ÎCCJ, Secția penală

Asupra

cauzei penale de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2

din 22 februarie 2012, Tribunalul Militar Teritorial București

în baza art. 39

raportat la art. 28 C. proc. pen. coroborat cu art. 24 alin. (3) din Legea nr.

202/2010, a admis excepția necompetenței materiale și funcționale a

Tribunalului Militar Teritorial București, excepție invocată din oficiu și, în

baza art. 42 alin. (1) rap. la art. 282 C. proc. pen., a declinat competența de

soluționare a căilor de atac formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.N.A. și de inculpatul mr. rez. O.V., împotriva

sentinței penale nr. 20 din 29 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Militar

Iași, în favoarea Curții Militare de Apel căreia i-a trimis dosarul.

Prin

sentința nr. 20 din 29 septembrie 2010 Tribunalul Militar Iași

a condamnat pe

inculpatul O.V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13

2

din

Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. la pedeapsa de 5 ani

închisoare și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215

1

cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 ani închisoare. În temeiul art. 33

lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare în condițiile art. 64 lit.

a)-c) și art. 71 C. pen. În baza art. 14 și art. 246 C. proc. pen., a fost admisă

acțiunea penală promovată de partea civilă Ministerul Apărării Naționale U.M.

Câmpia Turzii și obligat inculpatul la plata prejudiciilor cauzate.

Împotriva

sentinței penale nr. 20 din 29 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul

Militar lași, în termen legal a formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - D.N.A. și inculpatul mr. rez. O.V.

Prin

decizia penală nr. 9 din 05 mai 2011, Tribunalul Militar Teritorial București,

în baza art. 379 pct.

2 lit. b) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - D.N.A. și de inculpatul mr. rez. O.V., împotriva

sentinței penale nr. 20 din 29 septembrie 2010 a Tribunalului Militar Iași, a

desființat în totalitate sentința apelată și a dispus rejudecarea de către

Tribunalul Militar Iași, ultimul act procedural valabil fiind rechizitoriul.

Împotriva

deciziei nr. 9 din 05 mai 2011 a Tribunalului Militar Teritorial București a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.,

secția judiciară penală.

Prin

decizia penală nr. 1 din 11 ianuarie 2012 Curtea Militară de Apel a admis

recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- D.N.A., a casat

hotărârea atacată și a dispus rejudecarea apelurilor de către Tribunalul

Militar Teritorial București deoarece la data când s-a pronunțat decizia în

apel, procedura nu a fost legal îndeplinită cu inculpatul, fiind cazul de

casare prev. de art. 385 pct. 21 C. proc. pen.

S-a

reținut că hotărârea instanței de recurs prin care s-a casat decizia instanței

de apel cu trimitere spre rejudecare a fost pronunțată ulterior intrării în

vigoare a Legii nr. 202/2010 și s-a apreciat că începând cu 25 noiembrie 2010

Tribunalul Militar Teritorial București nu mai poate fi sesizat cu rejudecarea

unor apeluri, întrucât pct. 2 al art. 28 C. proc. pen. a fost abrogat prin art.

18 pct. 6 din Legea nr. 202/2010. Tribunalul Militar Teritorial București are o

competență specială limitată la cazurile prevăzute în art. 28 pct. 3 C. proc.

pen., însă obiectul cauzei dedusă judecății nu se regăsește printre cele expres

și limitativ prevăzute. Curtea Militară de Apel a dobândit o competență

exclusivă de soluționare a apelului.

Prin

decizia nr. 14 din 21 martie 2012, Curtea Militară de Apel a declinat în

favoarea Tribunalului Militar Teritorial București

competența de

soluționare a apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.N.A. și inculpatul mr. rez. O.V. împotriva sentinței

penale nr. 20 din 29 septembrie 2010 a Tribunalului Militar Iași.

A

constatat că s-a ivit un conflict negativ de competență între Curtea Militară

de Apel și Tribunalul Militar Teritorial București și a sesizat Înalta Curte de

Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

A

constatat că instanța de apel a făcut o interpretare prin scoatere din context

a unei părți a art. 24 din Legea nr. 202/2010, respectiv a alin. (3), cu

ignorarea primelor două alineate. Calea de atac a apelului a fost exercitată

împotriva unei hotărâri pronunțate înainte de intrarea în vigoare a noii legi,

și pe cale de consecință va fi soluționată în procedură cu apel și cu recurs. A

reținut că interpretarea în sensul că se judecă doar în primă instanță și în

recurs ar echivala cu afectarea drepturilor părților prin lipsirea lor de o

cale de atac, cu consecința creării unei situații mai grele a acestora.

A

apreciat că prezenta cauză rămâne supusă apelului și recursului deoarece Curtea

Militară de Apel, după modificările aduse prin Legea nr. 202/2010, nu mai poate

judeca apeluri decât împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale. În cauza de

față, competența de judecată îi revine Tribunalului Militar Teritorial

București, deoarece sesizarea instanței a avut loc înainte de intrarea în

vigoare a Legii nr. 202/2010.

Pentru

aceste motive a declinat cauza în favoarea Tribunalului Militar Teritorial

București, a constatat conflictul negativ de competență și, potrivit art. 43 C.

proc. pen., a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cauza a

fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 30

martie 2012 sub nr. 10/739/2010.

Înalta

Curte, examinând actele dosarului, reține că în cauză competența de soluționare

a apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.N.A. și inculpatul O.V. aparține Tribunalului Militar Teritorial

București, așa cum corect a constatat Curtea Militară de Apel pentru

următoarele considerente:

Prin

Legea nr. 202/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării

proceselor, au fost modificate dispoziții ale Codului de procedură penală, iar

potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 202/2010,

hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a

acestei legi, rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de

legea sub care a început procesul și procesele în curs de judecată la data

schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate

de acele instanțe, dispozițiile referitoare la competența instanțelor C. proc.

pen. aplicându-se numai cauzelor cu care instanțele au fost sesizate după

intrarea în vigoare a prezentei legi.

Astfel,

în mod corect a constatat Curtea Militară de Apel că prezenta cauză rămâne

supusă apelului și recursului, deoarece Curtea Militară de Apel, după

modificările aduse prin Legea nr. 202/2010, nu mai poate judeca apeluri decât

împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale, astfel că, în cauză, competența

de judecată îi revine Tribunalului Militar Teritorial București, întrucât

sesizarea instanței a avut loc înainte de intrarea în vigoare a legii de

modificare a Codului de procedură penală.

Legea

nr. 202/2010 a intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, iar sentința

penală nr. 20 a Tribunalului Militar Iași a fost pronunțată la data de 29

septembrie 2010, astfel că, față de cele menționate mai sus, competența de

soluționare a apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – D.N.A.

și de inculpatul O.V. împotriva sentinței penale nr. 20 din 29 septembrie 2010,

revine Tribunalului Militar Teritorial București.

Față de

considerentele expuse în baza art. 43 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va

stabili că în cauză competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul O.V.

revine Tribunalului Militar Teritorial București, instanță căreia i se va

trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E:

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul O.V., în favoarea

Tribunalului Militar Teritorial București, instanță căreia îi trimite dosarul.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 03 mai 2012.