsesc înscrisuri care să individualizeze imobilul cuprins în Dispoziția nr. 2198/2006, care nu a fost constatată anterior soluționării prezentei cauze. Se arată că Dispoziția nr. 2198/2006 nu a fost anulată, fiind respinsă în mod corect excepția de nelegalitate invocată prin încheierea din 4 februarie 2011 și în consecință acest act produce pe deplin efecte civile valabile în sensul existenței dreptului de a primi măsuri reparatorii cât și întinderea acestui drept respectiv imobilul construcție și teren identificat în cuprinsul Dispoziției nr. 2198/2006.

Se arată în motivele de recurs că prin soluția de respingere a acțiunii, instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 24 din Legea nr. 20/2001 în raport de probatoriul administrat. Instanța de fond nu a ținut cont de limitele de competență ale pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care poate, conform art. 16(4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, să verifice doar legalitatea cererii de restituire în natură și nu se puteau pronunța în ceea ce privește dovada dreptului de proprietate, respectiv vocația de a primi despăgubiri pentru întreg imobilul sau numai o parte din imobil și în ceea ce privește individualizarea imobilului teren și construcție. Se arată de recurentă că actele depuse la instanța de fond probează faptul că are calitatea de persoană îndreptățită pentru întreg imobilul, deoarece autorul său numitul K.J.

la momentul exproprierii era proprietarul exclusiv al întregului imobil, în baza înțelegerii dintre frați, iar ulterior exproprierii, care a fost făcută pe numele exclusiv al autorului recurentei acesta a fost despăgubit inițial conform Procesului-verbal de evaluare nr. 20 din 13 noiembrie 1978 și ulterior imobilul expropriat a fost reevaluat în baza Procesului-verbal nr. 9 din 12 august 1980 și în baza cărora același unic autor și proprietar a primit și încasat despăgubirea cuvenită. În ceea ce privește identificarea imobilului se arată în recurs că în mod greșit instanța de fond și-a însușit apărarea intimatului Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în sensul lipsei actelor necesare individualizării imobilului menționat în Dispoziția nr. 2198/2006.

Aceste acte au fost depuse la dosarul cauzei și aceste acte sunt reprezentate de procesele-verbale de evaluare și de stabilire a despăgubirilor stabilite cu ocazia exproprierii, respectiv procesele-verbale de evaluare nr. 20/1978 și nr. 9 din 12 august 1980. În ceea ce privește încălcarea dispozițiile art. 6 din CEDO recurenta arată că soluția recurată încalcă dreptul la soluționarea cauzei într-un termen topo-mobil ținând cont de perioada mare de timp dintre emiterea Dispoziției nr. 2198/2006 și modificarea procedurii de acordare a despăgubirilor conform art. 16 alin. (4) și (5) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, respectiv emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire. La dosar recurenta depune practică judecătorească și acte noi conform art. 305 C. proc.

civ., respectiv acte de stare civilă și două declarații autentificate. Se depun la dosar de recurentă note de ședință, calificate ca fiind concluzii scrise în care se solicită admiterea recursului în sensul solicitat prin motivele expuse în scris. Intimatele-pârâte au formulat întâmpinări în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca fondat, în parte, sentința atacată fiind nelegală și netemeinică în cauză fiind îndeplinite în ceea ce privește soluția de respingere, pe fond, a acțiunii, concluziile motivului de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005.

În parte, sentința atacată este corectă și legală respectiv în ceea ce privește soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Curtea nu va reține acest motiv de recurs invocat, deoarece atribuțiile specifice ale acestei autorități în ceea ce privește Legea nr. 10/2001 nu determină îndeplinirea în cauză a condițiilor existenței calității procesuale pasive, față de faptul că în concret această autoritate nu are competență privind emiterea titlului de despăgubire conform dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Acesta deoarece obiectul acțiunii recurentei constă în constatarea refuzului nejustificat al pârâtei intimate de a elibera decizie, reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul identificat prin Dispoziția nr. 2198/2006 emisă de Primarul Municipiului Miercurea Ciuc conform Legii n r.10/2001.

În consecință, Curtea nu va reține acest motiv de recurs, soluția pe excepție pronunțată de instanța de fond fiind legală. În ceea ce privește soluția de fond de respingere a acțiunii, curtea apreciază că această soluție este netemeinică, în raport de probatoriul administrat și nelegală în raport de dispozițiile art. 16(2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 republicată. În mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubiri de către pârâta-intimată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Argumentele reținute de instanța de fond sunt în sensul că recurenta nu și-a probat dreptul de proprietate asupra întregului imobil pentru care s-au solicitat despăgubiri, precum și faptul că la dosarul de despăgubire lipsesc înscrisuri care să individualizeze imobilul - teren și construcție - menționate în Dispoziția nr. 2198/2006.

Curtea, pe motivele de recurs invocate, le apreciază ca nefondate în cauză, dosarul recurentei având ca obiect emiterea titlului de despăgubire fiind complet sub aspectul actelor depuse atât în ceea ce privește dreptul recurentei de a primi despăgubiri pentru întreg imobilul, în calitate de unică moștenitoare a fostului proprietar numitul K.J. cât și în ceea ce privește existența înscrisurilor prin care se individualizează, în concret imobilul teren și construcție pentru care s-a constatat în mod definitiv și necontestat dreptul civil al recurentei de a primi despăgubiri conform Dispoziției nr. 2198/2006. În ceea ce privește calitatea recurentei de persoană îndreptățită de a primi despăgubiri pentru întreg imobilul din actele depuse în fond și în recurs ca acte noi rezultă următoarele: Numitul K.J., la momentul exproprierii abuzive, era persoana care deținea posesia absolută și exclusivă a imobilului preluat abuziv.

Astfel, conform Procesului-verbal de evaluare nr. 20 din 13 noiembrie 1978 la Decretul nr. 420/1978 la poziția nr. 50/77, se menționează că pentru imobilul din Miercurea Ciuc, d-nul K.J. a fost despăgubit cu suma de 40.763, 20 lei, în același act fiind individualizate și compunerea imobilului (curte 412 mp, arabil 300 mp, fâneață 276 mp, casă de locuit 130,32 mp, și pivniță 33 mp). Imobilul expropriat a fost reevaluat prin Procesul-verbal nr. 9 din 12 august 1980, (fila 115 din dosarul cauzei) restul de plată în cuantum de 21.257,80 lei fiind achitat tot numitului K.J., fapt consemnat la poziția nr. 33/77 din respectivul script. În cartea funciară nu aveau cum să fie operate modificări care să evidențieze că K.J.

este unicul proprietar al imobilului, din moment ce Statul Român a devenit proprietar în baza decretului de expropriere, astfel încât, ulterior acestui moment, foștii proprietari nu puteau să realizeze nici un fel de transferuri a dreptului de proprietate cu privire la imobilul preluat abuziv. Cu atât mai mult cu cât imobilul a fost demolat, iar terenul a fost ocupat de alte construcții. Faptul că atât la momentul preluării abuzive, cât și ulterior învestirii autorităților obligate la restituire cu notificarea depusă în baza Legii nr. 10/2001, nu au existat indicii sau reclamații din partea numiților K.L. și K.G., sau a moștenitorilor acestora, prin care să revendice un drept de proprietate asupra imobilului expropriat, consfințește înțelegerea dintre frați, potrivit căreia numitul K.J.

a deținut întregul imobil sub nume de proprietar absolut și exclusiv, iar nu doar a cotă-parte din acesta. Pe cale de consecință în mod greșit, în raport de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, instanța de fond a apreciat că recurenta-reclamantă nu și-a probat dreptul de a primi despăgubiri pentru întreg imobilul această probă rezultând din actele depuse în dosarul de fond și în faza recursului. Dispoziția nr. 2198/2006 nu a fost contestată și ca act administrativ a intrat în circuitul civil și face dovada deplină a îndeplinirii condițiilor pentru acordarea de despăgubiri, atât în ceea ce privește dreptul de acordare a măsurilor reparatorii cât și în ceea ce privește întinderea acestuia.

În ceea ce privește înscrisurile necesare pentru individualizarea imobilului, acestea există și au fost depuse la dosarul cauzei, ca acte necesare și utile în dosarul de despăgubire în care figurează identificat imobilul construcție și teren. Aceste înscrisuri sunt procesele-verbale de evaluare nr. 20/1978 la Decretul nr. 420/1978 și nr. 9 din 12 august 1980, acte din care rezultă suma pe care autorul recurentei a primit-o cu titlu de despăgubire și conform imobilului - curte 412 mp, arabil 300 mp, fâneață 276 mp, casă de locuit 130,32 mp și pivniță 33 mp. Pe cale de consecință, Curtea apreciază că dosarul de despăgubire este complet, în mod greșit fiind respinsă acțiunea recurentei având ca obiect emiterea deciziei reprezentând emiterea titlului de despăgubire conform art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, imobil construcție și teren identificat în cuprinsul Dispoziției nr. 2198/2006.

În cauză sunt îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat de soluționarea cererii în sensul dispozițiilor art. 2(1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 fiind îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 6 din CEDO în ceea ce privește dreptul recurentei de a-i fi soluționată cererea de despăgubiri într-un termen rezonabil. În cauză a fost depășit termenul rezonabil de soluționare a cererii de despăgubiri având în vedere data formulării notificării în baza Legii nr. 10/2001, anul 2001, data emiterii Dispoziției nr. 2198/2006 privind propunerea de acordare a măsurilor reparatorii din echivalent constând în despăgubiri pentru imobilul în suprafață de 988 mp situat în Municipiul Miercurea Ciuc.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312(1) și (2) C. proc. civ. va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că în baza art. 18(1) din Legea nr. 554/2004 va admite acțiunea și va obliga pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul - construcție și teren, situat în Municipiul Miercurea Ciuc, identificat conform Dispoziției nr. 2198/2006. Conform art. 274 C. proc. civ. va obliga pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata către reclamantă a sumei de 3500 RON reprezentând cheltuieli de judecată onorariu de avocat depus în dosarul de fond. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate privind admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și respingerea acțiunii față de aceasta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de B.I. împotriva sentinței nr. 56/2011 din 11 februarie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că admite acțiunea și obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul construcție și teren situat în municipiul Miercurea Ciuc, identificat conform Dispoziției nr. 2198/2006 emisă de către Primarul Municipiului Miercurea Ciuc. Obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata către recurenta-reclamantă a sumei de 3500 RON reprezentând cheltuieli de judecată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2012. Procesat de GGC - GV