ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6815/2012

Asupra recursurilor de față, constată următoarele: La data de 30 octombrie 2001, B.S.C., a notificat Primăria Mun. Miercurea Ciuc solicitând să-i fie restituit imobilul cu construcții cuprins în CF nr. C1. J., nr. top. T1., T2., T3., T4. situat în Băile Miercurea Ciuc, imobil trecut în mod abuziv în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 712/1966 și a art. 3 din Decretul nr. 218/1960. În notificare s-a precizat că terenul are o suprafață de 6790 m.p., imobilul aparținând autorilor săi H.I., H.V., H.E. La data de 03 aprilie 2007, pe baza memoriului tehnic întocmit, Mun. Miercurea Ciuc a emis decizia nr. 1152, prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Băile Miercurea Ciuc, înscris în CF nr. C1.

J., nr. top. T1., T2., T3., T4., în suprafață totală de 6785 m.p. Împotriva acestei dispoziții, B.S.C. a formulat o contestație prin care a solicitat modificarea deciziei, în sensul restituirii în întregime a imobilelor naționalizate, mai precis restituirea construcțiilor înscrise în CF C1. J., menționate sub B+2, obligarea pârâtului la plata unor daune cominatorii de 50 RON/zi până la soluționarea notificării și cheltuieli de judecată. Tribunalul Harghita, investit cu această contestație, a respins-o prin sentința civilă nr. 2511 din 4 octombrie 2007, reținând următoarele: Reclamantul B.S.C., a solicitat prin notificare să i se restituie imobilul cuprins în CF C1. J., nr. top. T1., T2., T3., T4., în suprafață de 6790 m.p.

Dispoziția atacată a admis notificarea și a dispus restituirea unui teren în suprafață de 6785 m.p. cu identificarea topografică, identică cu cea cuprinsă în notificare, în schimb construcțiile solicitate pe calea contestației nu au fost menționate în notificare. Apelul formulat de către reclamant a fost admis prin decizia nr. 13/A din 14 februarie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, s-a dispus desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În esență, Curtea de Apel Târgu Mureș a constatat că reclamantul a solicitat, prin notificare, restituirea unui teren cu construcții, iar unitatea deținătoare nu a dispus asupra acestor construcții. În rejudecare, s-a dispus ca instanța de fond să analizeze toate probele necesare în vederea identificării imobilului, așa cum sunt descrise în notificare.

Cauza a fost înregistrată din nou la Tribunalul Harghita, care, după efectuarea unei expertize, a respins acțiunea formulată de reclamant, prin sentința civilă nr. 574 din 11 martie 2010. Instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat soluționarea cererii doar asupra imobilului înscris în CF nr. C2. J. și, doar cu ocazia depunerii obiectivelor la raportul de expertiză, s-a solicitat identificarea imobilului de sub nr. top. T1., respectiv T5., T6., care nu au format obiectul notificării, fiind restituite terenurile ce au făcut obiectul notificării. Tribunalul a mai reținut că, potrivit înscrierilor de carte funciară, imobilul de sub nr. top. T6. a aparținut înainte de notificare numitului R.A., care nu a fost autorul reclamantului, și că, în privința construcțiilor, expertiza efectuată în cauză a dovedit că, la momentul de față, din clădirile existente, doar 30% din fundații și ziduri aparțin vechilor clădiri, restul realizându-se ulterior.

În privința vechilor clădiri, acestea au fost evaluate la 706.916 RON, însă, deoarece nu s-au cerut despăgubiri, nu au fost acordate reclamantului. Împotriva acestei hotărâri judecătorești, a declarat apel B.S.C., care a solicitat modificarea, respectiv completarea dispoziției nr. 1152 din 03 aprilie 2007, emisă de Municipiul Miercurea Ciuc, în sensul soluționării în întregime a notificării, inclusiv în ceea ce privește construcțiile înscrise în CF C1. J. În considerentele apelului, reclamantul a arătat că notificarea viza imobilul cu construcții înscris în CF C1. J., imobil care a fost preluat de Statul Român. Pentru identificarea acestui imobil s-a făcut referire atât la CF C1. J., cât și la CF C2.

J., în actele aferente notificării. Unitatea deținătoare nu a soluționat notificarea și în ceea ce privește construcțiile care, înscrise sub nr. top. T7., T8., T9., au fost transportate în CF C2. J. Pârâtul Municipiul Miercurea Ciuc a formulat întâmpinare, invocând lipsa calității procesuale pasive a Primarului Mun. Miercurea Ciuc, iar, pe fond, respingerea apelului, ca nefondat. În considerentele întâmpinării, s-a arătat că, potrivit art. 26 din Decretul nr. 31/1954 și Legii nr. 215/2001, unitățile administrativ - teritoriale au capacitate juridică deplină și un patrimoniu distinct și, prin urmare, unitățile administrativ - teritoriale au calitate procesuală pasivă. Asupra fondului, s-a arătat că notificarea cu care a fost investit menționa doar imobilul înscris în CF C1.

J., cu nr. top. T1., T2., T3., T4., și nu viza imobilul înscris în CF C2. J. În probațiune, în apel, s-a dispus efectuarea unei expertize topografice și în construcție a imobilului supus notificării, pentru a se constata dacă terenul înscris în notificare este unul și același cu cel pe care sunt identificate construcțiile reprezentând Băile Harghita, starea imobilelor ridicate, adăugirile aduse construcțiilor și care este procentul care reprezintă, la momentul de față, construcțiile naționalizate.

Prin decizia civilă nr. 86/A din 11 octombrie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, a admis apelul declarat de reclamantul B.S.C., schimbând în parte hotărârea atacată, în sensul că: a admis în parte contestația formulată de reclamantul B.S.C., în contradictoriu cu Municipiul Miercurea-Ciuc; a modificat dispoziția din 3 aprilie 2007, emisă de Primarul municipiului Miercurea Ciuc, în sensul că a stabilit în favoarea reclamantului dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul construcții înscris în CF C1. J., compus din: restaurant, cămară, pivniță și 4 construcții pentru băi, respectiv: bazin pentru bărbați, bazin pentru femei, bazin mixt și o baie de iarnă și a menținut celelalte dispoziții din hotărârea atacată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a constatat că, prin raportare la dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, (forma inițială), și la dispozițiile H.G. nr. 614/2001 privind Normele metodologice, primarul unității administrative deținătoare a imobilului suspus notificării are calitate procesuală în cauză întrucât are atribuțiuni speciale în soluționarea cererii de acordare a măsurilor reparatorii și aceste dispoziții au un caracter special, prin raportare la normele de drept comun. De asemenea, potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, primarul este cel care reprezintă și în fața instanței unitatea administrativă. Pe fond, s-a constatat că reclamantul B.S.C. a formulat o notificare din care rezultă, în mod indubitabil, faptul că solicita restituirea unui teren cu construcții, situat în Băile Miercurea Ciuc, imobil ce a trecut în proprietatea Statului Român, în baza Decretului nr. 712/1966, respectiv Decretul nr. 218/1960.

Reclamantul a identificat acest imobil ca fiind înscris în CF C1. J. Deși Municipiul Miercurea Ciuc a fost investit cu solicitarea de a-i restitui reclamantului, în natură, terenul cu construcțiile ce au constituit Băile Harghita, unitatea deținătoare a restituit terenul fără construcții. Într-adevăr, terenul restituit reclamantului a aparținut autorilor acestuia, însă acesta este terenul pe care nu se aflau construcțiile solicitate a fi restituite în natură și aceasta dintr-o eroare, pentru că acele construcții au fost identificate sub nr. top. T1., T6., și au fost transportate într-o altă carte funciară, și anume C2. J. Așa cum s-a reținut în primul ciclu procesual, de către Curtea de Apel Târgu Mureș, unitatea deținătoare a fost în mod evident investită cu solicitarea de a se acorda măsuri reparatorii, atât pentru teren, cât și pentru construcții.

Chiar dacă Municipiul Miercurea Ciuc a restituit terenurile fără construcții, în suprafață de 6790 m.p., înscrise în CF C1. J., cu nr. top. T1., T2., T3., T4., a rămas nesoluționată notificarea în ceea ce privește construcțiile ce au format proprietatea autorilor reclamantului, cunoscute sub denumirea de Băile Harghita. Expertizele efectuate în cauză dovedesc faptul că doar 30% din actualele construcții formează imobilul la momentul de față. Restul îl reprezintă adăugirile și modificările aduse pe perioada în care imobilul a fost deținut de Statul Român. În aceste împrejurări, s-a apreciat ca fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reclamantul urmând să beneficieze de măsuri reparatorii prin echivalent, în conformitate cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termen legal, reclamantul B.S.C. și pârâtul Municipiul Mercurea Ciuc, pentru motive de nelegalitate, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor formulate, reclamantul B.S.C. a arătat următoarele: Prin Notificarea nr. N1., a solicitat restituirea, în baza Legii nr. 10/2001, a imobilelor cu construcții, situate la locul numit Băile Miercurea-Ciuc, din municipiul Miercurea-Ciuc, trecute în mod abuziv în proprietatea Statului Român, în baza Decretului nr. 712/66 și Decretului nr. 218/60. Pentru identificarea imobilelor, a făcut referire la CF nr. C1. J., nr. T10., T2., T3., T4. și cele din CF nr. C2. J. nr. top.T7.-T6., acest din urmă act fiind precizat la actele anexate notificării.

Ambele cărți funciare au fost anexate notificării nr. N1. Prin dispoziția, atacată pe această cale, Primarul municipiului Miercurea Ciuc i-a soluționat notificarea doar în privința terenurilor cuprinse în CF nr. C1. J., nr. T10.; T2., T3., T4. Nu i s-a soluționat notificarea cu privire la construcțiile înscrise în CF C1. J., de sub B.2, respectiv nu i s-a soluționat notificarea pentru imobilele din CF nr. C2. J., nr. top. T5.-T6. În CF nr. C1. J., de sub B.2., se află înscrise construcții care constau dintr-o clădire ce adăpostea un restaurant, trei încăperi anexe, o cămară pentru alimente, patru încăperi pentru băi de vară, cu bazine de piatră cioplite, vestiare din lemn, o încăpere cu două piscine și o baie de iarnă din beton.

În curte, se mai afla o încăpere pentru cură de ape minerale, în prezent, pe terenul în cauză, se mai află clădirea fostului restaurant, complet refăcută, două terase, trei bazine și o construcție subterană din piatră (fostul depozit de lemne). Cele trei bazine păstrează placajul cu piatră naturală, cioplită, astfel cum este descris în cartea funciară. Potrivit raportului de expertiză întocmit în rejudecare, există trei bazine care au existat și la data exproprierii, iar restul construcțiilor, în proporție de 30%, reprezintă construcțiile vechi - acestea se situează pe parcelele T5.-T1., T6., proprietarii anteriori naționalizării fiind antecesorii săi H.I. ș.a.

Instanța de fond susține că nu ar exista construcții de retrocedat și nici teren, or, numerele top T5.-T1., din incinta ștrandului, și pe care există vechile bazine și construcțiile, care, în proporție de 30%, sunt cele vechi, se pot restitui, urmând ca, pentru diferența de construcții, ce constituie construcții noi față de data naționalizării, să fie găsite soluții de compensare cu terenurile ce nu se pot restitui, ori să se restituie doar terenul top. T5.-T1., cu bazinele, fără construcțiile ce au fost reînnoite. Instanța de apel nu s-a pronunțat în nici un fel asupra solicitării sale de restituire a terenului de sub construcții.

A mai arătat că bazinul mijlociu C10 și bazinele mare C11 și bazinul mic C16, aflate pe terenul identificat sub nr. top.T5., T1.-T6., fiind construcții vechi, realizate înainte de naționalizare (completarea la raportul comun de expertiză depus la 5 septemrie 2011) pot fi restituite, terenul identificat astfel poate fi restituit, chiar și fără construcțiile C 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, nu pot fi solicitate despăgubiri bănești, atunci când este posibila restituirea in natură a bunului imobil, astfel incat solicită restituirea în natură a terenului identificat sub nr. top.T5. - T6. și a construcțiilor C10, C11 și C16 și menținerea deciziei în privința acordării măsurilor reparatorii prin echivalent pentru construcțiile-restaurant, cămară, pivniță.

În dezvoltarea criticilor formulate, pârâtul Municipiul Miercurea Ciuc a arătat următoarele: Hotărârea instanței de apel este neîntemeiată, deoarece nu a luat în considerare notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, respectiv imobilul identificat prin aceasta și a interpretat notificarea astfel ca și cum reclamantul ar fi solicitat și imobilele identificate prin nr. top. T1. și T6., evidențiate în CF nr. C2. al localității J., pe care se aflau construcțiile. Susține că, în CF nr. C1. a localității J., nu au fost evidențiate niciodată imobilele cu nr. top. T1. și T6., imobile pentru care se dispune acordarea de despăgubiri, totuși, în dispozitivul hotărârii, instanța a stabilit acordarea de despăgubiri „pentru imobilul construcții înscris în CF C1.

J.”. Consideră că hotărârea instanței de fond, respectiv sentința civilă nr. 574 din 10 martie 2010 este temeinică și legală. Rezultă, fără echivoc, ca apelantul, prin notificarea nr. N1., formulată în baza Legii nr. 10/2001, a solicitat restituirea în natură a imobilului identificat prin CF nr. C1. a localității J., nr. top. T1., T2., T3., T4., în suprafață de 6.790 mp, acest fapt fiind recunoscut și de către apelant, chiar în motivarea apelului. Menționează că imobilele care fac obiectul notificării trebuie să fie cuprinse în notificarea formulată, și nu în una dintre actele anexate notificării, dar, în cazul de față, imobilele pentru care se dispune acordarea de despăgubiri nici măcar nu sunt și nu au fost cuprinse în CF nr. C1.

J. La identificarea imobilelor, a căror restituire în natura s-a solicitat, respectiv din CF nr. C1. al localității J. și din harta de carte funciară, a rezultat ca, pe terenurile sub nr. top. T1., T2., T3., T4., nu au existat construcții, iar apelantul nu a putut depune la dosarul cauzei alte acte doveditoare în acest sens. În ceea ce privește imobilele înscrise în CF nr. C2. al localității J., nr. top. T7., T8. și T9., susține că aceste corpuri nu fac obiectul notificării nr. N1. Analizând recursurile formulate, în raport de criticile menționate, Înalta Curte reține următoarele: În esență, în ambele recursuri, se critică faptul că instanța de apel nu a lămurit deplin situația de fapt a terenului cu nr. top.

T5., T1. și T6., împrejurare ce a dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale. Instanța de apel a acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcții despre care părțile susțin că se află pe un teren cuprins într-o altă carte funciară, respectiv CF nr. C2. a localității J., însă, referitor la acest teren, a omis a soluționa cererea reclamantului de restituire în natură. În acest sens, instanța de apel va trebui să verifice, pentru lămurirea deplină a situației de fapt, dacă a fost transportată CF nr. C11. în CF nr. C12. a localității J., cercetare incompatibilă cu actuala structură a recursului. Tot astfel, in rejudecare, va fi necesar să se verifice, în primul rând, dacă terenul cu numărul topo T5.,T1.

și T6., care s-ar regăsi în anexa la notificare, a constituit obiect al notificării, cum a susținut reclamantul, susținere contestată de intimatul pârât, iar, în caz afirmativ, să verifice îndeplinirea tuturor condițiilor de drept substanțial, reglementate de Legea nr. 10/2001, cu privire la calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului, în condițiile în care entitatea notificată nu s-a pronunțat referitor la acest imobil, considerând că nu a fost învestită. Cum nelămurirea acestor împrejurări, esențiale pentru dezlegarea litigiului, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, ce nu poate fi complinită în faza procesuală a recursului, în cauză, sunt incidente disp. art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., în baza cărora se impune, pentru soluționarea unitară a cauzei, admiterea ambelor recursuri, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamantul B.S.C. și de pârâtul Municipiul Miercurea Ciuc împotriva deciziei nr. 86A din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2012.