ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6815/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6815/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față, constată următoarele:

La data de 30 octombrie 2001, B.S.C., a

notificat Primăria Mun. Miercurea Ciuc solicitând să-i fie restituit imobilul

cu construcții cuprins în CF nr. C1. J., nr. top. T1., T2., T3., T4. situat în

Băile Miercurea Ciuc, imobil trecut în mod abuziv în proprietatea statului în

temeiul Decretului nr. 712/1966 și a art. 3 din Decretul nr. 218/1960. În

notificare s-a precizat că terenul are o suprafață de 6790 m.p., imobilul

aparținând autorilor săi H.I., H.V., H.E.

La data de 03 aprilie

2007, pe baza memoriului tehnic întocmit, Mun. Miercurea Ciuc a emis decizia nr.

1152, prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Băile Miercurea

Ciuc, înscris în CF nr. C1. J., nr. top. T1., T2., T3., T4., în suprafață totală

de 6785 m.p.

Împotriva acestei dispoziții,

B.S.C. a formulat o contestație prin care a solicitat modificarea deciziei, în sensul

restituirii în întregime a imobilelor naționalizate, mai precis restituirea construcțiilor

înscrise în CF C1. J., menționate sub B+2, obligarea pârâtului la plata unor daune

cominatorii de 50 RON/zi până la soluționarea notificării și cheltuieli de judecată.

Tribunalul Harghita, investit

cu această contestație, a respins-o prin sentința civilă nr. 2511 din 4

octombrie 2007, reținând următoarele:

Reclamantul B.S.C., a

solicitat prin notificare să i se restituie imobilul cuprins în CF C1. J., nr. top.

T1., T2., T3., T4., în suprafață de 6790 m.p.

Dispoziția atacată a admis

notificarea și a dispus restituirea unui teren în suprafață de 6785 m.p. cu identificarea

topografică, identică cu cea cuprinsă în notificare, în schimb construcțiile solicitate

pe calea contestației nu au fost menționate în notificare.

Apelul formulat de către

reclamant a fost admis prin decizia nr. 13/A din 14 februarie 2008 a Curții de Apel

Târgu Mureș, s-a dispus desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare.

În esență, Curtea de Apel

Târgu Mureș a constatat că reclamantul a solicitat, prin notificare, restituirea

unui teren cu construcții, iar unitatea deținătoare nu a dispus asupra acestor construcții.

În rejudecare, s-a dispus

ca instanța de fond să analizeze toate probele necesare în vederea identificării

imobilului, așa cum sunt descrise în notificare.

Cauza a fost înregistrată

din nou la Tribunalul Harghita, care, după efectuarea unei expertize, a respins

acțiunea formulată de reclamant, prin sentința civilă nr. 574 din 11 martie 2010.

Instanța de fond a reținut

că reclamantul a solicitat soluționarea cererii doar asupra imobilului înscris în

CF nr. C2. J. și, doar cu ocazia depunerii obiectivelor la raportul de expertiză,

s-a solicitat identificarea imobilului de sub nr. top. T1., respectiv T5., T6.,

care nu au format obiectul notificării, fiind restituite terenurile ce au făcut

obiectul notificării.

Tribunalul a mai reținut

că, potrivit înscrierilor de carte funciară, imobilul de sub nr. top. T6. a aparținut

înainte de notificare numitului R.A., care nu a fost autorul reclamantului, și că,

în privința construcțiilor, expertiza efectuată în cauză a dovedit că, la momentul

de față, din clădirile existente, doar 30% din fundații și ziduri aparțin vechilor

clădiri, restul realizându-se ulterior. În privința vechilor clădiri, acestea au

fost evaluate la 706.916 RON, însă, deoarece nu s-au cerut despăgubiri, nu au fost

acordate reclamantului.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești, a declarat apel B.S.C., care a solicitat modificarea, respectiv completarea

dispoziției nr. 1152 din 03 aprilie 2007, emisă de Municipiul Miercurea Ciuc, în

sensul soluționării în întregime a notificării, inclusiv în ceea ce privește construcțiile

înscrise în CF C1. J.

În considerentele apelului,

reclamantul a arătat că notificarea viza imobilul cu construcții înscris în CF

C1. J., imobil care a fost preluat de Statul Român. Pentru identificarea acestui

imobil s-a făcut referire atât la CF C1. J., cât și la CF C2. J., în actele aferente

notificării.

Unitatea deținătoare nu

a soluționat notificarea și în ceea ce privește construcțiile care, înscrise sub

nr. top. T7., T8., T9., au fost transportate în CF C2. J.

Pârâtul Municipiul Miercurea

Ciuc a formulat întâmpinare, invocând lipsa calității procesuale pasive a Primarului

Mun. Miercurea Ciuc, iar, pe fond, respingerea apelului, ca nefondat.

În considerentele întâmpinării,

s-a arătat că, potrivit art. 26 din Decretul nr. 31/1954 și Legii nr. 215/2001,

unitățile administrativ - teritoriale au capacitate juridică deplină și un patrimoniu

distinct și, prin urmare, unitățile administrativ - teritoriale au calitate procesuală

pasivă.

Asupra fondului, s-a arătat

că notificarea cu care a fost investit menționa doar imobilul înscris în CF C1.

J., cu nr. top. T1., T2., T3., T4., și nu viza imobilul înscris în CF C2. J.

În probațiune, în apel,

s-a dispus efectuarea unei expertize topografice și în construcție a imobilului

supus notificării, pentru a se constata dacă terenul înscris în notificare este

unul și același cu cel pe care sunt identificate construcțiile reprezentând Băile

Harghita, starea imobilelor ridicate, adăugirile aduse construcțiilor și care este

procentul care reprezintă, la momentul de față, construcțiile naționalizate.

Prin decizia civilă

nr. 86/A din 11 octombrie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, a admis

apelul declarat de reclamantul B.S.C., schimbând în parte hotărârea atacată, în

sensul că: a admis în parte contestația formulată de reclamantul B.S.C., în contradictoriu

cu Municipiul Miercurea-Ciuc; a modificat dispoziția din 3 aprilie 2007, emisă de

Primarul municipiului Miercurea Ciuc, în sensul că a stabilit în favoarea reclamantului

dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, conform Titlului VII din Legea

nr. 247/2005, pentru imobilul construcții înscris în CF C1. J., compus din: restaurant,

cămară, pivniță și 4 construcții pentru băi, respectiv: bazin pentru bărbați, bazin

pentru femei, bazin mixt și o baie de iarnă și a menținut celelalte dispoziții din

hotărârea atacată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a constatat că, prin raportare la dispozițiile art. 23 din Legea

nr. 10/2001, (forma inițială), și la dispozițiile H.G. nr. 614/2001 privind Normele

metodologice, primarul unității administrative deținătoare a imobilului suspus notificării

are calitate procesuală în cauză întrucât are atribuțiuni speciale în soluționarea

cererii de acordare a măsurilor reparatorii și aceste dispoziții au un caracter

special, prin raportare la normele de drept comun. De asemenea, potrivit art. 21

alin. (2) din Legea nr. 215/2001, primarul este cel care reprezintă și în fața instanței

unitatea administrativă.

Pe fond, s-a constatat

că reclamantul B.S.C. a formulat o notificare din care rezultă, în mod indubitabil,

faptul că solicita restituirea unui teren cu construcții, situat în Băile Miercurea

Ciuc, imobil ce a trecut în proprietatea Statului Român, în baza Decretului nr.

712/1966, respectiv Decretul nr. 218/1960.

Reclamantul a identificat

acest imobil ca fiind înscris în CF C1. J.

Deși Municipiul Miercurea

Ciuc a fost investit cu solicitarea de a-i restitui reclamantului, în natură, terenul

cu construcțiile ce au constituit Băile Harghita, unitatea deținătoare a restituit

terenul fără construcții.

Într-adevăr, terenul restituit

reclamantului a aparținut autorilor acestuia, însă acesta este terenul pe care nu

se aflau construcțiile solicitate a fi restituite în natură și aceasta dintr-o eroare,

pentru că acele construcții au fost identificate sub nr. top. T1., T6., și au fost

transportate într-o altă carte funciară, și anume C2. J.

Așa cum s-a reținut în

primul ciclu procesual, de către Curtea de Apel Târgu Mureș, unitatea deținătoare

a fost în mod evident investită cu solicitarea de a se acorda măsuri reparatorii,

atât pentru teren, cât și pentru construcții.

Chiar dacă Municipiul

Miercurea Ciuc a restituit terenurile fără construcții, în suprafață de 6790 m.p.,

înscrise în CF C1. J., cu nr. top. T1., T2., T3., T4., a rămas nesoluționată notificarea

în ceea ce privește construcțiile ce au format proprietatea autorilor reclamantului,

cunoscute sub denumirea de Băile Harghita.

Expertizele efectuate

în cauză dovedesc faptul că doar 30% din actualele construcții formează imobilul

la momentul de față. Restul îl reprezintă adăugirile și modificările aduse pe perioada

în care imobilul a fost deținut de Statul Român.

În aceste împrejurări,

s-a apreciat ca fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

reclamantul urmând să beneficieze de măsuri reparatorii prin echivalent, în conformitate

cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Împotriva acestei decizii,

au declarat recurs, în termen legal, reclamantul B.S.C. și pârâtul Municipiul Mercurea

Ciuc, pentru motive de nelegalitate, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7

și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor

formulate, reclamantul B.S.C. a arătat următoarele:

Prin Notificarea nr.

N1., a solicitat restituirea, în baza Legii nr. 10/2001, a imobilelor cu construcții,

situate la locul numit Băile Miercurea-Ciuc, din municipiul Miercurea-Ciuc, trecute

în mod abuziv în proprietatea Statului Român, în baza Decretului nr. 712/66 și Decretului

nr. 218/60.

Pentru identificarea imobilelor,

a făcut referire la CF nr. C1. J., nr. T10., T2., T3., T4. și cele din CF nr. C2.

J. nr. top.T7.-T6., acest din urmă act fiind precizat la actele anexate notificării.

Ambele cărți funciare au fost anexate notificării nr. N1.

Prin dispoziția, atacată

pe această cale, Primarul municipiului Miercurea Ciuc i-a soluționat notificarea

doar în privința terenurilor cuprinse în CF nr. C1. J., nr. T10.; T2., T3., T4.

Nu i s-a soluționat notificarea cu privire la construcțiile înscrise în CF C1. J.,

de sub B.2, respectiv nu i s-a soluționat notificarea pentru imobilele din CF

nr. C2. J., nr. top. T5.-T6.

În CF nr. C1. J., de sub

B.2., se află înscrise construcții care constau dintr-o clădire ce adăpostea un

restaurant, trei încăperi anexe, o cămară pentru alimente, patru încăperi pentru

băi de vară, cu bazine de piatră cioplite, vestiare din lemn, o încăpere cu două

piscine și o baie de iarnă din beton. În curte, se mai afla o încăpere pentru cură

de ape minerale, în prezent, pe terenul în cauză, se mai află clădirea fostului

restaurant, complet refăcută, două terase, trei bazine și o construcție subterană

din piatră (fostul depozit de lemne). Cele trei bazine păstrează placajul cu piatră

naturală, cioplită, astfel cum este descris în cartea funciară.

Potrivit raportului de

expertiză întocmit în rejudecare, există trei bazine care au existat și la data

exproprierii, iar restul construcțiilor, în proporție de 30%, reprezintă construcțiile

vechi - acestea se situează pe parcelele T5.-T1., T6., proprietarii anteriori naționalizării

fiind antecesorii săi H.I. ș.a.

Instanța de fond susține

că nu ar exista construcții de retrocedat și nici teren, or, numerele top T5.-T1.,

din incinta ștrandului, și pe care există vechile bazine și construcțiile, care,

în proporție de 30%, sunt cele vechi, se pot restitui, urmând ca, pentru diferența

de construcții, ce constituie construcții noi față de data naționalizării, să fie

găsite soluții de compensare cu terenurile ce nu se pot restitui, ori să se restituie

doar terenul top. T5.-T1., cu bazinele, fără construcțiile ce au fost reînnoite.

Instanța de apel nu s-a

pronunțat în nici un fel asupra solicitării sale de restituire a terenului de sub

construcții.

A mai arătat că bazinul

mijlociu C10 și bazinele mare C11 și bazinul mic C16, aflate pe terenul identificat

sub nr. top.T5., T1.-T6., fiind construcții vechi, realizate înainte de naționalizare

(completarea la raportul comun de expertiză depus la 5 septemrie 2011) pot fi restituite,

terenul identificat astfel poate fi restituit, chiar și fără construcțiile C 2,

3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, nu pot fi solicitate despăgubiri bănești, atunci când este

posibila restituirea in natură a bunului imobil, astfel incat solicită restituirea

în natură a terenului identificat sub nr. top.T5. - T6. și a construcțiilor C10,

C11 și C16 și menținerea deciziei în privința acordării măsurilor reparatorii prin

echivalent pentru construcțiile-restaurant, cămară, pivniță.

În dezvoltarea criticilor

formulate, pârâtul Municipiul Miercurea Ciuc a arătat următoarele:

Hotărârea instanței de

apel este neîntemeiată, deoarece nu a luat în considerare notificarea formulată

în baza Legii nr. 10/2001, respectiv imobilul identificat prin aceasta și a interpretat

notificarea astfel ca și cum reclamantul ar fi solicitat și imobilele identificate

prin nr. top. T1. și T6., evidențiate în CF nr. C2. al localității J., pe care se

aflau construcțiile.

Susține că, în CF nr.

C1. a localității J., nu au fost evidențiate niciodată imobilele cu nr. top. T1.

și T6., imobile pentru care se dispune acordarea de despăgubiri, totuși, în dispozitivul

hotărârii, instanța a stabilit acordarea de despăgubiri „pentru imobilul construcții

înscris în CF C1. J.”.

Consideră că hotărârea

instanței de fond, respectiv sentința civilă nr. 574 din 10 martie 2010 este temeinică

și legală.

Rezultă, fără echivoc,

ca apelantul, prin notificarea nr. N1., formulată în baza Legii nr. 10/2001, a solicitat

restituirea în natură a imobilului identificat prin CF nr. C1. a localității J.,

nr. top. T1., T2., T3., T4., în suprafață de 6.790 mp, acest fapt fiind recunoscut

și de către apelant, chiar în motivarea apelului.

Menționează că imobilele

care fac obiectul notificării trebuie să fie cuprinse în notificarea formulată,

și nu în una dintre actele anexate notificării, dar, în cazul de față, imobilele

pentru care se dispune acordarea de despăgubiri nici măcar nu sunt și nu au fost

cuprinse în CF nr. C1. J.

La identificarea imobilelor,

a căror restituire în natura s-a solicitat, respectiv din CF nr. C1. al localității

J. și din harta de carte funciară, a rezultat ca, pe terenurile sub nr. top. T1.,

T2., T3., T4., nu au existat construcții, iar apelantul nu a putut depune la dosarul

cauzei alte acte doveditoare în acest sens.

În ceea ce privește imobilele

înscrise în CF nr. C2. al localității J., nr. top. T7., T8. și T9., susține că aceste

corpuri nu fac obiectul notificării nr. N1.

Analizând recursurile

formulate, în raport de criticile menționate, Înalta Curte reține următoarele:

În esență, în ambele recursuri,

se critică faptul că instanța de apel nu a lămurit deplin situația de fapt a terenului

cu nr. top. T5., T1. și T6., împrejurare ce a dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale.

Instanța de apel a acordat

măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcții despre care părțile susțin

că se află pe un teren cuprins într-o altă carte funciară, respectiv CF nr. C2.

a localității J., însă, referitor la acest teren, a omis a soluționa cererea reclamantului

de restituire în natură.

În acest sens, instanța

de apel va trebui să verifice, pentru lămurirea deplină a situației de fapt, dacă

a fost transportată CF nr. C11. în CF nr. C12. a localității J., cercetare incompatibilă

cu actuala structură a recursului.

Tot astfel, in rejudecare,

va fi necesar să se verifice, în primul rând, dacă terenul cu numărul topo T5.,T1.

și T6., care s-ar regăsi în anexa la notificare, a constituit obiect al notificării,

cum a susținut reclamantul, susținere contestată de intimatul pârât, iar, în caz

afirmativ, să verifice îndeplinirea tuturor condițiilor de drept substanțial, reglementate

de Legea nr. 10/2001, cu privire la calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului,

în condițiile în care entitatea notificată nu s-a pronunțat referitor la acest imobil,

considerând că nu a fost învestită.

Cum nelămurirea acestor

împrejurări, esențiale pentru dezlegarea litigiului, echivalează cu o necercetare

a fondului cauzei, ce nu poate fi complinită în faza procesuală a recursului, în

cauză, sunt incidente disp. art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., în baza cărora

se impune, pentru soluționarea unitară a cauzei, admiterea ambelor recursuri, casarea

deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de reclamantul B.S.C. și de pârâtul Municipiul Miercurea Ciuc împotriva deciziei

nr. 86A din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Casează decizia atacată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 7 noiembrie 2012.