ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 2 din 22 februarie 2012, Tribunalul Militar Teritorial București în baza art. 39 raportat la art. 28 C. proc. pen. coroborat cu art. 24 alin. (3) din Legea nr. 202/2010, a admis excepția necompetenței materiale și funcționale a Tribunalului Militar Teritorial București, excepție invocată din oficiu și, în baza art. 42 alin. (1) rap. la art. 282 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a căilor de atac formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. și de inculpatul mr. rez. O.V., împotriva sentinței penale nr. 20 din 29 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Militar Iași, în favoarea Curții Militare de Apel căreia i-a trimis dosarul.

Prin sentința nr. 20 din 29 septembrie 2010 Tribunalul Militar Iași a condamnat pe inculpatul O.V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 1 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 ani închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare în condițiile art. 64 lit. a)-c) și art. 71 C. pen. În baza art. 14 și art. 246 C. proc. pen., a fost admisă acțiunea penală promovată de partea civilă Ministerul Apărării Naționale U.M. Câmpia Turzii și obligat inculpatul la plata prejudiciilor cauzate.

Împotriva sentinței penale nr. 20 din 29 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Militar lași, în termen legal a formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. și inculpatul mr. rez. O.V. Prin decizia penală nr. 9 din 05 mai 2011, Tribunalul Militar Teritorial București, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. și de inculpatul mr. rez. O.V., împotriva sentinței penale nr. 20 din 29 septembrie 2010 a Tribunalului Militar Iași, a desființat în totalitate sentința apelată și a dispus rejudecarea de către Tribunalul Militar Iași, ultimul act procedural valabil fiind rechizitoriul.

Împotriva deciziei nr. 9 din 05 mai 2011 a Tribunalului Militar Teritorial București a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., secția judiciară penală. Prin decizia penală nr. 1 din 11 ianuarie 2012 Curtea Militară de Apel a admis recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., a casat hotărârea atacată și a dispus rejudecarea apelurilor de către Tribunalul Militar Teritorial București deoarece la data când s-a pronunțat decizia în apel, procedura nu a fost legal îndeplinită cu inculpatul, fiind cazul de casare prev. de art. 385 pct. 21 C. proc. pen.

S-a reținut că hotărârea instanței de recurs prin care s-a casat decizia instanței de apel cu trimitere spre rejudecare a fost pronunțată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 și s-a apreciat că începând cu 25 noiembrie 2010 Tribunalul Militar Teritorial București nu mai poate fi sesizat cu rejudecarea unor apeluri, întrucât pct. 2 al art. 28 C. proc. pen. a fost abrogat prin art. 18 pct. 6 din Legea nr. 202/2010. Tribunalul Militar Teritorial București are o competență specială limitată la cazurile prevăzute în art. 28 pct. 3 C. proc. pen., însă obiectul cauzei dedusă judecății nu se regăsește printre cele expres și limitativ prevăzute. Curtea Militară de Apel a dobândit o competență exclusivă de soluționare a apelului.

Prin decizia nr. 14 din 21 martie 2012, Curtea Militară de Apel a declinat în favoarea Tribunalului Militar Teritorial București competența de soluționare a apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. și inculpatul mr. rez. O.V. împotriva sentinței penale nr. 20 din 29 septembrie 2010 a Tribunalului Militar Iași. A constatat că s-a ivit un conflict negativ de competență între Curtea Militară de Apel și Tribunalul Militar Teritorial București și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-l soluționa. A constatat că instanța de apel a făcut o interpretare prin scoatere din context a unei părți a art. 24 din Legea nr. 202/2010, respectiv a alin. (3), cu ignorarea primelor două alineate.

Calea de atac a apelului a fost exercitată împotriva unei hotărâri pronunțate înainte de intrarea în vigoare a noii legi, și pe cale de consecință va fi soluționată în procedură cu apel și cu recurs. A reținut că interpretarea în sensul că se judecă doar în primă instanță și în recurs ar echivala cu afectarea drepturilor părților prin lipsirea lor de o cale de atac, cu consecința creării unei situații mai grele a acestora. A apreciat că prezenta cauză rămâne supusă apelului și recursului deoarece Curtea Militară de Apel, după modificările aduse prin Legea nr. 202/2010, nu mai poate judeca apeluri decât împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale. În cauza de față, competența de judecată îi revine Tribunalului Militar Teritorial București, deoarece sesizarea instanței a avut loc înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010.

Pentru aceste motive a declinat cauza în favoarea Tribunalului Militar Teritorial București, a constatat conflictul negativ de competență și, potrivit art. 43 C. proc. pen., a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 30 martie 2012 sub nr. 10/739/2010. Înalta Curte, examinând actele dosarului, reține că în cauză competența de soluționare a apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. și inculpatul O.V.

aparține Tribunalului Militar Teritorial București, așa cum corect a constatat Curtea Militară de Apel pentru următoarele considerente: Prin Legea nr. 202/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, au fost modificate dispoziții ale Codului de procedură penală, iar potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 202/2010, hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul și procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, dispozițiile referitoare la competența instanțelor C. proc.

pen. aplicându-se numai cauzelor cu care instanțele au fost sesizate după intrarea în vigoare a prezentei legi. Astfel, în mod corect a constatat Curtea Militară de Apel că prezenta cauză rămâne supusă apelului și recursului, deoarece Curtea Militară de Apel, după modificările aduse prin Legea nr. 202/2010, nu mai poate judeca apeluri decât împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale, astfel că, în cauză, competența de judecată îi revine Tribunalului Militar Teritorial București, întrucât sesizarea instanței a avut loc înainte de intrarea în vigoare a legii de modificare a Codului de procedură penală. Legea nr. 202/2010 a intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, iar sentința penală nr. 20 a Tribunalului Militar Iași a fost pronunțată la data de 29 septembrie 2010, astfel că, față de cele menționate mai sus, competența de soluționare a apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Î.C.C.J.

– D.N.A. și de inculpatul O.V. împotriva sentinței penale nr. 20 din 29 septembrie 2010, revine Tribunalului Militar Teritorial București. Față de considerentele expuse în baza art. 43 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va stabili că în cauză competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul O.V. revine Tribunalului Militar Teritorial București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E: Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul O.V., în favoarea Tribunalului Militar Teritorial București, instanță căreia îi trimite dosarul. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 03 mai 2012.