ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1197/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Prin cererea înregistrată la data de 19 noiembrie 2009, inițial pe rolul Tribunalului Giurgiu, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamantul F.M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele Primăria Municipiului Giurgiu, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Instituția Prefectului Jud. Giurgiu și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (C.C.S.D.), obligarea pârâtei Primăria mun. Giurgiu să înainteze către pârâta C.C.S.D. dispoziția nr. 103 din 11 ianuarie 2008 a Primarului mun. Giurgiu, împreună cu documentația aferentă, obligarea pârâtei C.C.S.D.

să înregistreze și să analizeze cererea de acordare de despăgubiri reclamantului, în temeiul dispoziției susmenționate. Prin întâmpinarea formulată, p ârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, procedură reglementată de titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost învestită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 86 din 15 aprilie 2010, Tribunalul Giurgiu și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, ca instanță de contencios administrativ competentă material și teritorial, în temeiul art. 19-20 din Legea nr. 247/2005 și art. 10 din legea nr. 554/2004. 2. Hotărârea primei instanțe. Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4741 din 24 noiembrie 2011 a respins acțiunea reclamantului pentru lipsa calității procesuale pasive, față de pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (A.N.R.P.) și Instituția Prefectului Jud. Giurgiu. A admis însă acțiunea formulată de reclamantul F.M.

față de pârâtele Primăria Mun. Giurgiu și Comisia Specială pentru Stabilirea Despăgubirilor (C.C.S.D.) și în consecință a obligat pârâta Primăria municipiului Giurgiu să înainteze către pârâta C.C.S.D. dispoziția nr. 103 din 11 ianuarie 2008 a primarului municipiului Giurgiu, împreună cu documentația aferentă. Prin aceeași hotărâre a fost obligată pârâta C.C.S.D. să înregistreze și să analizeze cererea de acordare de despăgubiri a reclamantului, în temeiul dispoziției susmenționate. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în esență următoarele considerente: Prin dispoziția nr. 103 din 11 ianuarie 2008 emisă de Primarul municipiului Giurgiu s-a propus acordarea de despăgubiri, pentru imobilul situat în mun.

Giurgiu, compus din teren în suprafață de 438 mp. Potrivit adresei nr. 13124/583 din 28 octombrie 2008 a Prefectului jud. Giurgiu, dosarul reclamantului, împreună cu referatul conținând avizul de legalitate al prefectului, au fost înaintate A.N.R.P., Secretariatul C.C.S.D., cu adresa nr. 15108 din 28 octombrie 2008. Dosarul a fost returnat de A.N.R.P. către Instituția Prefectului, la data de 24 februarie 2009, cu solicitarea ca dosarul să fie prezentat A.N.R.P. doar la data de 26 februarie 2009, dată la care erau programați a se prezenta cu notificările. După analiza dosarului de către inspectorii C.C.S.D., acesta a fost returnat Prefectului jud. Giurgiu pe motiv că „nu se face dovada proprietății imobilului - act sub semnătură privată încheiat în anul 1958”, astfel că dosarul a fost înaintat Primăriei mun.

Giurgiu, în vederea completării acestuia cu acte de proprietate. Prima instantă a retinut în conditiile în care reclamantul deține o dispoziție valabilă care îi consacră dreptul la despăgubiri pentru imobilul menționat, dispoziție nedesființată de nicio instanță competentă, iar singura măsură a posibilității legale a pârâtei C.C.S.D. de a cenzura dispoziția primarului vizează aprecierea legalității măsurii de nerestituire în natură, refuzul pârâtei C.C.S.D. de continuare a procedurii administrative este unul nejustificat, în accepțiunea vizată de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004. Mai mult decât atât, a apreciat instanța, chiar dacă s-ar admite interpretarea extensivă a controlului de legalitate al C.C.S.D., art. 23.1 din H.G.

nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, stabilește mai multe înscrisuri ca fiind acte doveditoare în accepțiunea legii. p roprietatea autoarei reclamantului, defuncta F.P., asupra terenului, a fost apreciată ca probată în afara oricărui dubiu cu actul de vânzare cumpărare sub semnătură privată din 20 noiembrie 1958, adeverința de rol fiscal nr. 16266 din 21 septembrie 2005 a Direcției de Impozite și Taxe Locale Giurgiu - Serviciul Impunere Constatare Persoane. Prin urmare, instanța a considerat lipsită de temei legal măsura C.C.S.D.

de restituire a dosarului către Primăria mun. Giurgiu și refuzul C.C.S.D. de a parcurge în continuare procedura administrativă, astfel că a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta Primăria mun. Giurgiu să înainteze către pârâta C.C.S.D. dispoziția nr. 103 din 11 ianuarie 2008 a Primarului mun. Giurgiu, împreună cu documentația aferentă, iar pe pârâta C.C.S.D. a obligat-o să înregistreze și să analizeze cererea de acordare de despăgubiri reclamantului, în temeiul dispoziției susmenționate. Instanța a respins acțiunea reclamantului față de pârâtele A.N.R.P. și Instituția Prefectului jud. Giurgiu pentru lipsa legitimării procesuale pasive, acestea neavând nici un fel de atribuții legale în efectuarea demersurilor solicitate de reclamant.

3. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta Comisia Specială pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Invocând, ca temei legal al căii de atac promovate, prevederile art. 304 C. proc. civ., recurenta C.C.S.D. a criticat soluția primei instanțe, apreciată ca nelegală și netemeinică, sub următoarele aspecte: - în mod greșit s-a reținut existența în cauză a unui refuz nejustificat de continuare a procedurii administrative prevăzute de titlul VII al Legii nr. 247/2005, căci dosarul aferent dispoziției nr. 103 din 11 ianuarie 2008 a fost incomplet, nefiind făcută dovada dreptului de proprietate; -în opinia C.C.S.D.

actul prin care a fost dobândit terenul notificat de către reclamant este nul absolut; - instanța de fond, substituindu-se atribuțiilor comisiei și printr-o eronată evaluare a documentelor existente la dosar, a obligat la soluționarea unui dosar incomplet, încălcând astfel dispozițiile art. 3 lit. b) din Legea nr. 10/2001 și pct. 16.5 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 247/2005. 4. Soluția și considerentele instanței de control judiciar Recursul nu este fondat. Examinând actele și lucrările dosarului ca și sentința atacată prin prisma criticilor formulate, ce pot fi circumscrise prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a atrage modificarea hotărârii primei instanțe, în considerarea celor în continuare arătate.

După cum în mod corect a reținut și prima instanță, în favoarea reclamantului intimat a fost emisă dispoziția nr. 103 din 11 ianuarie 2008 a Primarului municipiului Giurgiu, prin care s-a propus acordarea unor despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și de plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, pentru un teren în suprafață de 438 m 2 situat în municipiul Giurgiu. Această dispoziție nu a fost contestată și nici desființată pe cale judecătorească, astfel că în mod legal ea consacră dreptul reclamantului la acordarea de despăgubiri, în sensul și potrivit reglementării expres indicate în dispoziția amintită, la art. 2 (fila 9 dosar fond). Nu sunt întemeiate criticile recurentei C.C.S.D.

în condițiile în care instanța de fond, în nici un caz nu s-a substituit atribuțiilor acestei autorități, constatând numai refuzul evident de continuare a procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005. Împrejurarea că refuzul a fost apreciat ca fiind nejustificat, în sensul definit de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004 republicată, este de asemenea corectă și susținută, și în opinia Înaltei Curți, de maniera în care autoritățile chemate în judecată, Instituția Prefectului și C.C.S.D., au evitat să soluționeze notificarea reclamantului și să se pronunțe asupra acesteia, fiecare potrivit competențelor ce-i revin, transmiterile succesive de dosar și/sau solicitările de completare a actelor, fiind în fapt modalități de eludare și amânare evidentă a soluționării cererii.

Așa fiind, în mod just s-a reținut că amânarea în soluționarea cererii reclamantului echivalează cu un refuz nejustificat, argumentele înfățișate cu ocazia fondului și reluate apoi în recurs, nefiind cauze exoneratoare de răspundere, cu atât mai mult cu cât a fost obligată expres și Primăria Municipiului Giurgiu la înaintarea către C.C.S.D. a întregii documentații aferente Dispoziției nr. 103 din 11 ianuarie 2008. În fine, nici împrejurarea că instanța de fond, cu titlu exemplificativ, a examinat parte din documentația depusă ca atestând deținerea proprietății de către persoana îndreptățită, nu semnifică o substituire a instanței în atribuțiile C.C.S.D.,ci demonstrează, o dată în plus, natura nejustificată a refuzului acestei din urmă autorități de a continua procedura legală.

De altfel, prin dispozitivul sentinței atacate s-a și dispus, fără echivoc, obligarea C.C.S.D. la înregistrarea și „analizarea” cererii reclamantului de acordare de despăgubiri, fără a se considera că instanța a realizat chiar ea respectiva analiză. Față de cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge așadar ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 4741 din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 martie 2012.