ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2477/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2477/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de

față, deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Harghita la 7 mai 2007, reclamantul B.S.C. a chemat în judecată pe pârâții

Municipiul Miercurea-Ciuc și Primarul Municipiului Miercurea-Ciuc, solicitând

pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună modificarea, respectiv

completarea Dispoziției nr. 1152 din 4 aprilie 2007 emisă de primar în

soluționarea notificării N 2062/2001, în sensul rezolvării în întregime a

acestei notificări și cu privire la imobilele cuprinse în CF inițial nr. AA

Jigodin, nr. top. BB și CC, situate la locul numit "Băile Miercurea-Ciuc"

din municipiul Miercurea-Ciuc, respectiv cu privire la construcțiile înscrise

în CF nr. DD Jigodin, de sub B2, prin restituirea în natură, sau, dacă acest

lucru nu este posibil, să acorde în compensare alte bunuri sau servicii sau să

propună acordarea de despăgubiri în condițiile reglementate de Legea nr.

10/2001.

Prin Sentința civilă

nr. 2511 din 4 octombrie 2007 Tribunalul Harghita a respins acțiunea ca

neîntemeiată, reținând în considerente că dispoziția atacată a admis

notificarea și a dispus restituirea unui teren în suprafață de 6785 mp cu

individualizarea topografică identică celei din notificare. În privința

construcțiilor pretinse pe calea contestației, acestea nu au fost solicitate

prin notificare.

Apelul declarat de

reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis prin Decizia civilă nr. 13/A

din 14 februarie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, fiind desființată hotărârea

cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că

tribunalul nu s-a preocupat de analizarea pretenției reclamantului, întrucât

din cuprinsul notificării rezulta clar că acesta a solicitat măsuri reparatorii

pentru imobilul cu construcții; în plus, din documentația depusă la dosarul

cauzei rezultă că terenurile înscrise în CF DD Jigodin sub A+4, 9 și 10 au fost

transcrise în CF AA nou-înființată, în favoarea Statului Român, în aplicarea

Decretului nr. 712/1966.

Reluând judecata

cauzei, Tribunalul Harghita a pronunțat Sentința civilă nr. 574 din 11 martie

2010, prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată.

S-a reținut, în

motivarea soluției, caracterul neîntemeiat al contestației, în condițiile în

care reclamantul a cerut, prin notificarea transmisă, doar restituirea

imobilului înscris în CF DD Jigodin, abia cu ocazia depunerii obiectivelor la

raportul de expertiză pretinzând să fie identificate imobilele de sub nr. top

EE, FF și GG. De asemenea, reclamantul nu a solicitat despăgubiri pentru

construcțiile demolate după naționalizare, așa încât nu există construcții care

s-ar putea restitui pe seama acestuia.

Împotriva sentinței a

declarat apel reclamantul, admis prin Decizia civilă nr. 86/A din 11 octombrie

2011 a Curții de Apel Târgu Mureș. În consecință, a fost schimbată în parte

sentința menționată, în sensul că a fost admisă în parte contestația și

modificată Dispoziția nr. 1152 din 3 martie 2007 emisă de Primarul Municipiului

Miercurea-Ciuc, stabilindu-se în favoarea reclamantului dreptul la măsuri

reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru

imobilul construcții înscris în CF nr. DD Jigodin, compus din: restaurant,

cămară, pivniță și 4 construcții pentru băi, respectiv: bazin pentru bărbați,

bazin pentru femei, bazin mixt și o baie de iarnă. Au fost menținute celelalte

dispoziții din hotărârea atacată și obligați intimații la plata cheltuielilor

de judecată.

Prin Decizia nr. 6815

din 7 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-au

admis recursurile declarate de reclamant și de pârâtul Municipiul

Miercurea-Ciuc, s-a casat decizia atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare

la aceeași instanță.

S-a reținut, de către

instanța de control judiciar, că ambele recursuri au criticat faptul că

instanța de apel nu a lămurit deplin situația de fapt a terenurilor cu nr. top.

FF, EE și GG, împrejurare ce a dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale.

Instanța de apel a acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru

construcții despre care părțile susțin că se află pe un teren cuprins într-o

altă carte funciară, respectiv CF nr. AA Jigodin, însă referitor la acest teren

a omis a soluționa cererea reclamantului de restituire în natură.

Instanța de recurs a

fixat limitele rejudecării, respectiv verificarea de către instanța de apel

dacă a fost transportată CF nr. HH în CF nr. II Jigodin, dacă terenul cu nr. top.

FF, EE și GG, care s-ar regăsi în anexa la notificare, a constituit obiect al

notificării, cum a susținut reclamantul, iar în caz afirmativ, să se verifice

îndeplinirea tuturor condițiilor de drept substanțial, reglementate de Legea

nr. 10/2001, cu privire la calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului,

în condițiile în care entitatea notificată nu s-a pronunțat referitor la acest

imobil, considerând că nu a fost învestită.

Reluând judecata, cu

referire la limitele fixate prin decizia de casare, Curtea de Apel Târgu Mureș

a pronunțat Decizia civilă nr. 102/A din 15 noiembrie 2013, prin care a admis

apelul reclamantului, a schimbat în tot hotărârea atacată în sensul că a admis

în parte contestația, a modificat Dispoziția nr. 1152 din 3 aprilie 2007, emisă

de Primarul Municipiului Miercurea-Ciuc și în consecință, a dispus restituirea

în natură, în favoarea reclamantului, a imobilelor-construcții, respectiv

bazinul mijlociu C10, bazinul mare C11 și bazinul mic C16, împreună cu terenul

aferent acestora, înscrise în CF nr. AA Jigodin (actualmente CF JJ Jigodin) nr.

top. FF, EE, GG, conform raportului de expertiză tehnică, aflat la dosar. A

fost stabilit, în favoarea reclamantului, dreptul la măsuri reparatorii prin

echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul

construcții înscris în CF. nr. DD Jigodin, compus din: restaurant, cămară,

pivniță, identificate prin același raport de expertiză tehnică.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că, prin notificarea transmisă în baza Legii

nr. 10/2001, reclamantul a solicitat să îi fie restituit imobilul cu

construcții, cuprins în CF nr. DD Jigodin, nr. top. KK, LL, MM și NN, situat în

Băile Miercurea-Ciuc, trecut în mod abuziv în proprietatea Statului în baza

Decretului nr. 712/1966 și art. III din Decretul nr. 218/1960. A menționat

reclamantul că terenul cu construcții are o suprafață de 6790 mp și a format

proprietatea antecesorilor săi H.I., H.V. și H.E.

Prin Dispoziția nr.

1152 din 3 aprilie 2007 emisă de primar, s-a admis notificarea și s-a dispus

restituirea în natură a imobilului situat în Băile Miercurea-Ciuc, identificat

prin CF nr. DD Jigodin, nr. top. NN, LL, MM și NN în suprafață totală de 6.785

mp.

S-a constatat,

potrivit rapoartelor de expertiză întocmite în cauză, că CF nr. DD Jigodin a

cuprins inițial, la nr. de ordine A+4, corpul funciar cu nr. top. EE, cu

suprafața tabulară de 3.618 mp și corpul funciar de la nr. de ordine A+10, cu

nr. top. FF, cu suprafața tabulară de 284 mp. Cele două corpuri funciare au fost

transnotate în CF AA Jigodin.

S-a reținut,

evaluându-se probele administrate în cauză, că terenul solicitat prin

notificarea reclamantului se referă la nr. topografic EE cu suprafața tabulară

de 3.618 mp, nr. top. FF cu suprafața tabulară de 284 mp, înscrise inițial în

CF DD Jigodin, care au fost transcrise în CF AA și nr. top. GG cu suprafața de

36 mp, înscrise în C.F AA Jigodin. Suprafața totală a celor trei corpuri

funciare este de 3.938 mp. Din această suprafață, cea de 3.918 mp este cuprinsă

în CF nr. JJ Miercurea-Ciuc, cu suprafața tabulară de 23.375 mp, proprietar

tabular fiind Municipiul Miercurea-Ciuc și reprezentând domeniu public, iar o

suprafață de 20 mp este situată în afara terenului, intabulat în CF JJ

Miercurea-Ciuc.

De asemenea, tot pe

situația de fapt, s-a stabilit că pe terenul de 3.938 mp sunt edificate

construcții, respectiv: clădirea C2 centrală termică, construită în 1980;

construcția C3 pavilion de lemn și C4 terasă la pavilionul de lemn, construită

în 1980 - construcție demontabilă; construcția C5 - vestiare (garderobă) și

depozit, din anul 1980; construcția C7 și C9 - din 1971 și 1980; construcțiile

C10 - bazinul mijlociu, C11 - bazinul mare și bazinul mic C16 sunt construcții

vechi, realizate înainte de naționalizare. Cu referire la raportul de

expertiză, s-a constatat că numai clădirile C7 și C9 au fost păstrate parțial,

dar au suferit transformări periodice prin demolarea aproape totală a zidurilor

inițiale, recompartimentare și modernizare, au suprafața de 360 mp după

reamenajările din 1971 și 1980, mai mult cu 170,43 mp față de suprafața

inițială, de 190,43 mp, din CF inițială. Expertul a concluzionat și că numai

30% din vechea clădire s-a menținut, iar lucrările ulterioare au avut menirea

de a asigura confortul necesar și respectarea normelor sanitare.

Față de această

situație de fapt, rezultată din probele dosarului, instanța de apel a constatat

că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită, calitate care nici nu a

mai fost contestată de către partea adversă, cu privire la imobilul menționat.

Cu trimitere la concluziile rapoartelor de expertiză, s-a reținut că parte din

construcții au fost edificate înainte de naționalizare și se pot restitui în

natură reclamantului, iar pentru partea de construcții care au suferit modificări

și adăugiri peste procentul stabilit prin legea specială, reclamantul este

îndreptățit la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

În sensul celor

arătate a fost schimbată în tot sentința de primă instanță și modificată

dispoziția primarului, prin restituirea în natură, în favoarea reclamantului,

și a imobilelor-construcții, respectiv bazinul mijlociu C10, bazinul mare C11

și bazinul mic C16, împreună cu terenul aferent acestora, înscrise în CF nr. AA

Jigodin, actualmente CF JJ Jigodin, nr. top. FF, EE, GG și stabilirii în

favoarea aceluiași reclamant a dreptului la măsuri reparatorii prin echivalent,

conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul-construcții

înscris în CF DD Jigodin, compus din restaurant, cămară, pivniță.

Împotriva deciziei a

declarat recurs Municipiul Miercurea-Ciuc, care a formulat următoarele critici:

- Instanța de apel,

la momentul rejudecării, a nesocotit limitele deciziei de casare, deoarece nu a

avut în vedere obiectul notificării transmise conform Legii nr. 10/2001,

respectiv imobilul identificat prin aceasta. Dimpotrivă, a interpretat

notificarea ca și cum aceasta s-ar fi referit și la imobilele identificate prin

nr. top FF, EE și GG, evidențiate în CF nr. AA Jigodin.

În realitate, prin

notificarea formulată, reclamantul a solicitat restituirea în natură a

imobilului identificat prin CF nr. DD a localității Jigodin, nr. top NN, LL,

MM, NN în suprafață de 6.790 mp, chiar partea precizând că celelalte numere top

(nr. BB - GG) au fost indicate în actele anexate notificării, ceea ce înseamnă

că în privința lor nu s-a desfășurat procedura prealabilă.

Așadar, având în

vedere că Notificarea nr. 2062/2001 se referă doar la imobilul identificat prin

CF nr. DD Jigodin, nr. top NN, LL, MM, NN în suprafață de 6.790 mp, înseamnă că

notificarea a fost soluționată în întregime, fiind legal emisă dispoziția

primarului.

- Hotărârea atacată

este nelegală și pentru că stabilește dreptul la măsuri reparatorii prin

echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, deși acesta fusese

abrogat prin art. 50 lit. c) din Legea nr. 165/2013, iar singura modalitate în

care puteau fi acordate măsurile reparatorii era aceea a compensării prin

puncte, față de dispozițiile art. 16, cu referire la art. 41 alin. (5) și art.

21 din actul normativ anterior menționat.

În drept, s-a făcut

referire la dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ.

Intimatul-reclamant a

depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului și susținând caracterul

legal al deciziei atacate, care a respectat și a făcut aplicarea îndrumărilor

date de instanța de recurs la momentul rejudecării. Astfel, a fost lămurit

obiectul notificării, care a vizat "imobilele cu construcții", precum

și faptul că pentru identificarea acestora au fost indicate CF nr. DD și CF nr.

AA Jigodin, această din urmă carte funciară conținând numerele topografice FF -

GG.

S-a mai arătat de

către intimatul-reclamant, că referirea pe care o face instanța de apel la

dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, atunci când stabilește

măsurile reparatorii, nu înseamnă contestarea sau negarea noii reglementări

conținute de Legea nr. 165/2013, ci doar faptul că interpretarea deciziei

instanței trebuie să se facă în sensul în care să producă efecte juridice,

respectiv prin aplicarea noii reglementări în faza executării silite.

Analizând aspectele

deduse judecății prin intermediul recursului, Înalta Curte constată prioritar,

că, deși criticile nu sunt încadrate în dispozițiile art. 304 C. proc. civ.,

dezvoltarea motivelor, care vizează nesocotirea unei norme procedurale (art.

315 C. proc. civ.), precum și a unor dispoziții de drept material conținute de

Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 165/2013 - face posibilă încadrarea acestora în

condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în cazurile reglementate în art.

304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., dar au caracter nefondat. Astfel:

- Deși pretinde că la

momentul rejudecării, instanța de apel ar fi nesocotit îndrumările date prin

decizia de casare, încălcând așadar prevederile art. 315 C. proc. civ., în

fapt, recurentul nu dezvoltă argumente care să-i sprijine această susținere.

În realitate,

pârâtul-recurent este nemulțumit de concluzia instanței de apel care a judecat

în limitele trasate prin decizia din recurs, tranșând aspectul referitor la

obiectul notificării, care învestise entitatea deținătoare a imobilului.

În acest sens, se

constată că instanța de apel a reținut corect că premisa de la care trebuie să

pornească în soluționarea căii devolutive de atac este aceea a lămuririi

situației de fapt a terenului cu nr. top FF, EE și GG, în ce măsură a

reprezentat obiect al notificării și dacă, astfel, reclamantul justifică,

inclusiv în privința acestui imobil, calitatea de persoană îndreptățită; de

asemenea, lămurirea situației de fapt și în mod corespunzător, a celei juridice,

a presupus verificări în legătură cu transferul CF nr. DD Jigodin într-o altă

carte funciară, cu nr. AA.

Or, evaluând probele

administrate în cauză (rapoarte de expertiză topografică), instanța de apel a

stabilit, pe aceste elemente de fapt ale pricinii, că, inițial, CF DD Jigodin a

cuprins corpul funciar nr. top EE (3.618 mp), corpul funciar cu nr. top FF (284

mp), fiind transcrise apoi în C.F. AA, unde se regăsește și nr. top GG (36 mp),

iar notificarea a vizat și toate aceste terenuri.

De asemenea, tot pe

baza rapoartelor de expertiză a fost stabilită situația construcțiilor de pe

terenurile notificate, apreciindu-se asupra măsurilor reparatorii cuvenite în

funcție de starea fizică în prezent a acestora (demolate, transformate,

reamenajate, recompartimentate și modernizate).

În aceste condiții,

susținerea pârâtului-recurent, în sensul că instanța de apel ar fi nesocotit

îndrumările deciziei de casare, este lipsită de fundament.

În realitate,

nemulțumit de concluzia instanței bazată pe probele dosarului, recurentul doar

pretinde o soluție contrară, respectiv că Notificarea nr. 2062/2001 ar fi vizat

numai imobilul identificat prin CF DD, cu nr. top LL, MM, NN.

Raportându-se strict

la conținutul notificării (în care se menționează imobilul cu construcții din

CF DD, dar este anexată și cartea funciară AA a localității Jigodin),

recurentul ignoră faptul că, în demersul de a identifica obiectul notificării,

instanța s-a referit și la alte elemente probatorii, pe baza cărora a stabilit

un anumit conținut al cărții funciare respective (și cu alte nr. topografice),

decât cele indicate de către pârât, inclusiv transcrierea respectivei cărți

funciare în alta, cu alt număr.

De altfel,

recurentul-pârât însuși, înaintând instanței de fond actele care au stat la

baza soluționării notificării, transmite printre documentația de identificare

și memoriul tehnic întocmit de expert N.A., memoriu în care se face referire și

la nr. top FF, EE și GG situate în incinta ștrandului.

- Critica vizând

greșita stabilire a măsurilor reparatorii în echivalent pe temeiul Titlului VII

din Legea nr. 247/2005, deși acestea ar fi trebuit acordate sub forma punctelor

compensatorii, așa cum prevede noua reglementare (Legea nr. 165/2013) intrată

în vigoare la data judecății apelului, nu se poate constitui într-un aspect de

nelegalitate, apt să conducă la admiterea recursului.

Astfel, potrivit art.

21 din Legea nr. 165/2013, stabilirea în concret a măsurilor compensatorii prin

puncte este dată în competența unui organ administrativ (Secretariatul Comisiei

Naționale), care procedează la evaluare potrivit unei grile notariale,

convertind valoarea astfel stabilită în puncte.

Ca atare, la fel ca

în reglementarea Legii nr. 247/2005, care organizase procedura restituirii în

două etape - una judiciară, în cadrul căreia se aprecia asupra calității de

persoană îndreptățită și una administrativă, în cadrul căreia se stabileau în

concret măsurile reparatorii de către o Comisie Centrală - noul act normativ

păstrează această distincție, în condițiile în care întreaga procedură a

determinării punctelor se desfășoară în fața Secretariatului Comisiei

Naționale.

Astfel fiind, nu se

poate susține nelegalitatea deciziei din apel pentru că nu a stabilit măsura

compensatorie prin puncte, câtă vreme acestea se determină în concret într-o

etapă ulterioară procedurii jurisdicționale.

În același timp,

dispoziția instanței de apreciere asupra măsurii reparatorii prin echivalent cu

trimitere la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 - ca normă de drept material

care a guvernat materia dedusă judecății până la momentul soluționării cauzei

în apel, intervenită, oricum, după mai multe cicluri procesuale - nu poate

reprezenta un aspect de nelegalitate a soluției pronunțate.

Aceasta, întrucât

relevantă în economia speței, este stabilirea imposibilității restituirii în

natură a unei părți din imobil și acordarea măsurii reparatorii în echivalent,

a cărei convertire în măsură compensatorie în puncte ține, oricum, de faza

executării hotărârii (iar nu de legalitatea măsurii).

În acest sens, sub

aspectul menționat, se constată că, potrivit art. 41 alin. (5) din Legea nr.

165/2013 "obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite

prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în

vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21".

Rezultă că

legiuitorul a avut în vedere lipsirea de efectul autorității de lucru judecat a

hotărârilor irevocabile care stabileau un anumit conținut al măsurilor

reparatorii, înlocuindu-le cu cele prevăzute de noua reglementare.

Pentru identitate de

rațiune (mutatis mutandis), o asemenea convertire a măsurilor reparatorii se va

realiza în temeiul art. 41 cu referire la art. 21 din Legea nr. 165/2013 și în

situația hotărârilor devenite irevocabile ulterior, ca în speță.

Pe acest aspect, în

mod corect a arătat intimatul-reclamant că decizia instanței de apel trebuie

înțeleasă în sensul în care ea este susceptibilă de executare (producătoare de

efecte juridice), împrejurarea că dispozitivul hotărârii face referire la

Titlul VII din Legea nr. 247/2005 neputând semnifica faptul că dispozițiile

Legii nr. 165/2013 nu se vor aplica în executarea deciziei.

Ca atare, criticile

recurentului-pârât, vizând greșita înlăturare a incidenței Legii nr. 165/2013,

nu se circumscriu vreunui aspect de nelegalitate al soluției adoptate,

întrucât, în realitate, vizează împrejurări care țin de faza executării silite

- respectiv, de convertire a măsurii reparatorii prin echivalent în măsura

compensatorie prin puncte - și de procedura administrativă în fața

Secretariatului Comisiei Naționale (de evaluare în concret și stabilire a

punctelor compensatorii).

În sprijinul acestei

concluzii, potrivit căreia aplicarea unei norme legale noi proceselor în curs

trebuie făcută în așa fel încât să nu strice echilibrul procesual al părților,

sunt și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 269 din 7 mai 2014,

care s-a pronunțat asupra neconstituționalității unor texte din Legea nr.

165/2013 (publicată în M. Of. nr. 513/9.07.2014).

Potrivit deciziei

instanței de contencios constituțional, "în condițiile în care un nou text

de lege devine aplicabil proceselor în curs de desfășurare, riscul apariției

unui dezechilibru procesual între părțile din litigiu trebuie înlăturat de

instanțele de judecată printr-o interpretare a acestuia în respectul

exigențelor impuse de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale prin art. 6 care consacră dreptul la un proces

echitabil, în conformitate cu art. 20 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora

dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor

fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a

Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este

parte" (parag. 27).

În speță, eficiența

deciziei instanței de apel din perspectiva noilor dispoziții legale va fi dată

în faza executării silite, unde măsura reparatorie în echivalent se va

concretiza în măsura compensatorie prin puncte.

Pentru toate aceste

considerente, criticile formulate de către recurent au fost găsite nefondate,

recursul urmând a fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâții Municipiul Miercurea-Ciuc și Primarul

Municipiului Miercurea-Ciuc împotriva Deciziei nr. 102/A din 15 noiembrie 2013

a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Obligă pe recurenți

la 2.000 RON cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant B.S.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 1 octombrie 2014.

Procesat

de GGC - AZ