ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1197/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

19 noiembrie 2009, inițial pe rolul Tribunalului

Giurgiu, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamantul F.M. a

solicitat instanței, în

contradictoriu cu pârâtele Primăria Municipiului

Giurgiu, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Instituția

Prefectului Jud. Giurgiu și Comisia Centrală

pentru Stabilirea

Despăgubirilor (C.C.S.D.),

obligarea pârâtei Primăria mun. Giurgiu să înainteze către pârâta C.C.S.D.

dispoziția nr.

103 din 11 ianuarie 2008

a Primarului mun. Giurgiu, împreună cu documentația aferentă,

obligarea

pârâtei C.C.S.D. să înregistreze și să analizeze cererea de acordare de

despăgubiri reclamantului, în temeiul dispoziției susmenționate.

Prin întâmpinarea

formulată, p

ârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat

excepția

lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât în cursul procedurii

administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în

mod abuziv, procedură reglementată de titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu

Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost învestită cu

emiterea deciziei conținând

titlul de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Și Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a

solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 86 din 15

aprilie 2010, Tribunalul Giurgiu și-a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Curții de Apel București, ca instanță de contencios administrativ

competentă material și teritorial, în temeiul art. 19-20 din Legea nr. 247/2005

și art. 10 din legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel

București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.

4741 din 24 noiembrie 2011 a respins

acțiunea reclamantului pentru lipsa calității procesuale

pasive, față de pârâtele

Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților (A.N.R.P.) și Instituția

Prefectului

Jud. Giurgiu.

A admis

însă acțiunea

formulată de reclamantul F.M.

față de pârâtele

Primăria Mun. Giurgiu și Comisia Specială pentru

Stabilirea Despăgubirilor (C.C.S.D.) și în consecință a obligat pârâta Primăria

municipiului Giurgiu să înainteze către pârâta C.C.S.D. dispoziția nr. 103 din 11

ianuarie 2008 a primarului municipiului Giurgiu, împreună cu documentația

aferentă.

Prin aceeași hotărâre a fost obligată

pârâta C.C.S.D. să înregistreze și să analizeze cererea de acordare de despăgubiri

a reclamantului, în temeiul dispoziției susmenționate.

Pentru a hotărî astfel prima

instanță a reținut în esență următoarele considerente:

Prin dispoziția nr. 103 din 11

ianuarie 2008 emisă de Primarul municipiului Giurgiu s-a propus acordarea de

despăgubiri, pentru imobilul situat în mun. Giurgiu, compus din teren în

suprafață de 438 mp.

Potrivit adresei nr. 13124/583 din 28

octombrie 2008 a Prefectului jud. Giurgiu, dosarul reclamantului, împreună cu

referatul conținând avizul de legalitate al prefectului, au fost înaintate A.N.R.P.,

Secretariatul C.C.S.D., cu adresa nr. 15108 din 28 octombrie 2008.

Dosarul a fost returnat de A.N.R.P. către

Instituția Prefectului, la data de 24 februarie 2009, cu solicitarea ca dosarul

să fie prezentat A.N.R.P. doar la data de 26 februarie 2009, dată la care erau

programați a se prezenta cu notificările.

După analiza dosarului de către

inspectorii C.C.S.D., acesta a fost returnat Prefectului jud. Giurgiu pe motiv

că „nu se face dovada proprietății imobilului - act sub semnătură privată

încheiat în anul 1958”, astfel că dosarul a fost înaintat Primăriei mun.

Giurgiu, în vederea completării acestuia cu acte de proprietate.

Prima instantă a retinut în

conditiile în care reclamantul deține o dispoziție valabilă care îi consacră

dreptul la despăgubiri

pentru

imobilul menționat, dispoziție nedesființată de nicio instanță competentă, iar

singura măsură a posibilității legale a pârâtei C.C.S.D. de a cenzura

dispoziția primarului vizează aprecierea legalității măsurii de nerestituire în

natură, refuzul pârâtei C.C.S.D. de continuare a procedurii administrative este

unul nejustificat, în accepțiunea vizată de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr.

554/2004.

Mai mult decât

atât, a apreciat instanța, chiar dacă s-ar admite interpretarea extensivă a

controlului

de legalitate al C.C.S.D., art. 23.1 din H.G. nr. 250/2007 pentru

aprobarea

Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind

regimul juridic al

unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945 - 22 decembrie 1989,

stabilește mai multe înscrisuri ca fiind acte

doveditoare în accepțiunea legii.

p

roprietatea

autoarei reclamantului, defuncta F.P., asupra

terenului, a fost apreciată ca probată în afara

oricărui dubiu cu

actul de vânzare cumpărare sub semnătură privată

din 20 noiembrie  1958,

adeverința de rol fiscal nr. 16266 din 21

septembrie 2005 a Direcției de Impozite și Taxe Locale Giurgiu - Serviciul

Impunere Constatare Persoane.

Prin urmare,

instanța a considerat lipsită

de temei legal măsura C.C.S.D. de restituire a

dosarului către Primăria mun. Giurgiu și

refuzul C.C.S.D. de a parcurge în

continuare procedura administrativă, astfel că a admis acțiunea reclamantului și

a obligat pârâta Primăria mun.

Giurgiu să înainteze către pârâta C.C.S.D.

dispoziția nr. 103 din 11 ianuarie 2008 a Primarului mun.

Giurgiu, împreună cu documentația

aferentă, iar pe pârâta C.C.S.D. a obligat-o să înregistreze și să analizeze

cererea de acordare de despăgubiri reclamantului, în temeiul dispoziției

susmenționate.

Instanța a respins acțiunea

reclamantului față de pârâtele A.N.R.P. și Instituția

Prefectului jud. Giurgiu pentru lipsa legitimării procesuale pasive,

acestea neavând nici

un fel de

atribuții legale în efectuarea demersurilor solicitate de reclamant.

declarat în cauză.

Împotriva

acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta Comisia Specială

pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Invocând, ca

temei legal al căii de atac promovate, prevederile art. 304 C. proc. civ.,

recurenta C.C.S.D. a criticat soluția primei instanțe, apreciată ca nelegală și

netemeinică, sub următoarele aspecte:

-

în mod greșit s-a

reținut

existența în

cauză a unui refuz nejustificat de continuare a procedurii administrative

prevăzute de titlul VII al Legii nr. 247/2005, căci dosarul aferent dispoziției

nr. 103 din 11 ianuarie 2008 a fost incomplet, nefiind făcută dovada dreptului

de proprietate;

-în opinia C.C.S.D. actul prin care a

fost dobândit terenul notificat de către reclamant este nul absolut;

- instanța de fond, substituindu-se atribuțiilor

comisiei și printr-o eronată evaluare a documentelor existente la dosar, a

obligat la soluționarea unui dosar incomplet, încălcând astfel dispozițiile art.

3 lit. b) din Legea nr. 10/2001 și pct. 16.5 din Normele metodologice de aplicare

a titlului VII din Legea nr. 247/2005.

de control judiciar

Recursul nu este fondat.

Examinând

actele și lucrările dosarului ca și sentința atacată prin prisma criticilor formulate,

ce pot fi circumscrise prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și raportat

la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține

că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a atrage modificarea hotărârii

primei instanțe, în considerarea celor în continuare arătate.

După cum în

mod corect a reținut și prima instanță, în favoarea reclamantului intimat a fost

emisă dispoziția nr. 103 din 11 ianuarie 2008 a Primarului municipiului Giurgiu,

prin care s-a propus acordarea unor despăgubiri în condițiile legii speciale

privind regimul de stabilire și de plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate

abuziv, pentru un teren în suprafață de 438 m

2

situat în municipiul

Giurgiu.

Această dispoziție

nu a fost contestată și nici desființată pe cale judecătorească, astfel că în

mod legal ea consacră dreptul reclamantului la acordarea de despăgubiri, în

sensul și potrivit reglementării expres indicate în dispoziția amintită, la art.

2 (fila 9 dosar fond).

Nu sunt întemeiate

criticile recurentei C.C.S.D. în condițiile în care instanța de fond, în nici

un caz nu s-a substituit atribuțiilor acestei autorități, constatând numai refuzul

evident de continuare a procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005.

Împrejurarea

că refuzul a fost apreciat ca fiind nejustificat, în sensul definit de art. 2 lit.

h) din Legea nr. 554/2004 republicată, este de asemenea corectă și susținută,

și în opinia Înaltei Curți, de maniera în care autoritățile chemate în

judecată, Instituția Prefectului și C.C.S.D., au evitat să soluționeze

notificarea reclamantului și să se pronunțe asupra acesteia, fiecare potrivit competențelor

ce-i revin, transmiterile succesive de dosar și/sau solicitările de completare

a actelor, fiind în fapt modalități de eludare și amânare evidentă a soluționării

cererii.

Așa fiind,

în mod just s-a reținut că amânarea în soluționarea cererii reclamantului

echivalează cu un refuz nejustificat, argumentele înfățișate cu ocazia fondului

și reluate apoi în recurs, nefiind cauze exoneratoare de răspundere, cu atât

mai mult cu cât a fost obligată expres și Primăria Municipiului Giurgiu la

înaintarea către C.C.S.D. a întregii documentații aferente Dispoziției nr. 103

din 11 ianuarie 2008.

În fine, nici

împrejurarea că instanța de fond, cu titlu exemplificativ, a examinat parte din

documentația depusă ca atestând deținerea proprietății de către persoana îndreptățită,

nu semnifică o substituire a instanței în atribuțiile C.C.S.D.,ci demonstrează,

o dată în plus, natura nejustificată a refuzului acestei din urmă autorități de

a continua procedura legală.

De altfel,

prin dispozitivul sentinței atacate s-a și dispus, fără echivoc, obligarea C.C.S.D.

la înregistrarea și „analizarea” cererii reclamantului de acordare de

despăgubiri, fără a se considera că instanța a realizat chiar ea respectiva

analiză.

Față de cele

mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge așadar

ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 4741

din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 6 martie 2012.